LUCA
Note de studiu – capitolul 13
peste care a căzut turnul din Siloam: Pentru a-și susține raționamentul, Isus a făcut referire la un eveniment tragic care avusese loc nu cu mult timp în urmă sau care cel puțin era încă viu în mintea ascultătorilor săi. Turnul din Siloam era, probabil, situat în apropierea bazinului Siloam, în sectorul sud-estic al Ierusalimului. (Vezi Ap. B12, harta „Ierusalimul și împrejurimile”.)
un smochin plantat în via lui: În acea perioadă, oamenii obișnuiau să planteze smochini și măslini în vii. În felul acesta, dacă via nu dădea rod bun într-un an, puteau obține un anumit venit din recolta de smochine și măsline.
trei ani: În mod normal, la doi sau trei ani de la plantarea unui butaș de smochin, acesta produce cel puțin câteva fructe. Când a făcut ilustrarea, Isus predica deja de aproximativ trei ani. Se pare că această perioadă corespunde cu cei trei ani menționați în ilustrare. În tot acest timp, Isus a încercat să cultive credință în rândul evreilor. Dar munca lui a produs doar câteva roade, un număr relativ mic de discipoli. Acum, în al patrulea an al serviciului său, el își intensifică eforturile. Predicând și predând în Iudeea și în Pereea, Isus, figurativ vorbind, sapă și îngrașă pământul din jurul smochinului simbolic, care reprezenta națiunea evreiască. Totuși, doar un număr mic de evrei au reacționat favorabil la eforturile sale; de aceea, națiunea ca întreg avea să fie distrusă.
un spirit ce îi provocase o infirmitate: Sau „un spirit de slăbiciune”. Fără îndoială, un demon îi cauzase femeii acea problemă. În Lu 13:16, Isus spune că Satan „a ținut-o legată”.
grăunte de muștar: În Israel cresc câteva tipuri de muștar sălbatic. Muștarul negru (Brassica nigra) este varietatea care se cultivă în mod obișnuit. Dintr-o sămânță relativ mică, având diametrul de 1-1,6 mm și greutatea de 1 mg, se dezvoltă o plantă mare cât un copac. Unele varietăți de muștar ating o înălțime de 4,5 m. Sămânța de muștar, numită „cea mai mică dintre toate semințele” în Mt 13:32 și în Mr 4:31, era folosită în scrierile ebraice antice cu sens figurat pentru a desemna ceva extrem de mic. Deși în prezent se cunosc semințe mai mici decât cea de muștar, în zilele lui Isus aceasta era, fără îndoială, cea mai mică sămânță cultivată și recoltată de agricultorii din Israel.
măsuri mari: Vezi nota de studiu de la Mt 13:33.
sunt puțini cei care vor fi salvați?: Numărul celor care aveau să fie în cele din urmă salvați era un subiect intens dezbătut de conducătorii religioși evrei din timpul acela. Mai târziu, au apărut chiar și unele secte mistice care încercau să stabilească numărul exact atribuind o valoare numerică fiecărei litere din anumite pasaje din Scripturi. Știind că judecata lui Dumnezeu era un subiect amplu, care dădea naștere multor speculații, Isus a îndreptat atenția asupra responsabilității personale în ce privește salvarea.
Străduiți-vă din răsputeri: Sau „Continuați să vă luptați”. Prin acest îndemn, Isus a subliniat că trebuie să depunem toate eforturile pentru a intra pe ușa cea strâmtă. Unele lucrări de referință au sugerat redări precum „străduiți-vă la maximum” sau „faceți toate eforturile”. Verbul grecesc din acest verset, agōnízomai, este înrudit cu substantivul grecesc agṓn, care este folosit deseori cu referire la competițiile de atletism. În Ev 12:1, acest substantiv este folosit în sens figurativ cu referire la „cursa” creștină pentru viață. În alte contexte este folosit cu sensul mai general de „luptă”. (Flp 1:30; Col 2:1; 1Ti 6:12; 2Ti 4:7) Diverse forme ale verbului agōnízomai sunt redate prin „a lua parte la o competiție” (1Co 9:25), „a se strădui” (Col 1:29; 1Ti 4:10) și „a se lupta” (1Ti 6:12). Întrucât expresia are legătură cu întrecerile din cadrul jocurilor atletice, unii au sugerat că eforturile la care se referea Isus pot fi comparate cu cele ale unui atlet care se străduiește din toate puterile să câștige premiul.
drumurile … principale: Sau „drumurile largi”. Termenul grecesc folosit aici face referire la drumurile principale dintr-un oraș care se lărgeau în zonele centrale și serveau drept piețe publice. Ele contrastau cu numeroasele drumuri înguste și șerpuite din orașele și satele din secolul I.
veți scrâșni din dinți: Expresia transmite, printre altele, ideea de neliniște, disperare și furie, sentimente însoțite, posibil, chiar de vorbe răutăcioase și acțiuni violente.
de la est și de la vest, de la nord și de la sud: Menționând cele patru puncte cardinale, Isus face referire la întregul pământ. Cu alte cuvinte, privilegiul de a sta la masă în Regat avea să le fie oferit oamenilor din toate națiunile.
vor sta la masă: Vezi nota de studiu de la Mt 8:11.
Irod: Adică Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. (Vezi Glosarul.)
vulpii aceleia: Vulpea este cunoscută pentru șiretenia și viclenia ei și, probabil, Isus a făcut aluzie la aceste caracteristici când l-a numit pe Irod ‘vulpea aceea’. Unii bibliști consideră că este posibil ca Isus să fi făcut referire nu doar la viclenie, ci și la slăbiciune și la lipsa de însemnătate. În literatura ebraică, vulpea era folosită ca simbol al oamenilor relativ slabi (compară cu Ne 4:3), dar vicleni și oportuniști, spre deosebire de leu, care reprezenta un conducător curajos, puternic și măreț. (Compară cu Pr 28:1; Ier 50:17; Eze 32:2.) Dacă opinia bibliștilor este corectă, înseamnă că Isus l-a caracterizat pe Irod drept un conducător viclean și plin de sine, dar neînsemnat în ochii lui Dumnezeu. Când fariseii i-au spus lui Isus că Irod voia să-l omoare, se pare că Isus traversa Pereea – teritoriul lui Irod – în drum spre Ierusalim. Este posibil ca Irod să fi lansat cu viclenie acest zvon, sperând că Isus avea să se sperie și să fugă din teritoriul său. Se pare că Irod era îngrijorat din cauza lui Isus și a serviciului său. Cu câtva timp în urmă, Irod, manipulat de soția lui, îl omorâse pe Ioan Botezătorul și poate că acum se temea să ucidă încă un profet al lui Dumnezeu. (Mt 14:1, 2; Mr 6:16)
azi și mâine, iar a treia zi voi termina: Aceste repere temporale nu trebuie înțelese în sens literal. Mai degrabă, Isus voia să spună că în scurt timp urma să plece la Ierusalim, unde avea să moară. De asemenea, este posibil ca Isus să fi vrut să arate că durata serviciului său mesianic era deja stabilită și nu avea să fie scurtată sau modificată în vreun fel de interesele politice ale unui conducător uman.
nu se poate: Sau „este de neconceput”. Deși nicio profeție biblică nu spune concret că Mesia avea să moară în Ierusalim, această idee reiese din Da 9:24-26. În plus, dacă ar fi fost să omoare un profet, în special pe Mesia, era logic ca evreii să facă lucrul acesta în Ierusalim. Sanhedrinul (curtea supremă evreiască, alcătuită din 71 de membri) se întrunea în acest oraș, astfel că oricine ar fi fost acuzat că este profet fals ar fi fost judecat acolo. De asemenea, este posibil ca Isus să se fi gândit că în Ierusalim i se aduceau lui Dumnezeu jertfele și acolo se înjunghia mielul pascal. Pe măsură ce s-au derulat lucrurile, cuvintele lui Isus s-au adeverit. El a fost adus înaintea Sanhedrinului, în Ierusalim, și condamnat. Și tot în Ierusalim, în exteriorul zidurilor orașului, el a murit ca ‘miel pascal’. (1Co 5:7)
Ierusalim, Ierusalim: Isus a făcut această afirmație când se afla în Pereea. Potrivit cu Mt 23:37, Isus a făcut o afirmație asemănătoare în Ierusalim în 11 nisan, în ultima săptămână a serviciului său pământesc. (Vezi Ap. A7.)
Iată!: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.
Casa: Adică templul.
Iehova: În textul ebraic original, în Ps 118:26, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)