O speranță sigură pentru cei morți

O TÂNĂRĂ de 25 de ani scria: „În 1981, mama mea adoptivă a murit de cancer. Moartea ei a constituit o foarte grea încercare pentru mine și pentru fratele meu vitreg. Eu aveam 17 ani, iar fratele meu, 11. Mama îmi lipsea teribil de mult. Deoarece fusesem învățată că mama se afla în cer, voiam să-mi iau viața pentru a fi cu ea. Fusese prietena mea cea mai bună”.

Pare atât de nedrept ca moartea să aibă puterea de a-ți răpi pe cineva drag. Iar, când acest lucru se întâmplă, gândul că nu vei mai putea niciodată să vorbești cu persoana iubită, să râzi cu ea sau să o strângi în brațe poate fi foarte greu de suportat. Această durere nu dispare neapărat atunci când ți se spune că cel drag se află sus, în cer.

Biblia oferă însă o speranță absolut diferită. Așa cum am menționat anterior, Scripturile arată că, în viitorul apropiat, veți putea fi din nou împreună cu cei dragi decedați, nu în spațiul necunoscut al cerului, ci chiar aici pe pământ, în condiții de dreptate și pace. Și, atunci, oamenii vor avea perspectiva de a se bucura de o sănătate perfectă, fără să mai moară vreodată. „Dar, cu siguranță, aceste lucruri sunt de domeniul fanteziei!”, ar putea spune unii.

De ce argument ați avea nevoie pentru a vă convinge că aceasta este o speranță sigură? Pentru a crede într-o promisiune ar trebui să fiți sigur că cel care a făcut-o este nu numai dispus, ci și capabil să o îndeplinească. Cine este deci cel care promite că cei morți se vor întoarce la viață?

În primăvara anului 31 e.n., Isus Cristos promitea cu îndrăzneală următoarele: „Căci, așa cum Tatăl scoală morții și le dă viață, tot așa și Fiul le dă viață celor cărora vrea. Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său și vor ieși afară”. (Ioan 5:21, 28, 29) Da, Isus Cristos a promis că milioane de morți vor trăi din nou pe pământ cu perspectiva de a rămâne pe el veșnic, în condiții paradiziace și pașnice. (Luca 23:43; Ioan 3:16; 17:3; compară cu Psalmul 37:29 și Matei 5:5) Din moment ce Isus a făcut această promisiune, este logic să credem că este dispus să o și îndeplinească. Dar este el capabil să o facă?

La mai puțin de doi ani după ce făcuse această promisiune, Isus a demonstrat cu putere că este nu numai dispus, ci și capabil să înfăptuiască învieri.

„Lazăr, vino afară!”

Era un moment dramatic. Lazăr era grav bolnav. Cele două surori ale sale, Maria și Marta, i-au trimis vorbă lui Isus, care se afla dincolo de râul Iordan: „Doamne, iată că cel pentru care ai afecțiune este bolnav”. (Ioan 11:3) Ele știau că Isus îl iubea pe Lazăr. Nu ar dori oare Isus să-și vadă prietenul bolnav? În mod surprinzător, totuși, în loc să meargă imediat în Betania, Isus a mai rămas două zile în locul unde se afla. (Ioan 11:5, 6)

Lazăr a murit după ce mesajul despre boala sa fusese trimis. Isus a știut când anume a murit Lazăr și și-a propus să întreprindă ceva în această privință. Când Isus a sosit, în sfârșit, în Betania, prietenul său drag murise de patru zile. (Ioan 11:17, 39) Avea oare Isus să poată aduce la viață o persoană moartă de atât de mult timp?

Auzind că vine Isus, Marta, o femeie de acțiune, a alergat să-l întâmpine. (Compară cu Luca 10:38-42.) Mișcat de amărăciunea ei, Isus a asigurat-o: „Fratele tău se va scula din morți”. La răspunsul ei că are credință într-o înviere viitoare, Isus i-a spus clar: „Eu sunt învierea și viața. Cine manifestă credință în mine, chiar dacă moare, va reveni la viață”. (Ioan 11:20-25)

Ajuns la mormânt, Isus poruncește să se dea la o parte piatra care acoperea intrarea. Apoi, după ce s-a rugat cu voce tare, el a ordonat: „Lazăr, vino afară!”. (Ioan 11:38-43)

Toți ochii erau ațintiți spre mormânt. Apoi, din întuneric, a apărut o figură. Picioarele și mâinile îi erau înfășurate cu fâșii de pânză, iar fața îi era acoperită. „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!”, poruncește Isus. Și iată că ultima fâșie care îl înfășura cade la pământ. Da, era chiar Lazăr, bărbatul care murise în urmă cu patru zile! (Ioan 11:44)

Este aceasta o întâmplare adevărată?

Relatarea despre învierea lui Lazăr este prezentată în Evanghelia lui Ioan drept un fapt istoric. Amănuntele sunt mult prea reale pentru a fi vorba doar despre o alegorie. A pune la îndoială istoricitatea acestei relatări înseamnă a pune la îndoială toate miracolele consemnate de Biblie, inclusiv învierea lui Isus Cristos în persoană. Și a nega învierea lui Isus înseamnă a nega întreaga credință creștină. (1 Corinteni 15:13-15)

De fapt, dacă acceptați existența lui Dumnezeu, nu ar trebui să vă fie greu să credeți în înviere. Iată un exemplu în acest sens: O persoană poate să-și înregistreze pe o videocasetă ultima dorință și testamentul, iar, după moartea ei, rudele și prietenii pot, efectiv, să o vadă și să o audă, în timp ce le explică cum să-i fie administrate bunurile. În urmă cu o sută de ani, așa ceva era de neconceput. Iar, pentru locuitorii din anumite regiuni izolate ale globului, „miracolul” înregistrării video le depășește capacitatea de înțelegere. Din moment ce oamenii pot să se folosească de aceste principii științifice stabilite de Creator și să reconstruiască asemenea imagini și sunete, oare Creatorul nu ar putea fi capabil să facă mult mai mult? Nu este oare logic, așadar, ca Cel care a creat viața să fie capabil să o și recreeze?

Miracolul readucerii lui Lazăr la viață contribuie la întărirea credinței în Isus și în înviere. (Ioan 11:41, 42; 12:9-11, 17-19) Într-un mod emoționant, el dezvăluie, de asemenea, dispoziția și dorința nutrite de Iehova și de Fiul său de a înfăptui învieri.

‘Lui Dumnezeu îi va fi dor’

Reacția lui Isus la moartea lui Lazăr dezvăluie sentimentele deosebit de tandre manifestate de Fiul lui Dumnezeu. Emoțiile puternice pe care le-a resimțit cu această ocazie indică cu claritate că era animat de dorința puternică de a-i învia pe cei morți. Iată ce citim în acest sens: „Maria, când a ajuns în locul unde era Isus și l-a văzut, a căzut la picioarele lui, zicându-i: «Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!» Când a văzut-o plângând și i-a văzut plângând și pe iudeii care veniseră cu ea, a gemut în spirit și s-a tulburat. Și a întrebat: «Unde l-ați pus?» Ei i-au zis: «Doamne, vino și vezi». Lui Isus i-au dat lacrimile. De aceea, iudeii au început să zică: «Iată, câtă afecțiune avea pentru el!»”. (Ioan 11:32-36)

Compasiunea sinceră manifestată de Isus este redată aici prin trei expresii: „a gemut”, „s-a tulburat” și „i-au dat lacrimile”. Termenii din limba originală folosiți pentru relatarea acestei emoționante scene indică faptul că Isus a fost atât de profund mișcat de moartea iubitului său prieten Lazăr și de înfățișarea surorilor lui Lazăr care plângeau, încât ochii I se umpluseră de lacrimi.a

Dar un lucru deosebit de important este faptul că, anterior, Isus adusese deja la viață alte două persoane. Și era absolut hotărât să facă același lucru și în cazul lui Lazăr. (Ioan 11:11, 23, 25) Cu toate acestea, lui Isus „i-au dat lacrimile”. Totuși, aducerea oamenilor la viață nu era pentru Isus o simplă rutină. Sentimentele profunde și delicate manifestate de el cu această ocazie indică cu claritate faptul că Isus dorea cu ardoare să anuleze prejudiciile cauzate de moarte.

Dat fiind faptul că Isus este „reprezentarea exactă a ființei sale” Iehova Dumnezeu, nu ne putem aștepta, evident, ca Tatăl nostru ceresc să fie mai prejos decât Fiul său. (Evrei 1:3) Referindu-se la dispoziția lui Iehova de a înfăptui învieri, fidelul Iov spunea: „Dacă bărbatul viguros moare, poate el trăi din nou? . . . Tu vei chema și eu îți voi răspunde. Îți va fi dor de lucrarea mâinilor tale”. (Iov 14:14, 15) Aici, termenul din limba originală redat prin „îți va fi dor” exprimă dorința intensă și plină de năzuințe manifestată de Dumnezeu. (Geneza 31:30; Psalmul 84:2) Evident, Iehova trebuie să aștepte cu viu interes învierea.

Putem, cu adevărat, să credem în promisiunea învierii? Putem, deoarece nu există nici o îndoială că Iehova și Fiul său sunt nu numai dispuși, ci și capabili să o înfăptuiască. Ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră? Înseamnă că aveți perspectiva de a vă întâlni din nou chiar aici, pe pământ, dar în condiții absolut diferite, cu cei dragi care v-au murit!

Iehova Dumnezeu, care de la început a așezat omenirea într-o grădină încântătoare, a promis să restabilească paradisul pe pământ sub domnia Regatului Său ceresc condus de glorificatul Isus Cristos. (Geneza 2:7-9; Matei 6:10; Luca 23:42, 43) În acest paradis restabilit, familiei umane i se va oferi perspectiva de a se bucura de o viață fără de sfârșit și de o sănătate perfectă. (Revelația 21:1-4; compară cu Iov 33:25; Isaia 35:5-7) Dispărute vor fi atunci și ura, prejudecățile rasiale, violența etnică și greutățile economice. Pe acest pământ curățat, Iehova Dumnezeu, prin intermediul lui Isus Cristos, îi va învia pe cei morți.

Aceasta este acum și speranța împărtășită de tânăra menționată la începutul acestui articol. La câțiva ani după moartea mamei sale, Martorii lui Iehova au ajutat-o să facă un studiu atent al Bibliei. Ea își amintește: „După ce am învățat despre speranța învierii, am plâns. Era minunat să știu că-mi voi revedea mama”.

Dacă și inima dumneavoastră tânjește să revadă pe cineva drag, Martorii lui Iehova vă vor ajuta cu plăcere să învățați cum v-ați putea bucura și dumneavoastră de această speranță.