Notă de subsol

a Când a vorbit despre semnul prezenței sale, Isus le-a spus discipolilor câteva ilustrări. Este demn de remarcat că, mai întâi, el s-a referit la „sclavul fidel și prevăzător”, micul grup de frați unși care urma să fie în fruntea lucrării (Mat. 24:45-47). Apoi, el a făcut două ilustrări care se aplică în principal la toți creștinii cu speranță cerească (Mat. 25:1-30). În final, el a vorbit despre cei care aveau să-i susțină pe frații lui Cristos și să trăiască veșnic pe pământ (Mat. 25:31-46). În mod asemănător, împlinirea modernă a profeției lui Ezechiel se referă în primul rând la creștinii cu speranță cerească. Deși regatul celor zece triburi nu-i simbolizează, de obicei, pe creștinii cu speranță pământească, unificarea descrisă în această profeție ne amintește de unitatea care există între ei și creștinii cu speranță cerească.