Să umblăm prin credinţă, nu prin vedere

Cu puţin timp înainte de asedierea şi distrugerea Ierusalimului, apostolul Pavel a scris că, în calitate de soldaţi buni ai lui Cristos, creştinii trebuie să se aştepte la necazuri şi, de asemenea, că nu trebuie să se concentreze asupra propriului confort sau a satisfacerii propriilor plăceri (2 Tim. 2:3, 4). Întrucât această lume înstrăinată de Dumnezeu va fi distrusă în curând, avem nevoie de o credinţă puternică pentru a rămâne concentraţi asupra lucrurilor spirituale (2 Cor. 4:18; 5:7). Vizionaţi materialul video Să umblăm prin credinţă, nu prin vedere. (Mergeţi la jw.org şi căutaţi la PUBLICAŢII > MATERIALE VIDEO.) Observaţi cum ataşamentul nepotrivit faţă de lucrurile materiale a devenit pentru Naham şi Abital o capcană care i-a dus la moarte. Găsiţi răspuns la următoarele întrebări:

1) Ce era în secolul I ‘lucrul dezgustător care stătea într-un loc sfânt’ şi ce acţiune decisivă trebuiau să întreprindă creştinii din Ierusalim? (Mat. 24:15, 16) 2) De ce era nevoie de credinţă pentru a fugi din oraş? 3) Ce sacrificii au făcut cei care au fugit? 4) De ce au întârziat Naham şi Abital? (Mat. 24:17, 18) 5) Cu ce test al credinţei s-a confruntat Rahela când a plecat din Ierusalim? (Mat. 10:34-37; Mar. 10:29, 30) 6) În ce fel a fost Etan un exemplu de credinţă şi de încredere în Iehova? 7) Cu ce probleme s-au confruntat creştinii în Pella? 8) De ce a slăbit treptat credinţa lui Naham şi a lui Abital? 9) Cum s-a îngrijit Iehova de creştinii din Pella? (Mat. 6:33; 1 Tim. 6:6-8) 10) Cum putem să urmăm exemplul lui Avraam şi al Sarei în acest timp al sfârşitului? (Evr. 11:8-10) 11) Ce i-a determinat pe Naham şi pe Abital să se întoarcă la Ierusalim şi de ce a fost greşit modul lor de gândire? (Luca 21:21) 12) Cum era viaţa în Ierusalim când s-au întors Naham şi Abital? 13) De ce trebuie să ne întărim credinţa acum, înainte ca actualul sistem să fie distrus? (Luca 17:31, 32; 21:34-36)

A umbla prin credinţă înseamnă: 1) a avea încredere în îndrumarea lui Iehova, 2) a ne lăsa călăuziţi de îndrumările sale şi 3) a arăta că preţuim mai mult lucrurile spirituale decât lucrurile materiale. Să fim mereu hotărâţi să umblăm prin credinţă, având încredere că „lumea trece şi dorinţa ei la fel, dar cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna” (1 Ioan 2:17).