De ce să continuăm să predicăm?
1 Se efectuează de mult timp lucrarea de predicare în zona voastră (Mat. 24:14)? Dacă da, poate că aţi ajuns să credeţi că teritoriul congregaţiei a fost parcurs îndeajuns. Când predicaţi, probabil că majoritatea oamenilor pe care îi întâlniţi sunt apatici faţă de mesajul despre Regat. Observaţi însă ce se spune în cartea Profeţia lui Isaia, volumul al II-lea, la pagina 141: „În unele locuri, rezultatele obţinute în minister ar putea să pară nesemnificative în comparaţie cu volumul de muncă şi cu eforturile depuse. Cu toate acestea ei [Martorii] perseverează“. Dar de ce să continuăm să predicăm?
2 Amintiţi-vă de Ieremia: Trebuie să perseverăm cu fidelitate în lucrarea de predicare, indiferent că oamenii ne ascultă sau nu. Ieremia a predicat 40 de ani în acelaşi teritoriu, chiar dacă foarte puţini l-au ascultat şi destul de mulţi i s-au împotrivit. De ce a perseverat Ieremia? Deoarece el înfăptuia lucrarea pe care i-o poruncise Dumnezeu şi, ştiind ce avea să se întâmple în viitor, se simţea îndemnat să continue să predice plin de curaj. — Ier. 1:17; 20:9.
3 Noi ne aflăm într-o situaţie asemănătoare. Isus „ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie în mod temeinic că acesta este Cel stabilit prin decret de Dumnezeu ca să fie judecător al celor vii şi al celor morţi“ (Fap. 10:42). Faptul de a asculta mesajul ce-l purtăm este o chestiune de viaţă şi de moarte. Oamenii vor fi judecaţi în funcţie de reacţia faţă de vestea bună. Aşa stând lucrurile, noi avem responsabilitatea de a face exact ceea ce ni s-a poruncit. Chiar şi atunci când oamenii refuză să ne asculte, ne putem arăta iubirea sinceră pentru ei şi devoţiunea faţă de Iehova continuând să facem ceea ce trebuie. Dar asta nu e totul.
4 Tragem foloase: Înfăptuind voinţa lui Dumnezeu, indiferent de reacţia celor din teritoriu, simţim o pace lăuntrică, o satisfacţie şi o fericire pe care nu le putem obţine altfel (Ps. 40:8). Viaţa noastră capătă un sens real. Cu cât vom participa mai deplin la minister, cu atât inima şi mintea noastră se vor concentra mai mult asupra speranţei şi bucuriei de a trăi în lumea nouă a lui Dumnezeu. Meditând la aceste promisiuni biblice, ne dezvoltăm spiritualitatea şi ne întărim relaţiile cu Iehova.
5 Chiar dacă nu vedem imediat rezultate în lucrarea de predicare, poate că în inimile unor persoane au fost deja semănate seminţele adevărului şi vor încolţi la timpul stabilit de Iehova (Ioan 6:44; 1 Cor. 3:6). Nimeni nu poate şti cât de mulţi vor mai învăţa despre Regat graţie eforturilor depuse de poporul lui Iehova la nivel local, ori la nivel mondial.
6 Mai mult ca niciodată, să fim gata să ascultăm de îndemnul lui Isus: „Fiţi atenţi, staţi treji, pentru că nu ştiţi când va fi timpul fixat. Dar ceea ce vă zic vouă le zic tuturor: Vegheaţi“ (Mar. 13:33, 37). Fie, aşadar, ca toţi să continuăm să proclamăm vestea bună despre Regat, participând la sfinţirea măreţului şi sfântului nume al lui Dumnezeu, aducându-i astfel bucurie lui Iehova!