Răscumpărarea lui Cristos: calea de salvare deschisă de Dumnezeu

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.“ — IOAN 3:16.

1, 2. Descrieţi situaţia grea apărută în istoria rasei umane.

IMAGINEAZĂ-ŢI că suferi de o boală care duce la moarte dacă nu se intervine chirurgical. Cum te-ai simţi dacă preţul operaţiei ar depăşi cu mult posibilităţile tale? Ce ai face dacă şi resursele familiei tale şi ale prietenilor tăi la un loc nu pot acoperi acest preţ? Ce demoralizant ar fi să te confrunţi cu o situaţie atât de gravă!

² O situaţie asemănătoare a apărut în istoria rasei umane. Adam şi Eva, primii noştri părinţi, au fost creaţi perfecţi (Deuteronomul 32:4). Ei aveau perspectiva de a trăi veşnic şi de a duce la îndeplinire scopul lui Dumnezeu: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l“ (Geneza 1:28). Cu toate acestea, Adam şi Eva s-au răzvrătit împotriva Creatorului lor (Geneza 3:1–6). Neascultarea lor a adus păcatul nu numai asupra lor înşişi, ci şi asupra urmaşilor lor nenăscuţi. Fidelul Iov a spus mai târziu: „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nici unul măcar!“ — Iov 14:4.

3. Cum s-a răspândit moartea la toţi oamenii?

³ Prin urmare, păcatul este ca o boală cu care suntem contaminaţi toţi, întrucât Biblia afirmă că „toţi au păcătuit“. Această boală este mortală. Într-adevăr, „plata păcatului este moartea“ (Romani 3:23; 6:23). Nimeni nu poate să scape de moarte. Toţi oamenii greşesc şi, prin urmare, toţi mor. Ca descendenţi ai lui Adam, noi ne-am născut în această stare deplorabilă (Psalmul 51:5). Pavel a scris: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“ (Romani 5:12). Însă aceasta nu înseamnă că nu avem nici o speranţă de salvare.

Înlăturarea păcatului şi a morţii

4. De ce oamenii nu sunt capabili să înlăture singuri boala şi moartea?

⁴ Ce preţ trebuia plătit pentru înlăturarea păcatului şi a consecinţei acestuia, moartea? Evident, un preţ mai mare decât şi-ar putea permite orice om. Psalmistul deplângea astfel această situaţie: „Răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face: Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată mormântul“ (Psalmul 48:8, 9, Sfânta Scriptură, Carol II). Este adevărat că ne putem prelungi viaţa cu câţiva ani ţinând o dietă sănătoasă şi beneficiind de îngrijire medicală, totuşi, nici unul dintre noi nu se poate vindeca de starea păcătoasă moştenită. Nici unul dintre noi nu poate anula efectele debilitante ale procesului de îmbătrânire şi nu poate restabili corpul nostru la starea de perfecţiune pe care a avut-o în vedere Dumnezeu la început. Pavel nu a exagerat deloc când a scris că, din cauza păcatului lui Adam, creaţia umană „a fost supusă deşertăciunii“, sau „a fost pusă în imposibilitatea de a-şi atinge scopul“, aşa cum redă The Jerusalem Bible acest verset (Romani 8:20). Din fericire însă, Creatorul nu ne-a abandonat. El a luat măsuri pentru a înlătura păcatul şi moartea o dată pentru totdeauna. Cum anume?

5. Cum reflectă Legea dată Israelului o deosebită consideraţie pentru dreptate?

⁵ Iehova iubeşte „dreptatea şi justiţia“ (Psalmul 33:5, NW). Codul Legii dat de el Israelului reflectă o deosebită consideraţie pentru echilibru şi imparţialitate în judecarea unei cauze. De exemplu, iată ce citim în acest corp de legi: ‘Trebuie dată viaţă pentru viaţă’. Cu alte cuvinte, dacă un israelit ucidea pe cineva, ucigaşul trebuia să plătească cu viaţa pentru viaţa pe care o luase (Exodul 21:23; Numeri 35:21). Astfel era echilibrată balanţa justiţiei divine. — Compară cu Exodul 21:30.

6. a) De ce Adam poate fi numit ucigaş? b) Ce fel de viaţă a pierdut Adam, şi ce fel de jertfă era necesară pentru a echilibra balanţa justiţiei?

⁶ Când a păcătuit, Adam a devenit ucigaş. De ce? Deoarece el le-a transmis starea sa păcătoasă — şi, prin urmare, moartea — tuturor descendenţilor săi. Din cauza neascultării lui Adam, chiar în acest moment corpul nostru se degradează, îndreptându-se cu paşi siguri spre mormânt (Psalmul 90:10). Păcatul lui Adam are însă o consecinţă mult mai gravă. Amintiţi-vă că ceea ce a pierdut Adam, atât în ce-l privea pe el, cât şi pe urmaşii lui, nu a fost o viaţă obişnuită de 70 sau 80 de ani. El a pierdut o viaţă perfectă, de fapt, viaţa veşnică. Prin urmare, dacă ‘trebuia dată viaţă pentru viaţă’, ce fel de viaţă putea satisface justiţia în cazul acesta? În mod logic, trebuia dată o viaţă umană perfectă — o viaţă care, la fel ca viaţa lui Adam, putea aduce în existenţă oameni perfecţi. O viaţă umană perfectă, oferită ca jertfă, nu numai că ar fi echilibrat balanţa justiţiei, dar ar fi făcut posibilă şi înlăturarea completă a păcatului şi a consecinţei acestuia, moartea.

Preţul păcatului este acoperit

7. Explicaţi sensul cuvântului „răscumpărare“.

⁷ Preţul necesar pentru răscumpărarea noastră din păcat este numit în Biblie „răscumpărare“ (Psalmul 49:7). Acest termen se poate referi la plata cerută de un răpitor în schimbul persoanei pe care a răpit-o. Bineînţeles, în cazul răscumpărării oferite de Iehova nu este vorba de o răpire. Însă noţiunea de plătire a unui preţ este valabilă şi în cazul acesta. De fapt, forma verbală a cuvântului ebraic tradus prin „răscumpărare“ înseamnă literalmente „a acoperi“. Pentru a ispăşi păcatul, răscumpărarea trebuie să fie un echivalent perfect al lucrului pe care trebuie să-l acopere, şi anume, viaţa umană perfectă a lui Adam.

8. a) Explicaţi principiul răscumpărării. b) Ce legătură există între noi, ca păcătoşi, şi principiul răscumpărării?

⁸ Aceasta este în armonie cu un principiu din Legea mozaică, şi anume, principiul răscumpărării. Dacă un israelit ajungea sărac şi se vindea ca sclav unui neisraelit, o rudă a lui îl putea răscumpăra dacă plătea un preţ care echivala cu valoarea sclavului (Leviticul 25:47–49). Biblia spune că noi, ca oameni imperfecţi, suntem „robiţi păcatului“ (Romani 6:6; 7:14, 25). Ce preţ trebuia plătit pentru răscumpărarea noastră? După cum am văzut deja, pierderea unei vieţi umane perfecte cerea plătirea unei vieţi umane perfecte — nici mai mult, nici mai puţin.

9. Ce a furnizat Iehova pentru a acoperi păcatul?

⁹ Bineînţeles, noi, oamenii, ne naştem imperfecţi. Nici unul dintre noi nu este egal cu Adam; nici unul dintre noi nu poate plăti preţul de răscumpărare cerut de justiţie. După cum s-a menţionat la începutul acestui articol, este ca şi cum am avea o boală mortală şi nu avem suficienţi bani pentru a plăti intervenţia chirurgicală care ne poate vindeca. În această situaţie, nu am fi recunoscători dacă ar interveni cineva în favoarea noastră şi ar plăti preţul operaţiei? Exact lucrul acesta a făcut Iehova! El a furnizat ce era necesar pentru a ne răscumpăra din păcat o dată pentru totdeauna. Într-adevăr, el este dispus să ne dea ceva ce noi singuri nu ne-am putea permite niciodată. Ce anume? Pavel a scris: „Darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6:23, NW). Ioan a spus despre Isus că este „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii“ (Ioan 1:29). Să vedem cum l-a folosit Iehova pe Fiul său preaiubit pentru a plăti preţul de răscumpărare.

„O răscumpărare corespunzătoare“

10. Cum au ajuns profeţiile referitoare la o „sămânţă“ să indice spre Iosif şi Maria?

¹⁰ Imediat după răzvrătirea din Eden, Iehova a făcut cunoscut scopul său de a produce o „sămânţă“, sau un urmaş, care va răscumpăra omenirea din păcat (Geneza 3:15). Printr-o serie de revelaţii divine, Iehova a dezvăluit linia genealogică a acestei seminţe. Cu timpul, aceste revelaţii au indicat spre Iosif şi Maria, o pereche logodită care locuia în Palestina. Lui Iosif i s-a spus într-un vis că Maria era însărcinată prin spiritul sfânt. Îngerul i-a spus: „Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele lui“. — Matei 1:20, 21.

11. a) Ce măsuri a luat Iehova pentru ca Fiul său să se nască om perfect? b) De ce a putut oferi Isus „o răscumpărare corespunzătoare“?

¹¹ Sarcina Mariei nu a fost nicidecum o sarcină obişnuită, deoarece Isus avusese o existenţă preumană în cer (Proverbele 8:22–31; Coloseni 1:15). Viaţa lui fusese transferată prin puterea miraculoasă a lui Iehova în uterul Mariei, ceea ce a făcut posibilă naşterea ca om a Fiului preaiubit al lui Dumnezeu (Ioan 1:1–3, 14; Filipeni 2:6, 7). Iehova a dirijat lucrurile în aşa fel, încât Isus să nu fie contaminat de păcatul lui Adam. Dimpotrivă, Isus s-a născut perfect. Astfel, el deţinea ceea ce pierduse Adam, şi anume, o viaţă umană perfectă. În sfârşit, un om care putea acoperi preţul păcatului! La 14 Nisan, anul 33 e.n., Isus a făcut exact lucrul acesta. În acea zi de importanţă istorică, Isus s-a lăsat omorât de duşmanii săi, oferind astfel „o răscumpărare corespunzătoare“. — 1 Timotei 2:6.

Valoarea vieţii umane perfecte

12. a) Explicaţi care este diferenţa majoră dintre moartea lui Isus şi cea a lui Adam. b) Cum a devenit Isus „Tată etern“ pentru oamenii ascultători?

¹² Există o diferenţă între moartea lui Isus şi cea a lui Adam, diferenţă care scoate în evidenţă valoarea răscumpărării. Adam a meritat să moară, deoarece el nu a ascultat cu bună ştiinţă de Creatorul său (Geneza 2:16, 17). Însă Isus nu a meritat să moară, deoarece el „n-a făcut păcat“ (1 Petru 2:22). De aceea, când a murit, Isus avea ceva de o valoare inestimabilă, ceva ce păcătosul Adam nu a avut când a murit: dreptul la viaţă umană perfectă. Astfel, moartea lui Isus a avut valoare de jertfă. După ce s-a înălţat la cer ca persoană spirituală, el i-a prezentat lui Iehova valoarea jertfei sale (Evrei 9:24). Ca urmare a acestui fapt, Isus a cumpărat omenirea păcătoasă şi a devenit noul ei Tată, în locul lui Adam (1 Corinteni 15:45). Pe drept cuvânt, Isus este numit „Tată etern“ (Isaia 9:6, NW). Gândiţi-vă ce înseamnă lucrul acesta! Adam, un tată păcătos, le-a transmis moartea tuturor descendenţilor săi. Isus, un Tată perfect, foloseşte valoarea jertfei sale pentru a le acorda viaţă eternă oamenilor ascultători.

13. a) Ilustraţi modul în care a anulat Isus datoria făcută de Adam. b) De ce jertfa lui Isus nu acoperă păcatul primilor noştri părinţi?

¹³ Totuşi, cum putea acoperi moartea unui singur om păcatele multora (Matei 20:28)? Într-un articol apărut cu câţiva ani în urmă am ilustrat răscumpărarea în felul următor: „Imaginaţi-vă o fabrică mare cu sute de angajaţi. Directorul fabricii dă faliment din cauza necinstei lui; fabrica îşi închide porţile. Sute de muncitori sunt acum şomeri şi nu îşi mai pot plăti notele de plată. Partenerii lor conjugali, copiii lor şi chiar creditorii lor suferă cu toţii din cauza necinstei acelui om! Dar apare un binefăcător bogat care plăteşte datoriile fabricii şi redeschide întreprinderea. Achitarea datoriilor respective aduce, la rândul ei, uşurare deplină numeroşilor angajaţi, familiilor lor şi creditorilor. Dar beneficiază şi fostul director de noua prosperitate? Nu, el se află la închisoare, fiind, astfel, dat afară definitiv din serviciu! În mod asemănător, anularea datoriei lui Adam le aduce beneficii milioanelor de descendenţi ai săi — dar nu şi lui Adam“.

14, 15. De ce se poate spune că Adam şi Eva au păcătuit cu bună ştiinţă, şi cum se deosebeşte situaţia noastră de a lor?

¹⁴ Această procedură este corectă. Amintiţi-vă că Adam şi Eva au păcătuit cu bună ştiinţă. Ei au ales să nu asculte de Dumnezeu. Spre deosebire de ei, noi ne-am născut în păcat. Noi nu am avut de ales. Oricât de mult ne-am strădui, este imposibil să nu păcătuim (1 Ioan 1:18). Uneori ne-am putea simţi la fel ca Pavel, care a scris: „Când vreau să practic binele, răul stă lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine!“ — Romani 7:21–24.

¹⁵ Cu toate acestea, graţie răscumpărării, avem o speranţă! Conform promisiunii lui Dumnezeu, Isus este sămânţa prin intermediul căreia „toate popoarele pământului vor fi binecuvântate“ (Geneza 22:18; Romani 8:20). Jertfa lui Isus deschide calea unor perspective minunate pentru cei ce exercită credinţă în el. Să analizăm câteva dintre acestea.

Să tragem foloase de pe urma răscumpărării lui Cristos

16. În pofida stării noastre păcătoase, de ce foloase ne putem bucura în prezent graţie răscumpărării lui Isus?

¹⁶ Iacov, un scriitor al Bibliei, recunoaşte că „toţi greşim în multe feluri“ (Iacov 3:2). Cu toate acestea, datorită răscumpărării lui Cristos, greşelile noastre pot fi iertate. Ioan scrie: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor: pe Isus Hristos Cel drept. El este ispăşirea pentru păcatele noastre“ (1 Ioan 2:1, 2). Bineînţeles, nu ar trebui să privim păcatul cu indiferenţă (Iuda 4; compară cu 1 Corinteni 9:27). Totuşi, dacă greşim, ne putem descărca inima înaintea lui Iehova, având încredere că el este „gata să ierte“ (Psalmul 86:5; 130:3, 4; Isaia 1:18; 55:7; Faptele 3:19). Astfel, răscumpărarea ne dă posibilitatea de a-i servi lui Dumnezeu cu o conştiinţă curată şi de a ne ruga lui în numele lui Isus Cristos. — Ioan 14:13, 14; Evrei 9:14.

17. Ce binecuvântări vor deveni o realitate datorită răscumpărării?

¹⁷ Răscumpărarea lui Cristos deschide calea realizării scopului lui Dumnezeu: acela ca oamenii ascultători să trăiască veşnic în paradis pe pământ (Psalmul 37:29). Pavel a scris: „Indiferent cât de multe sunt promisiunile lui Dumnezeu, ele au devenit Da prin intermediul lui [Isus]“ (2 Corinteni 1:20, NW). Într-adevăr, moartea „a domnit ca rege“ (Romani 5:17, NW). Pe baza răscumpărării, Dumnezeu înlătură acest „ultim duşman“ (1 Corinteni 15:26, NW; Apocalipsa 21:4). Chiar şi cei ce au murit pot beneficia de răscumpărarea lui Isus. El a spus: „Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui [Isus] şi vor ieşi din ele“. — Ioan 5:28, 29; 1 Corinteni 15:20–22.

18. Ce efect tragic a avut păcatul asupra oamenilor, şi cum va fi anulat acesta în lumea nouă a lui Dumnezeu?

¹⁸ Gândiţi-vă ce minunat va fi să ne bucurăm de viaţă aşa cum trebuia să fie ea — fără îngrijorările care ne apasă în prezent! Păcatul nu numai că a distrus armonia care trebuia să existe între noi şi Dumnezeu, dar a avut şi un efect dezastruos asupra minţii, a inimii şi a corpului nostru. Biblia promite însă că, în lumea nouă a lui Dumnezeu, „nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»“ Într-adevăr, bolile fizice şi psihice nu vor mai lovi omenirea. De ce? Isaia răspunde prin următoarele cuvinte: „Poporul care locuieşte în el va fi iertat de nelegiuirea lui“. — Isaia 33:24.

Răscumpărarea: o expresie a iubirii

19. Cum ar trebui să reacţionăm fiecare în ce priveşte răscumpărarea lui Cristos?

¹⁹ Iubirea l-a îndemnat pe Iehova să-l trimită pe preaiubitul său Fiu (Romani 5:8; 1 Ioan 4:9). Tot iubirea l-a îndemnat pe Isus „să guste moartea pentru toţi“ (Evrei 2:9; Ioan 15:13). Pavel a scris pe bună dreptate: „dragostea lui Hristos ne constrânge . . . El a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei“ (2 Corinteni 5:14, 15). Dacă apreciem ce a făcut Isus pentru noi, vom reacţiona pozitiv. De fapt, răscumpărarea face posibilă eliberarea noastră din moarte! Cu siguranţă, noi nu am dori ca prin acţiunile noastre să lăsăm să se înţeleagă că jertfa lui Isus este un lucru de mică importanţă pentru noi. — Evrei 10:29.

20. Care sunt câteva modalităţi prin care respectăm „cuvântul“ lui Isus?

²⁰ Cum putem demonstra o apreciere sinceră pentru răscumpărare? Cu puţin timp înainte de a fi arestat, Isus a afirmat: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu“ (Ioan 14:23). Din „cuvântul“ lui Isus face parte şi porunca sa de a participa cu zel la îndeplinirea următoarei misiuni: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i“ (Matei 28:19). De asemenea, ascultarea de Isus pretinde din partea noastră să manifestăm iubire faţă de fraţii noştri spirituali. — Ioan 13:34, 35.

21. De ce ar trebui să fim prezenţi la Comemorare, care va avea loc la 1 aprilie?

²¹ O modalitate excelentă de a ne arăta aprecierea pentru răscumpărare este aceea de a asista la Comemorarea morţii lui Cristos, care, anul acesta, se va ţine la 1 apriliea. Şi aceasta face parte din „cuvântul“ lui Isus, deoarece, atunci când a instituit această sărbătoare, Isus le-a dat următoarea poruncă continuatorilor săi: „Să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ (Luca 22:19). Fiind prezenţi la acest eveniment deosebit de important şi acordând o mare atenţie tuturor lucrurilor poruncite de Isus, ne vom demonstra convingerea fermă că răscumpărarea lui Isus este calea de salvare deschisă de Dumnezeu. Într-adevăr, „în nimeni altul nu există mântuire [salvare, NW]“. — Faptele 4:12.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ De ce oamenii nu puteau să ofere ispăşire pentru starea lor păcătoasă?

◻ În ce sens este Isus „o răscumpărare corespunzătoare“?

◻ Cum a folosit Isus în avantajul nostru dreptul său la viaţă umană perfectă?

◻ De ce binecuvântări va avea parte omenirea graţie răscumpărării lui Cristos?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Numai un om perfect — echivalentul lui Adam — putea echilibra balanţa justiţiei

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Deoarece Isus avea dreptul la viaţă umană perfectă, moartea sa a avut valoare de jertfă