Revelația lui Ioan (Apocalipsa)

10 Și am văzut un alt înger puternic care cobora din cer, înveșmântat* cu un nor; pe cap avea un curcubeu, fața lui era ca soarele,+ iar picioarele, ca niște stâlpi de foc. 2 În mână avea un sul mic ce fusese desfăcut. El și-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ 3 și a strigat cu glas tare, așa cum răcnește leul.+ Când a strigat, s-a auzit glasul a șapte tunete.+

4 Când cele șapte tunete au vorbit, eu mă pregăteam să scriu, dar am auzit un glas din cer+ care a zis: „Ține secrete* lucrurile spuse de cele șapte tunete și nu le scrie!”. 5 Îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna dreaptă spre cer 6 și a jurat pe Cel care trăiește pentru totdeauna, da, veșnic,+ care a creat cerul și tot ce este în el, pământul și tot ce este pe el și marea și tot ce este în ea:+ „Timpul de așteptare s-a terminat. 7 În zilele când al șaptelea înger+ se va pregăti să sune din trompetă,+ secretul sacru+ pe care Dumnezeu l-a anunțat ca veste bună sclavilor săi profeți+ va fi dus la îndeplinire”.

8 Și am auzit din nou glasul din cer,+ care mi-a zis: „Du-te și ia sulul deschis din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ”.+ 9 M-am dus la înger și i-am spus să-mi dea sulul. El mi-a zis: „Ia-l și mănâncă-l!+ El îți va face stomacul amar, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. 10 Am luat sulul din mâna îngerului și l-am mâncat.+ În gura mea a fost dulce ca mierea,+ dar, după ce l-am mâncat, stomacul mi s-a făcut amar. 11 Și mi s-a zis: „Trebuie să profețești din nou despre popoare, națiuni, limbi și mulți regi”.