De ce recurg ei la violenţă
UN COPILAŞ a fost născut prematur la 27 de săptămâni în Denver (Colorado, S.U.A.). Băieţelul a scăpat cu viaţă, iar după trei luni de spitalizare a fost trimis acasă la părinţii lui. După trei săptămâni, băieţelul era din nou la spital. Ce se întâmplase? Din cauză că nu putuse suporta plânsul copilului, tatăl îl zgâlţâise cu atâta brutalitate, încât îi provocase leziuni cerebrale grave. Micuţul a rămas orb şi infirm. Medicina modernă îl salvase de la traumatismul suferit la naştere, dar a fost neputincioasă în faţa violenţei tatălui său.
Nenumăraţi copii sunt maltrataţi, snopiţi în bătaie sau omorâţi în unul dintre cele mai violente locuri de pe glob — acasă! Potrivit unor estimări, numai în Statele Unite sunt omorâţi în fiecare an de către propriii lor părinţi aproximativ 5 000 de copii! Iar copiii nu sunt singurele victime. În revista World Health se spune că în Statele Unite „maltratarea soţiilor este principala cauză a leziunilor corporale suferite de femeile aflate la vârsta la care pot procrea“. Care este situaţia în alte ţări? „O treime până la peste o jumătate din numărul femeilor intervievate [din ţările în curs de dezvoltare] au afirmat că sunt bătute de soţii lor.“ Într-adevăr, îndeosebi acasă, violenţa îşi cere tributul.
Mulţi soţi şi multe soţii încearcă să-şi rezolve neînţelegerile prin violenţă. În unele ţări, părinţii şi profesorii apelează la violenţă pentru a-şi vărsa furia pe copii. Indivizii puternici îi hărţuiesc pe cei mai slabi, supunându-i la acte de violenţă, iar aceasta doar pentru a se distra. Din ce cauză sunt oamenii atât de violenţi?
De ce devin oamenii violenţi
Unii pretind că oamenii sunt violenţi din fire. În timp ce criminalitatea violentă a scăzut în general în Statele Unite, aceasta a crescut în rândul tinerilor. Iar interesul publicului faţă de violenţă a crescut. Principalele trei canale de televiziune au dublat numărul serialelor cu crime şi l-au triplat pe cel al reportajelor despre omoruri. Într-adevăr, crima se vinde bine! Medicul psihiatru Karl Menninger a spus: „Nu numai că tolerăm violenţa, dar o şi punem pe primele pagini ale ziarelor noastre. Unul din trei sau unul din patru dintre programele noastre de televiziune foloseşte violenţa ca să-i distreze pe copiii noştri. Să fie vorba numai de tolerarea criminalităţii? Dragi prieteni, noi chiar o îndrăgim“.
Studiile ştiinţifice de ultimă oră arată că atât funcţionarea creierului, cât şi mediul se fac în mare măsură răspunzătoare de agresivitatea umană. Iată ce spune dr. Markus Kruesi, de la Institutul de Cercetare a Copiilor din cadrul Universităţii din Illinois: „Concluzia la care am ajuns cu toţii este că mediul dăunător la care sunt expuşi din ce în ce mai mulţi copii dă naştere la o adevărată epidemie de violenţă. Evenimentele din jurul nostru produc cu adevărat modificări moleculare la nivelul creierului, [modificări] din cauza cărora oamenii sunt mai impulsivi“. O serie de factori cum ar fi: „prăbuşirea structurii familiale, creşterea numărului părinţilor fără partener, sărăcia continuă şi toxicomania cronică pot influenţa cu adevărat reacţiile chimice de la nivelul creierului, dând naştere unui comportament agresiv — efect despre care se credea cândva că este imposibil“, se spune în cartea Inside the Brain (În interiorul creierului).
Se spune că printre schimbările de la nivelul creierului se numără şi scăderea nivelului de serotonină, o substanţă chimică secretată de creier despre care se crede că ţine agresivitatea sub control. Studiile dezvăluie faptul că alcoolul poate reduce cantitatea de serotonină din creier, oferind astfel o oarecare bază ştiinţifică pentru legătura cunoscută de mult timp dintre violenţă şi consumul abuziv de alcool.
Mai există un factor ce se face răspunzător de amploarea pe care a luat-o violenţa în zilele noastre. Biblia, o carte de profeţii demnă de încredere, atrage atenţia astfel: „Nu uita că în zilele din urmă vor fi timpuri dificile. Oamenii vor fi egoişti, lacomi, lăudăroşi şi îngâmfaţi, . . . vor fi lipsiţi de amabilitate, nemiloşi, calomniatori, violenţi şi cruzi; vor urî binele; vor fi trădători, indiferenţi, umflaţi de mândrie . . . Fereşte-te de aceşti oameni“ (2 Timotei 3:1–5, Today’s English Version). Într-adevăr, violenţa pe care o vedem astăzi este o împlinire a profeţiei biblice referitoare la „zilele din urmă“.
Aceste timpuri sunt deosebit de violente şi dintr-un alt motiv. „Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp“ (Apocalipsa 12:12). Diavolul şi hoardele lui de demoni au fost aruncaţi din cer şi îşi îndreaptă acum răutatea spre omenire. Fiind „stăpânitorul autorităţii aerului“, Diavolul manevrează „spiritul care acţionează acum în fiii neascultării“, transformând pământul într-un loc tot mai dominat de violenţă. — Efeseni 2:2, NW.
Prin urmare, cum putem face faţă „aerului“ care emană violenţă din lumea de astăzi? Şi cum putem rezolva neînţelegerile fără violenţă?
[Text generic pe pagina 3]
Nenumăraţi copii sunt maltrataţi, snopiţi în bătaie sau omorâţi în unul dintre cele mai violente locuri de pe glob — acasă!