Notă de subsol

b În timpurile biblice, căsătoria între cumnaţi, sau leviratul, era un obicei potrivit căruia un bărbat trebuia să se căsătorească cu văduva fratelui său care nu avea fii. Astfel, ea putea da naştere unui descendent care să ducă mai departe numele familiei (Gen. 38:8; Deut. 25:5, 6).