Ei au făcut voinţa lui Iehova

Maria alege „partea cea bună“

ÎN ZILELE lui Isus, femeile evreice erau încorsetate de tradiţiile rabinice. Prin urmare, ele nu aveau voie să studieze Legea. Într-adevăr, potrivit unei opinii citate în Mişna: „Dacă un om îi dă fiicei lui cunoştinţă din Lege, este ca şi cum ar învăţa-o lascivitatea“. — Sota 3:4.

În consecinţă, multe femei din Iudeea secolului I nu erau foarte instruite. „Nu există nici o dovadă că, înainte de ministerul lui Isus, femeilor evreice li s-a permis vreodată să fie discipole ale unui mare învăţător, cu atât mai puţin să călătorească cu un aşa mare învăţător sau să instruiască pe altcineva în afară de copii“, se afirmă în The Anchor Bible Dictionary. Ca o desconsiderare în plus a femeilor, unii conducători religioşi chiar au emis o lege care le interzicea bărbaţilor să vorbească în public cu femeile!

Isus nu a ţinut seama de această atitudine lipsită de respect. El le-a predat atât femeilor, cât şi bărbaţilor, iar dintre continuatorii săi au făcut parte atât bărbaţi, cât şi femei (Luca 8:1–3). Cu o anumită ocazie, Isus a fost invitat ca oaspete al Martei şi al Mariei (Luca 10:38). Aceste două femei erau surorile lui Lazăr, iar toţi trei erau discipoli şi prieteni buni ai lui Isus (Ioan 11:5). Această familie era, după cât se pare, proeminentă, având în vedere numărul mare de persoane care au venit pentru a le consola pe Marta şi pe Maria la moartea lui Lazăr. În orice caz, ceea ce s-a petrecut când Isus a fost găzduit în locuinţa lor a constituit o lecţie valoroasă pentru ei, şi la fel este şi pentru noi.

Învăţarea la picioarele lui Isus

Fără îndoială, Marta şi Maria erau nerăbdătoare să-i pregătească lui Isus un ospăţ somptuos şi, probabil, acest lucru nu era o problemă având în vedere posibilităţile lor materiale (compară cu Ioan 12:1–3). Cu toate acestea, când oaspetele lor a sosit, Maria „s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui“ (Luca 10:39). Nici o tradiţie omenească nu l-a împiedicat pe Isus să-i predea unei femei sincere care era atât de dornică să înveţe! Ne-o putem imagina pe Maria stând în faţa lui Isus în postura unei eleve care asculta cu multă atenţie ceea ce îi preda Învăţătorul. — Compară cu Deuteronomul 33:3; Faptele 22:3.

Spre deosebire de Maria, Marta era „împărţită cu multă slujire“. Ea era foarte ocupată cu treburile gospodăreşti necesare pregătirii unei mese speciale. Nu după mult timp, Marta s-a supărat pentru că făcea singură toată treaba, în timp ce sora ei stătea la picioarele lui Isus! De aceea, Marta a întrerupt, probabil brusc, discuţia dintre Isus şi Maria spunând: „Doamne, nu Îţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Zi-i dar să-mi ajute“. — Luca 10:40.

Cererea Martei nu era în sine nepotrivită. La urma urmei, pregătirea mesei pentru mai multe persoane nu este o muncă uşoară, iar povara nu ar trebui să cadă pe umerii unei singure persoane. Cu toate acestea, Isus a văzut în afirmaţia ei o ocazie de a preda o lecţie valoroasă. „Marta, Marta“, a spus el, „pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua“. — Luca 10:​41, 42.

Isus nu voia să spună că pe Marta nu o interesau lucrurile spirituale. El ştia că ea era o femeie cu o profundă devoţiune sfântă.a Acesta era, fără îndoială, principalul motiv pentru care Marta l-a invitat pe Isus la ea acasă. Cu toate acestea, când a dojenit-o cu blândeţe, Isus a scos în evidenţă că Marta, fiind absorbită de pregătirea mesei, pierdea o ocazie rară de a primi în mod personal instruire de la Fiul lui Dumnezeu.

Într-adevăr, cultura din acele timpuri trebuie să fi susţinut punctul de vedere potrivit căruia valoarea unei femei era cel mai bine dovedită de competenţa acesteia în ce priveşte treburile casnice. Însă cuvintele lui Isus au arătat că şi femeile, ca şi bărbaţii, puteau să stea la picioarele Fiului lui Dumnezeu şi să primească cuvintele vieţii (Ioan 4:7–15; Faptele 5:14)! Având în vedere toate aceste lucruri, ar fi fost mult mai bine dacă Marta ar fi pregătit doar câteva feluri de mâncare — sau chiar numai unul — pentru a avea posibilitatea să stea la picioarele Stăpânului şi să înveţe de la el. — Compară cu Matei 6:25.

Învăţăminte pentru noi

Astăzi, printre cei ce răspund la invitaţia lui Isus de ‘a lua apa vieţii fără plată’ se află atât bărbaţi, cât şi femei (Apocalipsa 22:17). Mişcaţi de iubire, unii — foarte asemănători cu Marta — fac tot posibilul să se îngrijească de necesităţile colaboratorilor lor în credinţă. Ei sunt de ajutor şi gata să treacă la acţiune, iar Iehova promite că le va răsplăti munca făcută din iubire (Evrei 6:10; 13:16). Alţii se aseamănă probabil mai mult cu Maria. Ei sunt liniştiţi şi se concentrează asupra lucrurilor spirituale. Dorinţa lor fierbinte de a medita la Cuvântul lui Dumnezeu îi ajută să stea ferm înrădăcinaţi în credinţă. — Efeseni 3:17–19.

Ambele grupuri de persoane satisfac o necesitate vitală în congregaţia creştină. Cu toate acestea, în final toţi trebuie ‘să aleagă partea cea bună’ punând accentul în primul rând pe lucrurile spirituale. Convingându-ne de lucrurile mai importante, vom obţine favoarea şi binecuvântarea lui Iehova. — Filipeni 1:9–11.

[Notă de subsol]