Ezechiel

2 Și el mi-a zis: „Fiu al omului*, ridică-te în picioare ca să-ți vorbesc”.+ 2 Când el mi-a vorbit, spiritul a intrat în mine și m-a făcut să mă ridic,+ astfel că am putut să-l aud pe Cel care îmi vorbea.

3 Apoi mi-a zis: „Fiu al omului, te trimit la poporul lui Israel,+ la națiunile rebele care s-au răzvrătit împotriva mea.+ Ei și strămoșii lor au păcătuit împotriva mea până în ziua de azi.+ 4 Te trimit la fiii aceștia nerușinați* și cu inima împietrită+ ca să le spui: «Iată ce zice Domnul Suveran Iehova». 5 Și, fie că vor asculta, fie că vor refuza să asculte – căci sunt o casă răzvrătită+ – , vor ști că a fost un profet în mijlocul lor.+

6 Dar ție, fiu al omului, să nu-ți fie frică de ei+ și să nu-ți fie frică de cuvintele lor, deși ești înconjurat de spini și mărăcini*+ și locuiești printre scorpioni. Să nu-ți fie frică de cuvintele lor+ și să nu te îngrozești de fețele lor,+ căci sunt o casă răzvrătită. 7 Spune-le cuvintele mele, fie că vor asculta, fie că vor refuza să asculte, căci sunt niște răzvrătiți.+

8 Dar tu, fiu al omului, ascultă ce-ți spun. Nu te răzvrăti ca această casă răzvrătită. Deschide gura și mănâncă ce-ți dau”.+

9 Atunci m-am uitat și am văzut o mână întinsă spre mine,+ în care era un sul scris*.+ 10 El l-a desfășurat înaintea mea și am văzut că era scris și pe față, și pe spate.+ În el erau scrise cântece de jale, tânguiri și vaiete.+