Prima scrisoare către corinteni
13 Dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, dar n-aș avea iubire, aș fi un gong răsunător sau un cimbal zăngănitor. 2 Dacă aș avea darul de a profeți, dacă aș înțelege toate secretele sacre și aș avea toată cunoștința,+ dacă aș avea toată credința, astfel încât să mut munții din loc, dar n-aș avea iubire, nu aș fi nimic*.+ 3 Dacă mi-aș da toate bunurile ca să-i hrănesc pe alții+ și dacă mi-aș da viața* ca să mă laud, dar n-aș avea iubire,+ nu mi-ar folosi la nimic.
4 Iubirea+ este răbdătoare*+ și bună.+ Iubirea nu este invidioasă*,+ nu se laudă, nu se îngâmfă,+ 5 nu se comportă indecent*,+ nu își caută propriile interese,+ nu se irită ușor.+ Nu ține cont de răul suferit.*+ 6 Nu se bucură de nedreptate,+ ci se bucură cu adevărul. 7 Îndură totul,+ crede totul,+ speră totul,+ suportă totul.+
8 Iubirea nu dă greș* niciodată. Dar, dacă sunt daruri de profețire, vor fi înlăturate, dacă sunt limbi*, vor înceta, dacă este cunoștință, va fi înlăturată. 9 Căci avem o cunoștință incompletă+ și ceea ce profețim este incomplet, 10 dar, când va veni ceea ce este complet, ceea ce este incomplet va fi înlăturat. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil, dar, când am devenit bărbat, am înlăturat trăsăturile de copil. 12 Căci acum vedem neclar, ca într-o oglindă de metal, însă atunci vom vedea clar*. În prezent cunosc în mod incomplet, însă atunci voi cunoaște cu exactitate*, așa cum și eu sunt cunoscut cu exactitate*. 13 Acum deci rămân acestea trei: credința, speranța și iubirea. Dar cea mai mare dintre ele este iubirea.+