Cutia cu întrebări

◼ Care este rolul preşedintelui întrunirii biblice?

Preşedintele întrunirii biblice are sarcina de a le ura bun venit celor din auditoriu, de a crea o atmosferă relaxată şi de a lega în mod armonios părţile programului. Prin urmare, el trebuie să-şi pregătească dinainte cuvintele pe care le va spune pentru a putea atinge aceste obiective. Cel mai important lucru este să fie concis. După câteva cuvinte de bun venit, de obicei se intonează o cântare şi se rosteşte o rugăciune (vezi Turnul de veghere din 1 mai 1994, pag. 12, par. 15). În general, este bine ca preşedintele să rostească rugăciunea, dar aceasta poate fi rostită şi de un alt frate, de preferat o persoană desemnată dinainte (km 6/00 pag. 3, „Cutia cu întrebări“). Apoi preşedintele menţionează titlul cuvântării şi îl prezintă pe vorbitor. Întrucât cei din auditoriu ştiu că este o întrunire religioasă, iar vorbitorul va fi un ministru Martor al lui Iehova, nu este potrivit ca acesta să fie prezentat ca „Domnul . . .“. De regulă, acesta este prezentat ca „Fratele . . .“. Dacă vorbitorul este dintr-o altă congregaţie, preşedintele poate menţiona numele congregaţiei din care face parte fratele respectiv. Nu este necesar să se menţioneze ce sarcini are în congregaţie şi nici cât timp va dura cuvântarea. În primul rând trebuie menţionată în mod clar tema cuvântării, astfel încât cei din auditoriu să o înţeleagă bine.

După cuvântare comentariile preşedintelui trebuie să fie foarte scurte. Poate fi anunţat titlul cuvântării din săptămâna următoare, iar cei din auditoriu pot fi invitaţi să asiste şi la aceasta. Dacă după cuvântare urmează studiul Turnului de veghere, poate fi anunţat titlul articolului care urmează să fie studiat, iar cei din auditoriu pot fi îndemnaţi să rămână şi să se bucure şi de această parte a programului.

Fiind scurte şi la subiect, comentariile preşedintelui nu vor diminua din importanţa introducerii sau a încheierii vorbitorului, nici nu vor conţine repetiţii ale acestora. Cei din auditoriu aud ceea ce trebuie să audă, şi anume, discursul vorbitorului, iar preşedintele nu trebuie să depăşească timpul alocat pentru întrunire.