Congregaţia creştină, o sursă de ajutor care fortifică

POPI, o tânără cu puţin peste 20 de ani, era dezamăgită din cauza unei probleme familiale neplăcute, şi anume lipsa unei comunicări deschise cu părinţii ei.a După ce şi-a vărsat necazul în faţa unui bătrân creştin şi a soţiei acestuia, ea le-a scris: „Vă mulţumesc foarte mult că v-aţi făcut timp să vorbiţi cu mine. Nici nu ştiţi cât de mult înseamnă pentru mine faptul că vă interesează persoana mea. Îi mulţumesc lui Iehova că mi-a scos în cale oameni în care pot avea încredere şi cu care pot să vorbesc“.

Toula, o femeie cu doi copii adolescenţi, rămasă de curând văduvă, a întâmpinat probleme pe plan emoţional şi financiar. Ea şi copiii ei au fost vizitaţi cu regularitate şi întăriţi de doi soţi creştini din congregaţie. După ce a trecut cu succes peste situaţia respectivă, ea le-a trimis o vedere, pe care a scris: „Mereu vă menţionez în rugăciunile mele. Îmi amintesc de câte ori aţi fost alături de mine şi m-aţi susţinut“.

Te simţi uneori ‘împovărat’ de greutăţile crescânde ale acestei lumi (Matei 11:28)? Ţi-au adus ‘timpul şi împrejurările’ experienţe dureroase care ţi-au tulburat viaţa (Eclesiastul 9:11)? Atunci să ştii că nu eşti singurul. Dimpotrivă, aşa cum mii de persoane îndurerate au găsit deja ajutor substanţial în cadrul congregaţiei creştine a Martorilor lui Iehova, şi tu poţi găsi acest ajutor. În secolul I e.n., apostolul Pavel a constatat că anumiţi colaboratori în credinţă erau pentru el un deosebit „ajutor care fortifică“ (Coloseni 4:10, 11, NW). Şi tu poţi ajunge la această concluzie.

Sprijin şi ajutor

În Scripturile greceşti creştine, cuvântul „congregaţie“ este traducerea termenului grecesc ekklesía, care se referă la un grup de oameni strânşi laolaltă. Cuvântul transmite şi ideea de solidaritate şi sprijin reciproc.

Congregaţia creştină susţine adevărul conţinut de Cuvântul lui Dumnezeu şi declară vestea bună despre Regatul Său (1 Timotei 3:15; 1 Petru 2:9). Totuşi congregaţia le oferă totodată sprijin şi ajutor de natură spirituală celor ce sunt asociaţi cu ea. Aici, cineva poate găsi prieteni plini de grijă, de consideraţie şi de iubire, care sunt gata să-i ajute şi să-i mângâie pe alţii în momente tensionante. — 2 Corinteni 7:5–7.

Închinătorii lui Iehova au găsit întotdeauna siguranţă în congregaţia sa. Psalmistul a spus că el a simţit bucurie şi un sentiment de siguranţă printre membrii strânşi laolaltă ai poporului lui Dumnezeu (Psalmii 27:4, 5; 55:14; 122:1). În mod asemănător, astăzi congregaţia creştină este o asociaţie de colaboratori în credinţă care se zidesc şi se încurajează reciproc. — Proverbele 13:20; Romani 1:11, 12.

Membrii congregaţiei sunt învăţaţi să ‘facă bine la toţi, dar mai ales celor din casa credinţei’ (Galateni 6:10). Instruirea bazată pe Biblie pe care ei o primesc îi îndeamnă să dea dovadă de iubire frăţească şi de afecţiune tandră unii faţă de alţii (Romani 12:10; 1 Petru 3:8). Surorile şi fraţii spirituali din congregaţie se simt îndemnaţi să fie amabili, iubitori de pace şi să manifeste o tandră compasiune (Efeseni 4:3). În loc să fie doar nişte închinători formali, ei manifestă grijă iubitoare faţă de alţii. — Iacov 1:27.

Aşadar, cei împovăraţi găsesc în congregaţie atmosfera caldă asemănătoare celei existente într-o familie (Marcu 10:29, 30). Sentimentul că aparţin unui grup plin de iubire şi strâns unit îi fortifică (Psalmul 133:1–3). Prin intermediul congregaţiei, „sclavul fidel şi prevăzător“ (NW) furnizează „hrană la timp“, hrană nutritivă de natură spirituală. — Matei 24:45.

Ajutor din partea supraveghetorilor plini de iubire

Membrii congregaţiei creştine se pot aştepta să găsească în congregaţie păstori calificaţi, înţelegători şi plini de iubire care oferă sprijin spiritual şi încurajare. Păstorii care au aceste calităţi sunt ca un „adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii“ (Isaia 32:1, 2). Bătrânii numiţi de spirit, sau supraveghetorii, le poartă de grijă membrilor poporului lui Dumnezeu asemănători oilor, îi încurajează pe cei bolnavi şi deprimaţi şi caută să-i ajute să se reabiliteze pe cei care au păcătuit. — Psalmul 100:3; 1 Petru 5:2, 3.

Evident, corpul de bătrâni al congregaţiei nu este un personal alcătuit din terapeuţi profesionişti sau medici, capabili să vindece probleme de sănătate fizice sau mintale cu care se confruntă colaboratorii în credinţă. În acest sistem de lucruri, bolnavii încă „au nevoie de doctor“ (Luca 5:31). Totuşi, aceşti păstori îi pot ajuta pe cei ce se află în nevoie din punct de vedere spiritual (Iacov 5:14, 15). Ori de câte ori este posibil, bătrânii iau, de asemenea, măsuri şi în ce priveşte acordarea de ajutor de alt gen. — Iacov 2:15, 16.

Cine se află în spatele acestui mod de a acţiona plin de iubire? Însuşi Iehova Dumnezeu! Profetul Ezechiel a redat astfel cuvintele lui Iehova: „Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele şi le voi căuta. . . . Le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite . . . Eu Însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă“. Dumnezeu se îngrijeşte şi de oile firave. — Ezechiel 34:11, 12, 15, 16.

Ajutor preţios la timpul potrivit

Oferă într-adevăr congregaţia ajutor preţios? Da, iar exemplele următoare ilustrează diversele situaţii în care congregaţia se dovedeşte a fi de ajutor.

◆ Pierderea unei persoane dragi. Soţul Annei a murit în urma unei boli cronice. „De atunci beneficiez din plin de iubirea caldă a fraternităţii creştine“, a spus ea. „Cuvintele amabile de sprijin şi încurajare pe care mi le-au adresat încontinuu colaboratorii mei în credinţă, inclusiv îmbrăţişările lor sincere, m-au reconfortat, ajutându-mă să nu cad într-o stare de depresie gravă, motiv pentru care îi mulţumesc lui Iehova. Iubirea lor m-a făcut să mă simt foarte ajutată, chiar înălţată sufleteşte şi iubită cu tandreţe.“ Şi tu poate că ai trecut prin momente traumatizante cauzate de pierderea în moarte a unei persoane dragi. În astfel de momente, membrii congregaţiei pot oferi mângâierea şi sprijinul afectiv de care ai mare nevoie.

◆ Boală. Arthur, un supraveghetor itinerant din Polonia, vizita cu regularitate congregaţiile din Asia Centrală pentru a le fortifica din punct de vedere spiritual. În timpul unei vizite, el s-a îmbolnăvit grav, iar până la vindecare a făcut multe complicaţii. „Ţin să vă spun cum m-au îngrijit fraţii şi surorile de aici“, adică dintr-un oraş din Kazahstan, îşi aminteşte Arthur cu profundă recunoştinţă. „Fraţii şi surorile, dintre care pe mulţi nici măcar nu îi cunosc — şi chiar unele persoane interesate — mi-au adus bani, alimente şi medicamente. . . . Ei au făcut acest lucru cu mare bucurie.

Imaginaţi-vă ce am simţit când am primit un plic cu nişte bani şi cu următoarea scrisoare: «Dragă frate, îţi transmit calde salutări. Mami mi-a dat bani pentru îngheţată, dar eu m-am gândit să ţi-i dau ţie ca să-ţi cumperi medicamente. Te rog să te faci bine cât mai repede. Iehova mai are nevoie de noi mult timp. Îţi transmit cele mai bune urări. Să ne mai povesteşti întâmplări frumoase şi instructive. Vova».“ Da, la fel ca în exemplul de mai sus, atât tinerii, cât şi cei în vârstă din congregaţie pot oferi ajutor fortificator în caz de boală. — Filipeni 2:25–29.

◆ Depresie. Teri a dorit din toată inima să slujească în calitate de pionieră, sau proclamatoare cu timp integral a Regatului. Totuşi, din cauza unor probleme, ea a trebuit să întrerupă pionieratul. „M-am simţit îngrozitor de vinovată pentru că încercasem să slujesc în acea calitate fără ca să pot face nici măcar un an întreg de pionierat“, a spus ea. Teri crezuse în mod greşit că aprobarea lui Iehova depinde numai de numărul de ore efectuat de ea în serviciul adus lui (compară cu Marcu 12:41–44). Fiind foarte deprimată, ea s-a izolat. Imediat după aceea însă, ea a primit ajutor înviorător din partea congregaţiei.

Teri îşi aminteşte: „O pionieră în vârstă mi-a sărit în ajutor şi m-a ascultat în timp ce îmi vărsam necazul. Când am plecat de la ea de acasă m-am simţit de parcă mi se luase o piatră de pe inimă. De atunci înainte, această pionieră şi soţul ei, care este bătrân în congregaţie, mi-au oferit ajutor preţios. Ei m-au sunat în fiecare zi întrebându-mă cum mă simt. . . . Uneori m-au invitat să asist la studiul lor în familie, ceea ce m-a făcut să înţeleg cât de important este ca familiile să rămână strâns unite“.

Pentru mulţi — chiar şi pentru creştinii dedicaţi — nu este ceva neobişnuit să cadă într-o stare de depresie, de descurajare sau să se izoleze. Cât de recunoscători putem fi pentru că în congregaţia lui Dumnezeu dispunem de ajutor neegoist şi plin de iubire! — 1 Tesaloniceni 5:14.

◆ Dezastre şi nenorociri. Pune-te în situaţia unei familii de patru persoane care şi-a pierdut toate bunurile când casa le-a luat foc. La puţin timp după aceea, membrii acestei familii au trăit „o experienţă de care ne vom aminti mereu cu emoţie şi care ne-a făcut să înţelegem cât de importantă este iubirea adevărată din rândul membrilor poporului lui Iehova“, după cum s-au exprimat ei. Ei au explicat: „Aproape imediat am fost asaltaţi de telefoane din partea surorilor şi a fraţilor noştri spirituali care îşi exprimau în mod sincer compasiunea şi dorinţa de a ne ajuta. Telefonul a sunat încontinuu. Grija şi iubirea autentică de care au dat toţi dovadă ne-au impresionat făcându-ne să vărsăm lacrimi de recunoştinţă“.

Peste puţin timp, bătrânii congregaţiei au organizat un grup mare de fraţi, şi în câteva zile au construit o nouă casă pentru această familie. O vecină a exclamat: „Să vezi şi să nu crezi! Aici muncesc tot felul de oameni — bărbaţi, femei, negri, spanioli!“ Aceasta a fost o dovadă clară a iubirii frăţeşti. — Ioan 13:35.

De asemenea, colaboratorii creştini le-au dat membrilor familiei îmbrăcăminte, alimente şi bani. Tatăl a spus: „Toate acestea s-au întâmplat în perioada Crăciunului, când toţi oferă cadouri, însă noi putem spune cu sinceritate că nimeni altcineva nu a fost copleşit de adevărata generozitate de care ne-am bucurat noi“. Ei au mai spus: „Amintirile legate de incendiu se şterg treptat şi sunt înlocuite de amintiri dragi despre acte de amabilitate şi despre prieteni buni. Îi adresăm mulţumiri iubitorului nostru Tată ceresc, Iehova, pentru că avem pe pământ o familie de fraţi atât de unită şi de minunată şi suntem nespus de recunoscători că facem parte din ea!“

Bineînţeles, intervenţii de acest fel nu sunt posibile, şi nici nu sunt de aşteptat, în toate situaţiile dificile de acest gen. Totuşi acest exemplu ilustrează, fără îndoială, sprijinul pe care congregaţia îl poate acorda.

Înţelepciune de sus

Mulţi au găsit în congregaţia creştină o altă sursă de ajutor şi putere. Care este aceasta? Publicaţiile pregătite de „sclavul fidel şi prevăzător“. Dintre acestea, deosebit de importante sunt revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Cu scopul de a furniza sfaturi înţelepte şi instruire practică, aceste publicaţii se bazează îndeosebi pe înţelepciunea divină a Bibliei (Psalmul 119:105). La informaţiile scripturale se adaugă cercetări demne de încredere şi bine documentate asupra unor subiecte cum ar fi depresia psihică, restabilirea în urma unui abuz, diferite probleme de natură economică şi socială, probleme cu care se confruntă tinerii şi dificultăţi caracteristice ţărilor în curs de dezvoltare. Mai presus de toate, aceste publicaţii susţin cu tărie că cea mai bună cale de viaţă este calea lui Dumnezeu. — Isaia 30:20, 21.

În fiecare an, Societatea Watch Tower primeşte mii de scrisori de apreciere. De exemplu, cu privire la un articol despre sinucidere apărut în revista Treziţi-vă!, un tânăr din Rusia a scris: „Fiind o persoană predispusă la depresie, . . . m-am gândit de multe ori să mă sinucid. Acest articol mi-a întărit convingerea că Dumnezeu mă va ajuta să-mi rezolv problemele. El vrea ca eu să trăiesc. Îi mulţumesc pentru sprijinul acordat prin intermediul acestui articol“.

Dacă valurile agitate ale necazurilor din această lume par prea puternice pentru a putea fi învinse, poţi avea convingerea că congregaţia creştină este un adăpost sigur. Într-adevăr, dacă deşertul arid al acestui sistem lipsit de iubire te secătuieşte de puteri, în organizaţia lui Iehova poţi găsi o oază înviorătoare. După ce simţi acest sprijin, şi inima ta se poate umple de aceleaşi sentimente pe care le-a avut o creştină care a trecut cu succes peste perioada când soţul ei era grav bolnav şi care a scris: „Datorită iubirii şi grijii manifestate faţă de noi, mă simt ca şi cum în aceste momente dificile Iehova ne-a purtat pe palma mâinii sale. Sunt nespus de recunoscătoare că fac parte din minunata organizaţie a lui Iehova!“

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Le putem acorda ajutor care fortifică celor bolnavi, celor îndureraţi şi altora