Regele David îl cunoștea pe Iehova și avea încredere în el. Când era urmărit de dușmani, inclusiv de regele Saul, David l-a rugat pe Iehova să-l ajute. Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune și l-a salvat. Drept urmare, David a spus: „Iehova este viu!”. (Ps. 18:46) Prin aceste cuvinte, David nu voia, pur și simplu, să spună că Dumnezeu există. Într-o lucrare de referință, se arată că David își exprima încrederea că Iehova este „un dumnezeu viu, care acționează în mod constant în favoarea slujitorilor săi”. David știa din proprie experiență că Dumnezeu este viu, ceea ce i-a întărit hotărârea de a-i sluji și de a-l lăuda. (Ps. 18:28, 29, 49) Dacă suntem convinși că Iehova este „Dumnezeul cel viu”, îi vom putea sluji cu zel. Această convingere ne dă putere în încercări și ne motivează să-i slujim cu dăruire. De asemenea, ne ajută să rămânem într-o relație strânsă cu el. w24.06 25:3, 4

Ce putem învăța din cuvintele adresate de apostolul Pavel tesalonicenilor? Ori de câte ori auzim ceva ce nu este în armonie cu ceea ce am învățat din Biblie sau când aflăm o informație senzațională, trebuie să ne folosim discernământul. În fosta Uniune Sovietică, împotrivitorii noștri au pus în circulație, la un moment dat, o scrisoare care părea să vină de la sediul mondial. Scrisoarea îi îndemna pe unii frați să formeze o organizație independentă, separată. În sine, scrisoarea părea autentică, însă frații fideli nu s-au lăsat înșelați. Ei au înțeles că mesajul scrisorii nu se armoniza cu ceea ce fuseseră învățați. Astăzi, dușmanii adevărului folosesc uneori tehnologia modernă pentru a ne deruta și a ne dezbina. Ce putem face pentru ‘a nu ne lăsa repede derutați‘ de astfel de informații? Este important să ne întrebăm dacă ceea ce auzim sau citim este în armonie cu adevărul pe care l-am învățat. (2 Tes. 2:2; 1 Ioan 4:1) w24.07 28:14, 15

Cea mai importantă decizie pe care o putem lua este aceea de a ne dedica lui Iehova și de a face parte din familia sa de închinători. Iehova vrea ca toți oamenii să acționeze astfel. De ce? Deoarece vrea să fim prietenii lui și să trăim pentru totdeauna. (Deut. 30:19, 20; Gal. 6:7, 8) Totuși, Iehova nu-i obligă pe oameni să-i slujească. El îi oferă fiecăruia libertatea de a alege. Însă ce se întâmplă când un creștin botezat încalcă legea lui Dumnezeu păcătuind grav? Dacă nu se căiește, trebuie înlăturat din congregație. (1 Cor. 5:13) Dar este el o cauză pierdută? Nicidecum! Iehova așteaptă cu ardoare să se întoarcă la El. De fapt, acesta e un motiv important pentru care a luat măsura răscumpărării – ca să poată ierta păcatele celor ce se căiesc. Dumnezeul nostru iubitor îi îndeamnă cu căldură pe cei care păcătuiesc să se căiască. (Zah. 1:3; Rom. 2:4; Iac. 4:8) w24.08 33:1, 2