Întrebări de la cititori

Cum priveşte congregaţia creştină lăcomia la mâncare?

Cuvântul lui Dumnezeu condamnă atât beţia, cât şi lăcomia la mâncare, considerându-le comportamente incompatibile cu serviciul pentru Dumnezeu. Prin urmare, atitudinea congregaţiei creştine faţă de cei cunoscuţi ca lacomi la mâncare este aceeaşi ca şi faţă de beţivii inveteraţi. Nici un beţiv şi nici un om lacom la mâncare nu poate face parte din congregaţia creştină.

În Proverbele 23:20, 21 se spune: „Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne. Căci beţivul şi cel lacom [la mâncare, NW] sărăcesc şi aţipirea te face să porţi zdrenţe“. În Deuteronomul 21:20 se vorbeşte despre un om „îndărătnic şi răzvrătit“ care, sub Legea mozaică, merita să fie pedepsit cu moartea. Potrivit versetului, acest om răzvrătit ce nu voia să se căiască era şi „lacom [la mâncare, NW] şi beţiv“. Este clar că în anticul Israel lăcomia la mâncare era considerată un comportament inacceptabil pentru un slujitor al lui Dumnezeu.

Însă ce înseamnă a fi lacom la mâncare şi ce spun Scripturile greceşti creştine în acest sens? Omul lacom la mâncare este definit drept „o persoană care are obiceiul să mănânce şi să bea cu o poftă excesivă, care nu se mai satură mâncând şi bând“. Acest om manifestă o formă de lăcomie, iar Cuvântul lui Dumnezeu spune că „cei lacomi“ nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9, 10; Filipeni 3:18, 19; 1 Petru 4:3). În plus, când i-a avertizat pe creştini cu privire la practicarea ‘lucrărilor cărnii’, apostolul Pavel a menţionat „beţiile, chefurile şi lucruri asemănătoare acestora“ (Galateni 5:19–21). Deseori, la beţii şi la chefuri oamenii mănâncă în exces. Cu siguranţă că şi lăcomia la mâncare face parte dintre ‘lucrurile asemănătoare acestora’ la care s-a referit Pavel. La fel ca în cazul celorlalte ‘lucrări ale cărnii’, un creştin care are reputaţia de lacom la mâncare şi care refuză cu încăpăţânare să se schimbe trebuie să fie înlăturat din congregaţie. — 1 Corinteni 5:11, 13.a

Deşi Cuvântul lui Dumnezeu îi include în aceeaşi categorie cu beţivii, oamenii lacomi la mâncare sunt mai greu de identificat decât aceştia. Semnele beţiei sunt izbitoare. Însă e mai greu de stabilit punctul de la care un om poate fi considerat lacom la mâncare, deoarece acest lucru nu se poate deduce pur şi simplu după aspectul exterior. Prin urmare, când tratează cazuri de acest gen, bătrânii de congregaţie trebuie să aibă multă grijă şi mult discernământ.

De pildă, obezitatea nu este întotdeauna un semn al lăcomiei la mâncare. O persoană ar putea fi supraponderală din cauza unei boli sau a unor factori ereditari. Trebuie să reţinem că obezitatea este o stare fizică, în timp ce lăcomia la mâncare este o atitudine mintală. Obezitatea e definită drept „creştere anormală în greutate datorată acumulării unei cantităţi mari de grăsime“ (Dicţionar universal al limbii române, de L. Şăineanu). În schimb, lăcomia este pofta nestăpânită sau frâul liber la mâncare. Aşadar, lăcomia la mâncare nu poate fi stabilită după greutatea cuiva, ci după atitudinea acestuia faţă de mâncare. Un om poate să aibă greutatea normală sau chiar poate să fie slab şi totuşi să fie lacom la mâncare. În plus, standardul greutăţii sau al conformaţiei ideale variază foarte mult de la o zonă la alta.

Care sunt deci semnele lăcomiei la mâncare? Un om lacom nu are de obicei stăpânire de sine: mănâncă fără măsură, până i se face rău. Lipsa lui de autocontrol dovedeşte că nu-i pasă cu adevărat că-l dezonorează pe Iehova şi că pătează buna reputaţie a poporului Său (1 Corinteni 10:31). Pe de altă parte, cineva care mănâncă peste măsură din când în când nu trebuie considerat în mod automat un „om lacom“ (Efeseni 5:5). Totuşi, în spiritul textului din Galateni 6:1, un astfel de creştin ar putea avea nevoie de ajutor. Pavel a spus: „Fraţilor, chiar dacă un om face un pas greşit înainte să-şi dea seama de aceasta, voi, care sunteţi calificaţi spiritualiceşte, căutaţi să-l redresaţi pe un astfel de om în spiritul blândeţii“.

De ce este atât de important astăzi să respectăm sfatul biblic de a nu mânca în exces? Deoarece Isus ne-a avertizat în mod special cu privire la zilele noastre: „Fiţi atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii şi, pe neaşteptate, ziua aceea să vină instantaneu peste voi ca o cursă“ (Luca 21:34, 35). Prin ţinerea sub control a înclinaţiei de a mânca fără măsură ne ferim de un stil de viaţă dăunător pe plan spiritual.

Moderaţia este o virtute creştină (1 Timotei 3:2, 11). Cu siguranţă, Iehova îi va ajuta pe toţi cei ce se străduiesc cu sinceritate să aplice sfatul biblic de a mânca şi de a bea cu moderaţie. — Evrei 4:16.

[Notă de subsol]