Prejudecăţile — o problemă mondială

ÎNCĂ din copilărie, Jonathan, un american de origine coreeană, a fost victima prejudecăţilor rasiale. Când a devenit adult, el s-a mutat într-un loc unde spera că nu va mai fi discriminat din cauza culorii pielii sau a formei ochilor. A devenit medic într-un orăşel din nordul statului Alaska (SUA). Aici majoritatea locuitorilor aveau o înfăţişare asemănătoare cu a sa. Jonathan credea că în acest ţinut îndepărtat de la Polul Nord, unde vântul rece îi biciuia faţa, va scăpa de prejudecăţile care îi biciuiseră sufletul.

Speranţa lui s-a spulberat când a tratat o femeie de 25 de ani, aflată în comă. După ce şi-a revenit, pacienta a deschis ochii şi, văzându-l pe Jonathan, l-a insultat, exprimându-şi astfel dispreţul adânc faţă de coreeni. Această întâmplare dureroasă i-a demonstrat lui Jonathan că nu scăpase de prejudecăţi. Toate eforturile sale de a se muta într-un alt loc şi de a se integra într-o comunitate nouă fuseseră zadarnice.

Experienţa lui Jonathan dezvăluie o realitate crudă. În orice colţ al lumii există prejudecăţi. Se pare că, acolo unde sunt oameni, sunt şi prejudecăţi.

În mod paradoxal, deşi prejudecăţile se întâlnesc la tot pasul, majoritatea oamenilor se declară împotriva lor. Cum este posibil ca un lucru atât de condamnat să fie totuşi atât de răspândit? Din câte se pare, mulţi dintre cei ce dezaprobă prejudecăţile nu-şi dau seama că şi ei au prejudecăţi. Ar putea fi adevărat lucrul acesta şi în cazul tău? Cum ai răspunde la această întrebare?

O PROBLEMĂ A FIECĂRUI INDIVID

Nu este întotdeauna uşor să ne dăm seama dacă în inima noastră şi-au făcut loc unele prejudecăţi. Biblia ne ajută să înţelegem cărui fapt se datorează acest lucru. Ea spune: „Inima este mai trădătoare decât orice“ (Ieremia 17:9). Prin urmare, am putea să ne amăgim singuri crezând că suntem toleranţi cu toţi oamenii. Sau am putea considera că avem motive întemeiate să adoptăm o atitudine negativă faţă de oamenii dintr-un anumit grup.

Pentru a înţelege cât de greu este să observăm dacă avem prejudecăţi, imaginează-ţi următoarea situaţie. Este noapte şi mergi singur pe stradă. La un moment dat zăreşti doi necunoscuţi care se îndreaptă spre tine. Amândoi sunt solizi, iar unul dintre ei pare să aibă ceva în mână.

Te gândeşti cumva că aceşti bărbaţi sunt o ameninţare pentru tine? Probabil că ai motive să-ţi fie frică, deoarece ştii din experienţă că trebuie să fii prudent. Dar eşti oare îndreptăţit să tragi concluzia că aceşti necunoscuţi sunt periculoşi? O întrebare şi mai pertinentă ar fi: Din ce categorie socială sau grup etnic crezi că fac parte? Răspunsul la această întrebare ar putea dezvălui că eşti influenţat într-o oarecare măsură de prejudecăţi.

Dacă suntem sinceri cu noi înşine, vom recunoaşte că, în adâncul inimii, cu toţii avem prejudecăţi, indiferent de forma sau intensitatea lor. Şi Biblia face referire la o prejudecată des întâlnită: „Omul se uită la înfăţişare“ (1 Samuel 16:7, Traducere literală nouă, 2001). Întrucât toţi oamenii au această tendinţă, ale cărei consecinţe sunt deseori dezastruoase, putem spera să ne eliberăm de prejudecăţi? Vom trăi vreodată într-o lume fără prejudecăţi?