V-aţi întrebat vreodată?

Ce capacitate avea marea turnată de la templul lui Solomon?

Textul din 1 Regi 7:26 arată că marea turnată conţinea „două mii de baţi“ (44.000 l) de apă, care le era de folos preoţilor pentru slujire, în vreme ce relatarea paralelă din 2 Cronici 4:5 spune că aceasta avea capacitatea de „trei mii de baţi“ (66.000 l). Unii au tras concluzia că această diferenţă se datorează unei erori de copiere făcute de scribii care au copiat textul din cartea Cronici.

Însă redarea din Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi ne ajută să înţelegem cum se armonizează cele două texte. La 1 Regi 7:26 se spune: „Ea conţinea două mii de baţi“. Să remarcăm însă că la 2 Cronici 4:5 se spune: „Ea putea conţine trei mii de baţi“. Prin urmare, textul din 2 Cronici 4:5 se referă la capacitatea maximă a bazinului de la templu, cât putea conţine, în timp ce textul din 1 Regi 7:26 vorbeşte despre cantitatea de apă care era pusă de obicei în bazinul de la templu. Cu alte cuvinte, marea turnată nu era niciodată umplută la capacitatea maximă. Se pare că de regulă era umplută numai până la două treimi din capacitatea ei.

De ce Isus şi Petru au plătit impozitul pentru templu cu o singură monedă?

În vremea lui Isus, fiecare bărbat evreu având peste 20 de ani trebuia să plătească anual un impozit pentru templu de două drahme, sau o didrahmă. Această sumă echivala cu plata pentru două zile de lucru. Când cineva a ridicat problema plătirii acestui impozit, Isus i-a spus lui Petru următoarele: „Du-te la mare, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi o monedă de un stater. Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine“ (Matei 17:24–27).

Mulţi biblişti sunt de părere că moneda de un stater era de fapt o tetradrahmă. Această monedă valora patru drahme, cu alte cuvinte echivalentul impozitului pentru două persoane. Tetradrahma era mult mai răspândită şi mai folosită decât didrahma. Lucrarea The New Bible Dictionary face următorul comentariu: „După cât se pare, evreii deseori se asociau câte doi pentru a plăti impozitul pentru Templu“.

În plus, cine dorea să plătească impozitul pentru o singură persoană era nevoit să schimbe banii şi, prin urmare, trebuia să plătească o taxă de circa 8% pentru schimbarea banilor. Însă cei ce se asociau câte doi pentru a plăti impozitul nu mai plăteau această taxă de schimb. Aşadar, chiar şi în privinţa acestui detaliu minor, relatarea consemnată de Matei este în armonie cu ceea ce se cunoaşte despre obiceiurile din vremea lui Isus.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Tetradrahmă (imagine mărită)