Ne putem adresa lui Dumnezeu pe nume?
Când o persoană importantă ne invită să-i spunem pe nume, ne simţim onoraţi. Oficialităţilor ne adresăm de obicei cu diferite titluri, cum ar fi „domnule preşedinte“, „Maiestatea voastră“ sau „domnule judecător“. Dacă o persoană cu autoritate ne-ar zice: „Te rog, spune-mi pe nume“, fără îndoială că ne-am simţi privilegiaţi.
ADEVĂRATUL Dumnezeu ne spune în Cuvântul său, Biblia: „Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu“ (Isaia 42:8). Cu toate că şi Dumnezeu are multe titluri, cum ar fi „Creator“, „Cel Atotputernic“ şi „Domn Suveran“, el întotdeauna le-a acordat slujitorilor săi loiali onoarea de a i se adresa folosindu-i numele personal.
De exemplu, profetul Moise l-a implorat odată pe Dumnezeu, începând prin cuvintele: „Iartă-mă, Iehova“ (Exodul 4:10). Cu ocazia dedicării templului din Ierusalim, regele Solomon şi-a început rugăciunea astfel: „O, Iehova“ (1 Regi 8:22, 23). Iar când profetul Isaia i-a vorbit lui Dumnezeu în numele poporului Israel, a spus: „Tu, o, Iehova, eşti Tatăl nostru!“ (Isaia 63:16). Aşadar, este cât se poate de clar că Tatăl nostru ceresc ne invită să ne adresăm lui pe nume.
Deşi este foarte important să ne adresăm lui Dumnezeu pe nume, a-l cunoaşte cu adevărat implică mult mai mult. Iată ce a promis Iehova cu privire la cel care îl iubeşte şi are încredere în el: „Îl voi ocroti pentru că îmi cunoaşte numele“ (Psalmul 91:14). Cu siguranţă, cunoaşterea numelui lui Dumnezeu trebuie să aibă o însemnătate aparte, din moment ce este esenţială pentru a fi ocrotiţi de Dumnezeu. Atunci, ce înseamnă a cunoaşte numele lui Dumnezeu?