Să fim mulţumiţi cu ce avem
1 Scripturile ne sfătuiesc să-i asigurăm familiei noastre cele necesare din punct de vedere material, dar acesta nu ar trebui să devină principalul nostru obiectiv în viaţă. Pe primul plan trebuie să fie lucrurile spirituale (Mat. 6:33; 1 Tim. 5:8). Este greu să fim echilibraţi în aceste „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“ (2 Tim. 3:1). Însă ce ne poate ajuta?
2 Să adoptăm punctul de vedere biblic: Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că putem ajunge la ruină spirituală dacă urmărim să ne îmbogăţim (Ecl. 5:10; Mat. 13:22; 1 Tim. 6:9, 10). În aceste timpuri critice, ar fi dezastruos să devenim atât de preocupaţi de serviciul laic sau de situaţia noastră materială, încât să punem activităţile spirituale — întrunirile, studiul personal şi serviciul de teren — pe un plan secundar (Luca 21:34–36). În acest sens, Biblia ne sfătuieşte: „având hrană şi acoperământ, vom fi mulţumiţi cu aceste lucruri“. — 1 Tim. 6:7, 8.
3 Aceasta nu înseamnă că Biblia le impune creştinilor să trăiască în sărăcie. Sfatul biblic ne ajută să identificăm care sunt într-adevăr necesităţile noastre — hrană, îmbrăcăminte şi adăpost —, în funcţie de zona în care locuim. Dacă avem lucrurile necesare, nu trebuie să ne angajăm într-o cursă nesfârşită pentru obţinerea unui nivel de trai mai ridicat. Când ne gândim să achiziţionăm ceva sau să lucrăm mai mult, ar fi bine să ne întrebăm: Este într-adevăr necesar? În acest fel vom putea asculta de sfatul inspirat: „Modul vostru de viaţă să fie liber de iubirea de bani, în timp ce sunteţi mulţumiţi cu lucrurile prezente.“ — Evr. 13:5.
4 Dacă ne încredem în Iehova, el ne va binecuvânta (Prov. 3:5, 6). Deşi trebuie să lucrăm din greu pentru a obţine cele necesare existenţei, noi nu ne axăm viaţa pe aceste lucruri. Indiferent că avem puţin sau mult, ne bizuim pe Iehova care ne poate satisface necesităţile (Filip. 4:11–13). Prin urmare, ne bucurăm de aprobarea divină şi de multe alte binecuvântări.
5 Să imităm credinţa altora: O mamă fără partener şi-a simplificat viaţa pentru a-şi instrui fiica pe calea adevărului. Deşi avea o locuinţă confortabilă, ea s-a mutat într-o casă mai mică, iar mai târziu într-un apartament. Astfel, nu a mai fost necesar să lucreze atât de multe ore şi a putut dedica mai mult timp ministerului. După ce fiica ei s-a căsătorit, ea s-a pensionat înainte de termen, chiar dacă aceasta a însemnat un venit mai mic pentru ea. Sora noastră este pionieră regulară de 7 ani şi nu regretă sacrificiile materiale pe care le-a făcut pentru a pune pe primul plan interesele Regatului.
6 Un bătrân de congregaţie şi soţia lui au făcut pionierat mulţi ani, ocupându-se în acelaşi timp şi de cei trei copii ai lor. Această familie a învăţat să se îngrijească de satisfacerea necesităţilor şi nu a dorinţelor lor. Iată ce a afirmat fratele: „A trebuit să ducem o viaţă mai simplă. Deşi uneori a fost greu, Iehova ne-a furnizat întotdeauna cele necesare. . . . Când văd că familia mea pune pe primul plan interesele spirituale, mă bucur că totul este aşa cum ar trebui să fie şi am un sentiment de împlinire“. Soţia lui adaugă: „Când îl văd pe soţul meu ocupat cu lucrurile spirituale, am un profund sentiment de mulţumire“. Şi copiii sunt bucuroşi că părinţii lor au decis să-i slujească lui Iehova cu timp integral.
7 Tuturor celor ce au ales această cale a devoţiunii sfinte, mai degrabă decât să urmărească obiective de natură materială, Biblia le promite binecuvântări abundente, atât acum, cât şi în viitor. — 1 Tim. 4:8.