Iehova dă putere
1 Ca popor al lui Iehova, ni s-a dat însărcinarea de a predica vestea bună în timp ce păstrăm o conduită „cinstită în mijlocul neamurilor“ (1 Pet. 2:12; Mat. 24:14). Având în vedere timpurile critice, precum şi slăbiciunile şi neajunsurile noastre, nu am putea îndeplini niciodată această lucrare doar cu forţele proprii (2 Tim. 3:1–5). Cât de fericiţi suntem că putem apela la Iehova pentru ajutor!
2 Apostolul Pavel a suportat multe încercări (2 Cor. 11:23–27). Cum a reuşit să le facă faţă şi să-şi ducă la bun sfârşit lucrarea încredinţată? Iehova i-a dat „puterea care depăşeşte normalul“ (2 Cor. 4:7, NW). Pavel a recunoscut că se bucura de acest sprijin divin atunci când a scris: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte“ (Filip. 4:13). Iehova ne va ajuta în mod asemănător. Cum putem obţine sprijinul său?
3 Rugându-ne neîncetat: Isus ne-a îndemnat să ‘continuăm să cerem, să căutăm şi să batem’ şi să nu renunţăm (Luca 11:5–10, NW). Persistenţa noastră în rugăciune îi dovedeşte lui Iehova profunzimea preocupării noastre, intensitatea dorinţei noastre şi sinceritatea motivaţiei noastre (Ps. 55:17; 88:1, 13; Rom. 1:9–11). Pavel a recunoscut importanţa persistenţei în rugăciune când ne-a îndemnat: „Rugaţi-vă neîncetat“ (1 Tes. 5:17). Rugăciunea este una dintre principalele modalităţi de a obţine ajutorul lui Iehova.
4 Urmând îndrumarea teocratică: „Teocraţie“ înseamnă „guvernare exercitată de Dumnezeu“, care este iubire. Noi tragem foloase din guvernarea sa dacă acceptăm autoritatea sa iubitoare şi ţinem cont de instrucţiunile sale când luăm decizii mari sau mici. „Sclavul fidel şi prevăzător“ reprezintă guvernarea teocratică de pe pământ (Mat. 24:45–47, NW). Este vital să colaborăm cu organizaţia pe care o foloseşte „sclavul“ dacă dorim să obţinem binecuvântarea lui Iehova (compară cu Evrei 13:17). Iehova ne va recompensa loialitatea manifestată faţă de el şi dorinţa de a respecta legile sale furnizându-ne puterea de care avem nevoie la momentul potrivit. — Evr. 4:16.
5 Rămânând aproape de fraţii noştri: Iubirea este semnul de identificare al adevăraţilor creştini (Ioan 13:34, 35). Există o mare varietate de caractere umane şi, din cauza diferenţelor de personalitate, se pot naşte fricţiuni între noi. Trebuie să fim plini de compasiune tandră, iertându-ne de bunăvoie unii pe alţii (Ef. 4:32). Aceasta ne permite să rămânem lângă fraţii noştri de credinţă şi să fim încurajaţi de perseverenţa lor neclintită în încercări. „Ştiind că şi fraţii [noştri], în lume, trec prin aceleaşi suferinţe“ ca noi, avem tărie de la Dumnezeu pentru a înfrunta presiuni similare. — 1 Pet. 5:9.
6 Respectându-ne obiceiurile de studiu personal: Fortificându-ne mintea şi inima din punct de vedere spiritual vom putea respinge atacurile lui Satan (1 Pet. 5:8). Făcând un obicei din studiul personal ne vom spori bagajul de cunoştinţe spirituale. Acestea ne pot veni în ajutor când ne confruntăm cu problemele cotidiene. Pavel a subliniat faptul că „cunoştinţa exactă“ joacă un rol vital în obţinerea salvării (1 Tim. 2:3, 4, NW). Este esenţial să asimilăm cu regularitate hrană spirituală.
7 Toate îngrijirile necesare pentru a rămâne tari ne stau la dispoziţie prin intermediul congregaţiei creştine. Sprijinind din toată inima activităţile din cadrul ei vom avea garanţia că ‘umblăm şi nu suntem extenuaţi’. — Is. 40:29–31.