Geneza

39 Iosif a fost dus în Egipt,+ iar Potifar,+ un demnitar egiptean de la curtea faraonului, comandantul gărzilor, l-a cumpărat de la ismaeliții+ care îl duseseră acolo. 2 Iehova însă a fost cu Iosif.+ De aceea, el reușea în toate și a primit unele responsabilități în casa stăpânului său, egipteanul. 3 Stăpânul său a văzut că Iehova era cu el și că Iehova îl făcea să reușească în toate.

4 Iosif a găsit favoare în ochii săi și a devenit slujitorul său personal. Astfel, Potifar l-a numit peste casa lui și peste tot ce avea. 5 Începând de atunci, Iehova a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif, iar binecuvântarea lui Iehova era peste tot ce avea el, în casă și pe câmp.+ 6 În cele din urmă, Potifar a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea și nu se mai preocupa de nimic altceva decât de ceea ce mânca. În plus, Iosif a devenit un bărbat frumos și bine făcut.

7 După un timp, soția stăpânului său a pus ochii pe el și i-a zis: „Culcă-te cu mine!”. 8 Însă el a refuzat și i-a zis soției stăpânului său: „Iată că stăpânul meu nu-mi cere socoteală cu privire la niciun lucru pe care îl fac în casă și mi-a încredințat tot ce are. 9 Nu este nimeni mai mare decât mine în casa aceasta și el nu mi-a interzis nimic în afară de tine, pentru că ești soția lui. Cum aș putea să fac un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”.+

10 Și ea îi vorbea zi de zi lui Iosif, dar el refuza de fiecare dată să se culce cu ea sau să stea cu ea. 11 Însă, într-o zi, când el a intrat în casă pentru a-și face munca, niciunul dintre slujitorii casei nu era acolo. 12 Atunci ea l-a prins de veșmânt și i-a zis: „Culcă-te cu mine!”. Însă el și-a lăsat veșmântul în mâna ei și a fugit afară. 13 Când a văzut că își lăsase veșmântul în mâna ei și fugise afară, 14 ea a început să-i strige pe slujitorii casei ei și să le zică: „Uitați-vă, ni l-a adus pe evreul acesta ca să ne facă de batjocură! El a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am început să strig cât am putut de tare. 15 Când m-a auzit strigând, și-a lăsat veșmântul lângă mine și a fugit afară”. 16 Și ea a ținut veșmântul lui lângă ea până când stăpânul lui s-a întors acasă.

17 Atunci ea i-a spus și lui același lucru: „Slujitorul evreu pe care l-ai adus la noi a venit la mine ca să mă facă de batjocură. 18 Dar, când am început să strig, și-a lăsat veșmântul lângă mine și a fugit afară”. 19 Când stăpânul lui a auzit cuvintele soției sale, care i-a zis: „Asta mi-a făcut slujitorul tău”, s-a aprins de mânie. 20 Atunci stăpânul lui Iosif l-a luat și l-a aruncat în închisoarea în care erau închiși deținuții regelui; și el a rămas acolo, în închisoare.+

21 Însă Iehova a fost în continuare cu Iosif și a continuat să-i arate iubire loială. El l-a făcut să găsească favoare în ochii comandantului închisorii.+ 22 Astfel, comandantul l-a însărcinat pe Iosif cu supravegherea tuturor deținuților din închisoare și, așa cum spunea Iosif să se facă, așa se făcea totul.+ 23 Comandantul închisorii nu se mai ocupa de absolut nimic din ce era în grija lui Iosif, pentru că Iehova era cu Iosif și Iehova îl făcea să reușească în toate.+