Bunele maniere: o caracteristică a celor ce se tem de Dumnezeu

¹ În prezent, bunele maniere sunt rare. De ce? Oamenii sunt atât de grăbiţi, încât nici măcar nu se mai obosesc să folosească formule elementare de politeţe, de tipul: „Te rog“, „Mulţumesc“ sau „Scuză-mă“. Prezicând că în ultimele zile oamenilor le vor lipsi manierele elegante, Cuvântul lui Dumnezeu i-a descris pe aceştia în termeni precum: ‘iubitori de sine, aroganţi, orgolioşi, nerecunoscători, fără afecţiune naturală, neiubitori de bine, încăpăţânaţi’ (2 Tim. 3:1–4). Toate aceste trăsături de caracter fac ca o persoană să dovedească o lipsă acută de bune maniere. Fiind persoane care se tem de Dumnezeu, creştinii trebuie să fie atenţi să nu adopte modul de a se comporta al lumii, caracterizat prin lipsă de respect.

² Ce sunt bunele maniere? Bunele maniere pot fi descrise ca înţelegerea profundă a sentimentelor altora, capacitatea de a trăi în pace cu alţii. Ele presupun consideraţie, curtoazie, amabilitate, politeţe, tact şi grijă. Aceste caracteristici ale manierelor elegante izvorăsc din iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele (Luca 10:27). Ele nu costă nimic, dar sunt extrem de preţioase în a ne îmbunătăţi relaţiile cu alţii.

³ Isus Cristos a lăsat un exemplu perfect. El a aplicat de fiecare dată Regula de aur: „Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, aşa să le faceţi voi lor“ (Luca 6:31). Nu suntem noi oare impresionaţi de grija şi atitudinea iubitoare pe care le-a manifestat Isus în relaţiile cu discipolii săi (Mat. 11:28–30)? Bunele maniere de care a dat dovadă nu aveau la bază nişte reguli scrise într-un cod al manierelor elegante. Nu, ele izvorau dintr-o inimă sinceră şi bună. Trebuie să încercăm să imităm exemplul său excelent.

⁴ Când trebuie ca noi, creştinii, să dăm dovadă de bune maniere? Numai cu anumite ocazii, când vrem să lăsăm o impresie bună? Sunt necesare numai când încercăm să-i influenţăm pe alţii? Nu! Trebuie să fim întotdeauna manieraţi. Concret, la ce anume ar trebui să fim atenţi când suntem în compania celorlalţi din congregaţie?

⁵ La Sala Regatului: Sala Regatului este locul nostru de închinare. Noi suntem acolo pentru că am fost invitaţi de Iehova Dumnezeu. Aşadar, putem spune că suntem musafiri (Ps. 15:1). Dar suntem noi nişte musafiri exemplari când venim la Sala Regatului? Acordăm atenţia cuvenită îmbrăcămintei şi pieptănăturii noastre? Nu ar fi nimerite accesoriile care se potrivesc unei ţinute prea lejere sau uneia excentrice. Indiferent că asistă la congrese sau la întrunirile săptămânale ale congregaţiei, poporul lui Iehova se remarcă printr-un aspect plăcut, aşa cum se cuvine celor ce declară că-l venerează pe Dumnezeu (1 Tim. 2:9, 10). În acest fel, manifestăm consideraţia şi respectul cuvenit atât faţă de Gazda noastră cerească, cât şi faţă de ceilalţi musafiri, invitaţi odată cu noi.

⁶ De asemenea, putem da dovadă de bune maniere la întrunirile creştine sosind la timp. Fireşte că nu este întotdeauna uşor. Unii poate că locuiesc departe sau poate că au familii numeroase şi le trebuie timp până când sunt gata toţi. Însă în unele congregaţii s-a observat că nu mai puţin de 25 la sută dintre vestitori au obiceiul de a sosi după cântarea şi rugăciunea de deschidere. Aceasta este o problemă serioasă. Este bine să ne amintim că manierele au de-a face cu înţelegerea sentimentelor altora. Iehova, Gazda noastră binevoitoare, a pregătit aceste banchete spirituale spre folosul nostru. Noi ne demonstrăm aprecierea şi grija faţă de sentimentele Sale fiind punctuali. În plus, sosind târziu la întruniri distragem atenţia şi demonstrăm lipsă de respect faţă de cei care sunt deja prezenţi.

⁷ Când suntem la întruniri, îi remarcăm pe cei noi? Putem demonstra că suntem manieraţi dacă-i salutăm (Mat. 5:47; Rom. 15:7). Un salut binevoitor, o strângere de mână călduroasă şi un zâmbet amabil sunt lucruri mici, dar constituie o dovadă în plus că suntem adevăraţi creştini (Ioan 13:35). Iată ce a spus un bărbat după ce a fost pentru prima dată la o Sală a Regatului: „Într-o singură zi am întâlnit oameni cu adevărat iubitori, pe care nu-i cunoşteam deloc, iar aceştia au fost mai mulţi decât cei pe care i-am întâlnit vreodată la biserica la care am mers de mic. Era cât se poate de clar că găsisem adevărul“. Drept rezultat, el şi-a schimbat modul de viaţă şi şapte luni mai târziu a fost botezat. Da, bunele maniere pot da rezultate neaşteptate!

⁸ Dacă suntem manieraţi cu persoanele necunoscute, nu ar trebui să fim la fel „îndeosebi faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“ (Gal. 6:10)? În acest caz se aplică principiul: „Să manifeşti consideraţie faţă de un om bătrân“ (Lev. 19:32, NW). Să le arătăm mereu aprecierea noastră acestor persoane când suntem la întruniri!

⁹ Să acordăm o atenţie deosebită: În timpul întrunirilor congregaţiei, miniştrii creştini ai lui Dumnezeu ne vorbesc pentru „a împărţi“ unele daruri spirituale care sunt spre zidirea noastră (Rom. 1:11). Bineînţeles că ar fi o lipsă de bun-simţ dacă am moţăi, am mesteca gumă, am şuşoti tot timpul cu cineva care este aşezat lângă noi, ne-am plimba în mod inutil la toaletă, am citi materiale care nu au legătură cu programul sau ne-am ocupa de alte lucruri în timpul întrunirii. Bătrânii trebuie să fie exemplari în această privinţă. Bunele maniere creştine ne îndeamnă să manifestăm respectul cuvenit faţă de vorbitor şi faţă de mesajul biblic pe care îl prezintă, acordându-le toată atenţia.

¹⁰ În plus, din consideraţie atât faţă de vorbitor, cât şi faţă de auditoriu, ar trebui să fim atenţi să nu deranjăm cu pagerele sau cu telefoanele noastre celulare.

¹¹ Bunele maniere şi copiii: Părinţii trebuie să fie întotdeauna atenţi la conduita copiilor lor. Dacă un copil începe să plângă sau devine neastâmpărat pe parcursul întrunirii, deranjându-i pe ceilalţi, ar fi bine să ieşim cu el din sală cât se poate de repede şi să-l liniştim. Ar putea fi dificil uneori, dar să ne amintim că în acest fel arătăm că ţinem cont de sentimentele celorlalţi. Părinţii ai căror copilaşi e posibil să nu stea prea cuminţi în timpul programului se aşază deseori pe locurile din spate pentru a nu-i deranja prea mult pe ceilalţi în caz că este necesar să meargă cu ei afară. Bineînţeles, ceilalţi din auditoriu pot manifesta consideraţie faţă de aceste familii lăsând libere rândurile din spate, în eventualitatea că vor dori să se aşeze acolo.

¹² De asemenea, părinţii trebuie să fie atenţi cum se poartă copiii lor înainte şi după întruniri. Copiii nu trebuie să alerge prin Sala Regatului, deoarece s-ar putea produce accidente. Şi faptul de a alerga în afara sălii poate fi periculos, îndeosebi seara când este mai întuneric. Dacă vorbim pe un ton ridicat când suntem lângă uşile de la ieşire, îi putem deranja pe vecini şi vom pune într-o lumină nefavorabilă închinarea noastră. Părinţii care se străduiesc realmente să-şi supravegheze copiii atât înăuntrul, cât şi în afara Sălii Regatului sunt demni de laudă, deoarece eforturile lor contribuie la bucuria noastră de a locui împreună, în unitate. — Ps. 133:1.

¹³ La studiul de carte: Noi apreciem ospitalitatea fraţilor care îşi pun la dispoziţie locuinţa pentru întrunirile congregaţiei. Când asistăm la studiul de carte, trebuie să manifestăm respect şi consideraţie faţă de bunurile altora. Trebuie să ne ştergem bine pe pantofi înainte de a intra în casă pentru a nu murdări pardoseala sau covoarele. Părinţii trebuie să-şi supravegheze copiii asigurându-se că ei stau la locul lor. Deşi poate că grupa este mică, iar atmosfera oarecum relaxată, nu trebuie să ne permitem să facem orice în locuinţa altora. Când un copil mic vrea să meargă la toaletă, părinţii trebuie să-l însoţească. În plus, întrucât studiul de carte este o întrunire a congregaţiei, trebuie să fim îmbrăcaţi ca atunci când suntem la Sala Regatului.

¹⁴ Bunele maniere sunt esenţiale: Dacă dăm dovadă de maniere creştine, nu numai că vom pune într-o lumină favorabilă ministerul nostru, dar vom şi promova relaţii bune cu ceilalţi (2 Cor. 6:3, 4, 6). Ca închinători ai fericitului Dumnezeu, nu ar trebui să ne fie greu să zâmbim, să fim o companie agreabilă şi chiar să facem unele lucruri mici, dar plăcute care să le aducă bucurie altora. Dacă vom fi manieraţi, şi viaţa noastră ca popor care se teme de Dumnezeu va fi cu mult mai frumoasă.