Să aşteptăm „cu o dorinţă înfocată“

„Creaţia aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea [revelarea, NW] fiilor lui Dumnezeu.“ — ROMANI 8:19.

1. Ce asemănare există între situaţia creştinilor de astăzi şi cea a creştinilor din secolul I?

SITUAŢIA adevăraţilor creştini de astăzi se aseamănă cu cea a creştinilor din secolul I. Slujitorii de atunci ai lui Iehova au putut discerne cu ajutorul unei profeţii când trebuia să apară Mesia (Daniel 9:24–26). Aceeaşi profeţie a prezis distrugerea Ierusalimului, însă ea nu conţinea nici un amănunt care să le dea creştinilor posibilitatea de a şti dinainte când avea să fie distrus oraşul (Daniel 9:26b, 27). În mod asemănător, cercetătorii sinceri ai Bibliei din secolul al XIX-lea erau în aşteptare datorită unei profeţii pe care au înţeles-o cu ajutorul lui Dumnezeu. Punând în legătură cele „şapte timpuri“ din Daniel 4:25 cu „timpurile păgânilor“, ei au anticipat că Cristos urma să primească putere regală în 1914 (Luca 21:24, King James Version; Ezechiel 21:25–27). Deşi cartea lui Daniel conţine multe profeţii, nici una dintre ele nu-i ajută pe cercetătorii de astăzi ai Bibliei să calculeze cu exactitate când va fi distrus întregul sistem de lucruri al lui Satan (Daniel 2:31–44; 8:23–25; 11:36, 44, 45). Totuşi, această distrugere va veni în curând, deoarece trăim în „timpul sfârşitului“. — Daniel 12:4.a

Veghere pe parcursul prezenţei lui Cristos

2, 3. a) Care este cea mai mare dovadă că trăim în timpul prezenţei lui Cristos, care este învestit cu putere regală? b) Ce anume arată că creştinii trebuiau să vegheze şi pe parcursul prezenţei lui Isus Cristos?

² Este adevărat că, în urma înţelegerii unei profeţii, creştinii s-au aflat în aşteptare înainte ca Cristos să fie învestit cu putere regală în anul 1914. Dar „semnul“ pe care l-a dat Cristos cu privire la prezenţa sa şi la încheierea sistemului de lucruri descria evenimente. Iar majoritatea acestor evenimente au fost văzute după începerea prezenţei sale. Evenimente ca: războaie, criză de alimente, cutremure, epidemii, creşterea nelegiuirii, persecutarea creştinilor şi predicarea la scară mondială a veştii bune despre Regat sunt cea mai mare dovadă că noi trăim acum în timpul prezenţei lui Cristos, care este învestit cu putere regală. — Matei 24:3–14; Luca 21:10, 11.

³ Însă sfatul pe care l-a dat Isus când s-a despărţit de discipolii săi era în esenţă acesta: „Fiţi cu băgare de seamă, menţineţi-vă treji, . . . Vegheaţi“ (Marcu 13:33, 37, NW; Luca 21:36). O citire atentă a contextului în care apar aceste îndemnuri la veghere arată că Cristos nu se referea în primul rând la faptul de a urmări cu mare atenţie semnul de la începutul prezenţei sale. Dimpotrivă, el le-a poruncit adevăraţilor săi discipoli să vegheze pe parcursul prezenţei sale. Pentru ce trebuiau adevăraţii creştini să continue să vegheze?

4. Cărui scop urma să servească semnul dat de Isus?

⁴ Isus a rostit marea sa profeţie ca răspuns la întrebarea: „Când vor avea loc aceste lucruri [evenimente care vor culmina cu distrugerea sistemului de lucruri iudaic] şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ (Matei 24:3, NW). Semnul prezis urma să servească nu numai la recunoaşterea prezenţei lui Cristos, ci şi a evenimentelor premergătoare sfârşitului prezentului sistem rău de lucruri.

5. Cum a arătat Isus că, deşi va fi prezent în sens spiritual, el „va veni“ totuşi?

⁵ Isus a arătat că pe parcursul „prezenţei“ sale (în greacă, parousía) el va veni cu putere şi glorie. Iată ce a spus el cu privire la această „venire“ (indicată prin diferite forme ale cuvântului grecesc érkhomai): „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului, atunci toate popoarele pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă. De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi îi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că El [Cristos] este aproape, la uşi. Vegheaţi dar [încontinuu, NW], pentru că nu ştiţi în ce ceas vine Domnul vostru . . . Fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi“. — Matei 24:30, 32, 33, 42, 44.

De ce vine Isus Cristos?

6. Cum va fi distrus „Babilonul cel Mare“?

⁶ Deşi este prezent ca rege din 1914, Isus Cristos mai trebuie să judece sisteme şi persoane înainte de a executa judecata asupra celor pe care îi va găsi vinovaţi (compară cu 2 Corinteni 5:10). În curând, Iehova le va pune în minte conducătorilor politici să distrugă „Babilonul cel Mare“, imperiul mondial al religiei false (Apocalipsa 17:4, 5, 16, 17). Apostolul Pavel a precizat că Isus Cristos îl va distruge pe „omul nelegiuirii“ — adică pe clerul apostat al creştinătăţii, o parte importantă a „Babilonului celui Mare“. Iată ce a scris Pavel: „Va fi dezvăluit cel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va suprima cu spiritul gurii sale şi îl va reduce la nimic prin manifestarea prezenţei sale“. — 2 Tesaloniceni 2:3, 8, NW.

7. Ce judecată va pronunţa Fiul Omului când va veni în gloria sa?

⁷ În viitorul apropiat, Cristos îi va judeca pe oamenii naţiunilor în funcţie de felul în care s-au purtat cu fraţii lui care mai sunt pe pământ. Iată ce citim: „Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. . . . Împăratul le va zice [oilor]: «Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut». . . . Şi aceştia [caprele] vor merge în pedeapsă veşnică, iar cei drepţi în viaţă veşnică“. — Matei 25:31–46.

8. Cum descrie Pavel venirea lui Cristos pentru a executa judecata asupra oamenilor nelegiuiţi?

⁸ După cum se arată în parabola despre oi şi capre, Isus va executa judecata finală asupra tuturor oamenilor nelegiuiţi. Pavel i-a asigurat pe colaboratorii săi în credinţă care treceau prin suferinţe că vor primi „eliberare împreună cu noi, la revelarea Domnului Isus din cer cu îngerii săi puternici, într-un foc arzător, când va aduce răzbunarea asupra celor care nu îl cunosc pe Dumnezeu şi asupra celor care nu ascultă de vestea bună despre Domnul nostru Isus. Aceştia vor suferi pedeapsa judecătorească a distrugerii eterne din faţa Domnului şi din faţa gloriei forţei sale, în timpul când va veni să fie glorificat cu privire la sfinţii săi“ (2 Tesaloniceni 1:7–10, NW). În aşteptarea evenimentelor emoţionante care ne stau în faţă, nu ar trebui să exercităm credinţă şi să veghem plini de înflăcărare în vederea venirii lui Cristos?

Să aşteptăm cu nerăbdare revelarea lui Cristos

9, 10. De ce creştinii unşi care mai sunt pe pământ aşteaptă cu nerăbdare revelarea lui Isus Cristos?

⁹ „Revelarea Domnului Isus din cer“ nu va fi numai pentru a-i distruge pe cei răi, ci şi pentru a-i răsplăti pe cei drepţi. Chiar dacă fraţii unşi ai lui Cristos care mai sunt pe pământ ar mai putea trece prin suferinţe înainte de revelarea lui Cristos, ei se bucură de glorioasa lor speranţă cerească. Apostolul Petru le-a scris creştinilor unşi: „Bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de suferinţele lui Hristos, ca să vă bucuraţi nespus de mult şi la descoperirea [revelarea, NW] slavei Lui“. — 1 Petru 4:13.

¹⁰ Cei unşi sunt hotărâţi să rămână fideli până când Cristos îi va „strânge împreună la el“, astfel încât „calitatea încercată“ a credinţei lor „să fie găsită drept motiv de laudă, glorie şi onoare, la revelarea lui Isus Cristos“ (2 Tesaloniceni 2:1, NW; 1 Petru 1:7, NW). Iată ce se poate spune despre aceşti creştini născuţi de spirit: „Mărturia cu privire la Cristos a fost făcută fermă printre voi, astfel încât să nu vă lipsească absolut nici un dar, în timp ce aşteptaţi cu nerăbdare revelarea Domnului nostru Isus Cristos“. — 1 Corinteni 1:6, 7, NW.

11. Ce fac creştinii unşi în timp ce aşteaptă revelarea lui Isus Cristos?

¹¹ Membrii rămăşiţei unse împărtăşesc sentimentele lui Pavel, care a scris: „Eu socotesc că suferinţele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care va fi descoperită faţă de noi“ (Romani 8:18). Credinţa lor nu are nevoie să fie sprijinită de calcularea timpului. Menţinându-se ocupaţi în serviciul lui Iehova, ei le dau un minunat exemplu însoţitorilor lor, adică membrilor „altor oi“ (Ioan 10:16). Deoarece ştiu că sfârşitul acestui sistem rău este aproape, aceşti creştini unşi urmează îndemnul lui Petru: „Încingeţi-vă mintea pentru activitate, păstraţi-vă judecata întreagă; puneţi-vă speranţa în bunătatea nemeritată care urmează să fie adusă la timpul revelării lui Isus Cristos“. — 1 Petru 1:13, NW.

„Creaţia aşteaptă cu o dorinţă înfocată“

12, 13. Cum a fost creaţia umană „supusă deşertăciunii“, şi după ce tânjesc membrii altor oi?

¹² Au şi membrii altor oi un motiv pentru care să aştepte cu nerăbdare? Cu siguranţă. După ce a vorbit despre speranţa glorioasă pe care o au cei adoptaţi de Iehova ca „fii“ (NW) ai săi născuţi de spirit şi „moştenitori cu Hristos“ în Regatul ceresc, Pavel a spus: „Creaţia aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci creaţia a fost supusă deşertăciunii, nu de voie, ci din cauza celui care a supus-o, cu nădejdea însă că însăşi creaţia va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu“. — Romani 8:14–21; 2 Timotei 2:10–12.

¹³ Prin păcatul lui Adam, toţi descendenţii lui au fost „supuşi deşertăciunii“, fiind născuţi în sclavia păcatului şi a morţii. Ei nu s-au putut elibera singuri din această sclavie (Psalmul 49:7; Romani 5:12, 21). Şi cât de mult tânjesc membrii altor oi să fie eliberaţi „din robia stricăciunii [sclavia descompunerii, NW]“! Dar înainte ca aceasta să se întâmple, trebuie să aibă loc anumite evenimente potrivit timpurilor şi perioadelor stabilite de Iehova.

14. Ce va însemna „revelarea fiilor lui Dumnezeu“, şi cum va avea lucrul acesta drept rezultat „eliberarea [omenirii] din robia stricăciunii“?

¹⁴ În primul rând trebuie „descoperită [revelată, NW]“ rămăşiţa „fiilor [unşi] ai lui Dumnezeu“. Ce va însemna lucrul acesta? La timpul stabilit de Dumnezeu, membrii altor oi vor înţelege cu claritate că cei unşi au fost „sigilaţi“ definitiv şi glorificaţi pentru a domni împreună cu Cristos (Apocalipsa 7:2–4, NW). „Fiii“ înviaţi ai lui Dumnezeu vor fi „revelaţi“ şi atunci când vor lua parte împreună cu Cristos la distrugerea sistemului rău de lucruri al lui Satan (Apocalipsa 2:26, 27; 19:14, 15). Apoi, pe parcursul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, ei vor mai fi „revelaţi“ în calitate de canale preoţeşti prin care foloasele jertfei de răscumpărare a lui Isus vor fi revărsate asupra „creaţiei“ umane. Acest lucru va avea drept rezultat „eliberarea [omenirii] din robia stricăciunii“, şi, în cele din urmă, intrarea în „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (NW) (Romani 8:21; Apocalipsa 20:5; 22:1, 2). Având aceste perspective minunate, nu ne miră deloc faptul că membrii altor oi „aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu“. — Romani 8:19.

Răbdarea lui Iehova înseamnă salvare

15. Ce nu ar trebui să uităm niciodată în ce priveşte timpul stabilit de Iehova pentru producerea evenimentelor?

¹⁵ Iehova este Stăpânul timpului. Timpul stabilit de el pentru producerea evenimentelor se va dovedi a fi cel mai potrivit. Poate că lucrurile nu au loc întotdeauna aşa cum ne-am aştepta noi. Totuşi, putem avea încredere deplină că toate promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini (Iosua 23:14). Poate că el permite ca unele evenimente să dureze mai mult decât s-au aşteptat mulţi. Să căutăm însă să înţelegem căile sale şi să avem un respect profund faţă de înţelepciunea sa. Pavel a scris: „O, adâncul bogăţiei înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Căci «cine a cunoscut gândul DOMNULUI? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?»“ — Romani 11:33, 34.

16. Cine poate beneficia de răbdarea lui Iehova?

¹⁶ Petru a scris: „Preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri [distrugerea vechilor „ceruri“ şi a vechiului „pământ“ şi înlocuirea lor cu „noile ceruri“ şi cu „noul pământ“ promise de Dumnezeu], căutaţi cu stăruinţă să fiţi găsiţi [în final, NW] de El în pace, fără pată şi fără vină. Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire“. Datorită răbdării lui Iehova, altor milioane de oameni li se oferă ocazia de a fi salvaţi în „ziua lui Iehova“, care va veni pe neaşteptate, „ca un hoţ“ (2 Petru 3:9–15, NW). De asemenea, răbdarea lui ne dă fiecăruia posibilitatea de a „continua să lucrăm la salvarea noastră, cu teamă şi tremur“ (Filipeni 2:12, NW). Isus a spus că trebuie să „luăm seama la noi înşine“ şi să „veghem“ dacă dorim să fim aprobaţi şi să putem „sta în picioare înaintea Fiului Omului“ atunci când va veni el să execute judecata. — Luca 21:34–36; Matei 25:31–33.

Aşteptaţi cu răbdare

17. Căror cuvinte ale apostolului Pavel ar trebui să le acordăm atenţie?

¹⁷ Pavel i-a sfătuit pe fraţii lui spirituali să-şi aţintească privirea „nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd“ (2 Corinteni 4:16–18). El dorea ca nimic să nu le întunece perspectiva recompensei cereşti care le era pusă înainte. Indiferent că suntem creştini unşi sau că facem parte dintre membrii altor oi, să păstrăm în minte minunata speranţă care ne stă înainte şi să nu renunţăm. Să „aşteptăm cu răbdare“, dovedind că „nu suntem din aceia care dau înapoi spre pierzare, ci din aceia care au credinţă pentru păstrarea sufletului“. — Romani 8:25; Evrei 10:39.

18. De ce putem lăsa cu încredere timpurile şi perioadele în mâinile lui Iehova?

¹⁸ Putem lăsa cu încredere timpurile şi perioadele în mâinile lui Iehova. Împlinirea promisiunilor sale „nu va întârzia“ faţă de orarul său (Habacuc 2:3, NW). Între timp, îndemnul dat de Pavel lui Timotei capătă o semnificaţie şi mai mare pentru noi. El a spus: „Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care va judeca viii şi morţii, şi pentru arătarea şi împărăţia Lui: vesteşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, . . . fă lucrarea unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba“. — 2 Timotei 4:1–5.

19. Ce mai are încă de făcut poporul lui Iehova, şi de ce?

¹⁹ Sunt în joc vieţi omeneşti — atât viaţa noastră, cât şi a semenilor noştri. Pavel a scris: „Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii. Stăruie în aceste lucruri, căci făcând aşa, te vei mântui şi pe tine însuţi şi pe cei care te ascultă“ (1 Timotei 4:16). Timpul rămas acestui sistem este foarte scurt. În timp ce aşteptăm cu înflăcărare emoţionantele evenimente care ne stau în faţă, să fim întotdeauna conştienţi că ne aflăm încă în timpul şi perioada stabilite de Iehova în care poporul său trebuie să predice vestea bună a Regatului. Această lucrare trebuie făcută până când Iehova consideră că a fost îndeplinită. „Atunci — aşa cum a spus Isus — va veni sfârşitul.“ — Matei 24:14.

[Notă de subsol]

Recapitulare

◻ Cum se aseamănă situaţia noastră cu cea a creştinilor din secolul I în privinţa calculării timpului?

◻ De ce creştinii trebuie să „vegheze“ chiar şi pe parcursul prezenţei lui Cristos?

◻ De ce aşteaptă creaţia umană cu înflăcărare „revelarea fiilor lui Dumnezeu“?

◻ De ce putem lăsa cu încredere timpurile şi perioadele în mâinile lui Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Creştinii trebuie să se menţină treji în aşteptarea venirii lui Cristos

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Rămăşiţa unsă se menţine ocupată în serviciul lui Iehova, fără a-şi întemeia credinţa pe calcularea timpului