Continuaţi să umblaţi cu Dumnezeu

„Continuaţi să umblaţi prin spirit şi nu veţi îndeplini nici o dorinţă carnală.“ — GALATENI 5:16, NW.

1. a) În ce condiţii şi pentru câtă vreme a umblat Enoh cu Dumnezeu? b) Cât timp a umblat Noe cu Dumnezeu, şi ce responsabilităţi grele a avut el?

BIBLIA spune că Enoh „a continuat să umble cu adevăratul Dumnezeu“. În pofida limbajului vulgar şi a conduitei nesfinte a oamenilor din jurul lui, el a continuat să umble cu Dumnezeu până la sfârşitul vieţii sale de 365 de ani (Geneza 5:23, 24, NW; Iuda 14, 15). Şi Noe „a umblat cu adevăratul Dumnezeu“ — în timp ce şi-a crescut copiii, în timp ce a înfruntat o lume influenţată de îngerii răzvrătiţi şi de descendenţii lor violenţi şi în timp ce s-a îngrijit de toate detaliile necesare pentru construirea unei arce uriaşe, cea mai mare dintre navele maritime din timpurile antice. El a continuat să umble cu Dumnezeu şi după Potop, când oamenii au început din nou să se răzvrătească împotriva lui Iehova la Babel. Într-adevăr, Noe a continuat să umble cu Dumnezeu până la moarte, survenită la 950 de ani. — Geneza 6:9, NW; 9:29.

2. Ce înseamnă ‘a umbla cu Dumnezeu’?

² Când spune că aceşti oameni ai credinţei au „umblat“ cu Dumnezeu, Biblia foloseşte acest termen în sens metaforic. Aceasta înseamnă că Enoh şi Noe s-au comportat într-un mod care a dovedit o credinţă puternică în Dumnezeu. Ei au făcut ce le-a poruncit Iehova şi şi-au pus viaţa în armonie cu ceea ce ştiau despre el din modul în care a tratat el cu omenirea (compară cu 2 Cronici 7:17). Ei nu numai că au fost de acord la nivel mintal cu ceea ce spunea şi făcea Dumnezeu, dar au şi acţionat în concordanţă cu tot ce le cerea el — nu doar cu unele lucruri, ci cu toate, în măsura în care le-a stat în putinţă ca oameni imperfecţi. Astfel, Noe, de exemplu, a făcut exact ce-i poruncise Dumnezeu (Geneza 6:22). Noe nu a luat-o înaintea indicaţiilor primite, dar nici nu a tărăgănat lucrurile cu indiferenţă. El a umblat cu Dumnezeu în sensul că s-a bucurat de intimitate cu Iehova, simţindu-se liber să se roage lui Dumnezeu şi preţuind îndrumarea divină. Procedaţi şi voi la fel?

O cale de viaţă consecventă

3. Ce anume are o importanţă vitală pentru toţi slujitorii dedicaţi şi botezaţi ai lui Dumnezeu?

³ Este încurajator să vezi oameni începând să umble cu Dumnezeu. Pe măsură ce întreprind acţiuni în armonie cu voinţa lui Iehova, ei dau dovadă de credinţă, fără de care nimeni nu-i poate fi plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11:6). Cât de mult ne bucurăm că, în fiecare dintre ultimii cinci ani, peste 320 000 de persoane, în medie, s-au dedicat lui Iehova şi s-au botezat! Dar pentru ei şi pentru noi toţi este important să continuăm să umblăm cu Dumnezeu. — Matei 24:13; Apocalipsa 2:10.

4. Deşi au avut o oarecare credinţă, de ce majoritatea israeliţilor care au părăsit Egiptul nu au intrat în Ţara Promisă?

⁴ În zilele lui Moise, o familie israelită avea nevoie de credinţă pentru ca să celebreze Paştele în Egipt şi să stropească cu sânge uşorii şi pragul de sus al uşii de la intrarea casei (Exodul 12:1–28). Cu toate acestea, credinţa multora s-a clătinat când au văzut armata Faraonului apropiindu-se de ei la Marea Roşie (Exodul 14:9–12). Însă Psalmul 106:12 arată că, după ce au trecut cu bine prin albia uscată a mării şi au văzut apele acoperind armata egipteană, din nou „au crezut în cuvintele Lui“. Dar la scurt timp după aceea, în pustie, israeliţii au început să se plângă în privinţa apei de băut, a hranei şi a supravegherii. Raportul negativ dat de 10 dintre cei 12 spioni care s-au întors din Ţara Promisă i-a înfricoşat. În aceste împrejurări, ei „n-au crezut cuvântul lui [Dumnezeu]“, se spune în Psalmul 106:24. Ei doreau să se întoarcă în Egipt (Numeri 14:1–4). Credinţa lor, oricâtă ar fi avut, a ieşit la iveală numai când au asistat la anumite manifestări extraordinare ale puterii divine. Ei nu au continuat să umble cu Dumnezeu. Ca urmare, acei israeliţi nu au intrat în Ţara Promisă. — Psalmul 95:10, 11.

5. Ce legătură există între faptul de a umbla cu Dumnezeu şi 2 Corinteni 13:5 şi Proverbele 3:5, 6?

⁵ Biblia ne îndeamnă: „Pe voi înşivă cercetaţi-vă dacă sunteţi în credinţă; puneţi-vă la încercare pe voi înşivă“ (2 Corinteni 13:5). A fi „în credinţă“ presupune a ţine ferm la convingerile creştine. Acest lucru este vital dacă vrem să reuşim să umblăm cu Dumnezeu în toate zilele vieţii noastre. Pentru a umbla cu Dumnezeu trebuie totodată să ne îmbunătăţim calitatea credinţei, încrezându-ne complet în Iehova (Proverbele 3:5, 6). Cei care nu procedează astfel pot cădea într-o mulţime de curse şi capcane. Care sunt unele dintre acestea?

Să evităm capcana încrederii exagerate în propriile puteri

6. Ce ştiu toţi creştinii despre fornicaţie şi adulter, şi cum consideră ei aceste păcate?

⁶ Oricine a studiat Biblia, şi-a dedicat viaţa lui Iehova şi s-a botezat ştie că Cuvântul lui Dumnezeu condamnă fornicaţia şi adulterul (1 Tesaloniceni 4:1–3; Evrei 13:4). Aceste persoane sunt de acord cu Biblia. Ele doresc să trăiască în armonie cu normele ei. Totuşi, imoralitatea sexuală continuă să fie una dintre cele mai mari capcane ale lui Satan. De ce?

7. Cum au adoptat israeliţii, pe Câmpiile Moabului, o conduită despre care ştiau că este greşită?

⁷ La început, cei care cad în imoralitate s-ar putea să nu fi intenţionat acest lucru. Probabil că aşa au stat lucrurile şi în cazul israeliţilor ajunşi pe Câmpiile Moabului. Poate că, la început, bărbaţilor israeliţi, care erau plictisiţi de viaţa din deşert, femeile moabite şi madianite care i-au ademenit li s-au părut prietenoase şi ospitaliere. Dar ce s-a întâmplat când israeliţii au acceptat invitaţia de a se asocia cu oameni care îi slujeau lui Baal şi nu lui Iehova, oameni care le permiteau fiicelor lor (chiar şi celor din familii de vază) să aibă relaţii sexuale cu bărbaţi cu care nu erau căsătorite? Când bărbaţii din tabăra lui Israel au început să privească aceste asocieri ca pe ceva de dorit, ei au fost ademeniţi să comită acte despre care ştiau că sunt greşite, fapt care i-a costat viaţa. — Numeri 22:1; 25:1–15; 31:16; Apocalipsa 2:14.

8. Ce l-ar putea duce în prezent pe un creştin la imoralitate sexuală?

⁸ Ce ar putea determina o persoană să cadă într-o capcană similară în zilele noastre? Deşi ar putea cunoaşte gravitatea imoralităţii sexuale, dacă persoana nu recunoaşte şi pericolul încrederii exagerate în propriile puteri, ea s-ar putea lăsa antrenată într-o situaţie în care ispita de a comite un păcat îi întunecă judecata. — Proverbele 7:6–9, 21, 22; 14:16.

9. Ce avertismente scripturale ne pot ocroti de imoralitate?

⁹ Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează cât se poate de clar să nu ne lăsăm înşelaţi de ideea că suntem atât de puternici, încât asocierile rele nu ne vor corupe. Printre aceste asocieri se numără vizionarea programelor TV care prezintă viaţa imorală a unor persoane, precum şi faptul de a ne uita la reviste care stimulează dorinţele imorale (1 Corinteni 10:11, 12; 15:33). Chiar şi asocierea cu colaboratorii creştini în împrejurări nepotrivite poate duce la probleme serioase. Atracţia dintre sexe este puternică. De aceea, organizaţia lui Iehova ne-a prevenit cu iubire împotriva faptului de a rămâne singuri şi neobservaţi de nimeni în compania unei persoane de sex opus care nu este partenerul nostru conjugal sau care nu face parte din familia noastră. Pentru a continua să umblăm cu Dumnezeu, trebuie să evităm capcana încrederii exagerate în propriile puteri şi să dăm ascultare sfaturilor sale avertizatoare. — Psalmul 85:8.

Nu vă lăsaţi stăpâniţi de frica de oameni

10. În ce fel „frica de oameni este o cursă“?

¹⁰ Un alt pericol este identificat în Proverbele 29:25, unde se spune: „Frica de oameni este o cursă“. Cursa unui vânător constă adesea dintr-un laţ care se strânge tare în jurul gâtului unui animal sau dintr-o sfoară care îi prinde picioarele (Iov 18:8–11). Tot la fel, frica de oameni poate înăbuşi libertatea unei persoane de a se exprima şi de a se comporta într-un mod plăcut lui Dumnezeu. Dorinţa de a le plăcea altora este normală, iar desconsiderarea părerii altora nu este o atitudine creştină. Însă este nevoie de echilibru. Când preocuparea faţă de posibilele reacţii ale altor oameni determină o persoană să facă ceea ce Dumnezeu interzice sau să se reţină de la ceea ce porunceşte Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă că persoana a căzut în capcană.

11. a) Ce poate ocroti o persoană de frica de oameni? b) Cum şi-a ajutat Iehova slujitorii care se luptau cu frica de oameni?

¹¹ Ceea ce ne poate ocroti de o asemenea capcană nu este vreo aptitudine înnăscută, ci ‘încrederea în Iehova’ (Proverbele 29:25b, NW). Având încredere în Dumnezeu, chiar şi o persoană timidă din fire se poate dovedi curajoasă şi neclintită. Câtă vreme vom fi presaţi din toate părţile de sistemul de lucruri satanic, va trebui să rămânem vigilenţi pentru a nu cădea în capcana fricii de oameni. Deşi profetul Ilie era cunoscut ca slujitor curajos, când Izabela a ameninţat că-l va omorî, lui i-a fost frică şi a fugit (1 Împăraţi 19:2–18). Din cauza presiunii şi a fricii, apostolul Petru a negat faptul că îl cunoştea pe Isus Cristos, iar ani mai târziu, tot din cauza fricii, s-a comportat într-o manieră nepotrivită pentru un creştin (Marcu 14:66–71; Galateni 2:11, 12). Cu toate acestea, atât Ilie, cât şi Petru au acceptat ajutorul spiritual care li s-a acordat şi, cu încredere în Iehova, au continuat să-l slujească pe Dumnezeu într-un mod aprobat de el.

12. Ce exemple actuale arată cum au reuşit unii să nu permită fricii de oameni să-i reţină de la ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu?

¹² Tot la fel, mulţi slujitori ai lui Iehova din zilele noastre au învăţat să învingă teama care poate deveni o capcană. O adolescentă Martoră din Guyana a recunoscut: „La şcoală, lupta pentru a rezista presiunii colegilor este puternică“. Dar ea a adăugat: „Tot la fel este şi credinţa mea în Iehova“. Când un profesor a ridiculizat-o în faţa clasei din cauza credinţei, ea s-a rugat în tăcere lui Iehova. Mai târziu, ea i-a depus mărturie în particular cu mult tact profesorului ei. În timpul unei vizite pe care a făcut-o în comuna lui natală din Benin, un tânăr care studia cerinţele lui Iehova s-a hotărât să se debaraseze de un idol pe care tatăl lui îl făcuse special pentru el. Tânărul ştia că imaginea era fără viaţă şi nu-i era frică de ea, dar era conştient şi că sătenii furioşi ar fi putut încerca să-l omoare dacă l-ar fi distrus. El s-a rugat lui Iehova, iar apoi a luat idolul în timpul nopţii şi l-a aruncat într-un desiş (compară cu Judecătorii 6:27–31). Când o femeie din Republica Dominicană a început să-i slujească lui Iehova, soţul ei i-a cerut să aleagă între el şi Iehova. Bărbatul a ameninţat-o că va divorţa de ea. Avea ea să-şi abandoneze credinţa din cauza fricii? Ea a răspuns: „Dacă ar fi vorba de infidelitate, mi-ar fi ruşine, dar nu mi-e ruşine când e vorba să-i slujesc lui Iehova Dumnezeu!“ Ea a continuat să umble cu Dumnezeu şi, cu timpul, soţul ei i s-a alăturat în îndeplinirea voinţei lui Iehova. Având o încredere deplină în Tatăl nostru ceresc, şi noi putem să nu permitem fricii de oameni să ne reţină de la ceea ce ştim că îi este plăcut lui Iehova.

Nu minimalizaţi valoarea sfaturilor

13. În legătură cu ce capcană suntem avertizaţi în 1 Timotei 6:9?

¹³ Deşi unele capcane folosite de vânători sunt menite să prindă orice animal care trece din întâmplare printr-un anumit loc, altele ademenesc animalul prin intermediul unei momeli înşelătoare. Pentru mulţi oameni, bogăţiile sunt exact aşa (Matei 13:22). În 1 Timotei 6:8, 9, Biblia ne încurajează să fim mulţumiţi dacă avem ce mânca şi cu ce ne îmbrăca. Apoi dă avertismentul: „Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere“.

14. a) Ce ar putea împiedica o persoană să dea ascultare sfatului de a se mulţumi cu hrană şi îmbrăcăminte? b) Cum ar putea o părere greşită despre bogăţii să-i facă pe unii să minimalizeze valoarea avertismentului din 1 Timotei 6:9? c) În ce fel „pofta ochilor“ i-ar putea împiedica pe unii să vadă capcana ce le stă în faţă?

¹⁴ În pofida acestui avertisment, mulţi cad în capcană pentru că nu aplică acest sfat la ei înşişi. De ce? S-ar putea oare ca mândria să îi îndemne să urmărească un mod de viaţă care cere mai mult decât ‘hrană şi îmbrăcăminte’, lucruri cu care Biblia ne încurajează să ne mulţumim? Minimalizează ei cumva avertismentul Bibliei deoarece, după părerea lor, bogăţii sunt numai posesiunile oamenilor foarte înstăriţi? Biblia pune pur şi simplu în contrast hotărârea de a te îmbogăţi cu faptul de a fi mulţumit cu hrană şi îmbrăcăminte (compară cu Evrei 13:5). Oare „pofta ochilor“ — dorinţa de a poseda lucrurile pe care le văd, chiar cu preţul renunţării la activităţile spirituale — îi îndeamnă să împingă interesele închinării adevărate pe un loc secundar (1 Ioan 2:15–17; Hagai 1:2–8)? Spre deosebire de aceştia, cât de fericiţi sunt cei ce dau într-adevăr ascultare sfaturilor Bibliei şi umblă cu Dumnezeu, făcând din serviciul lui Iehova preocuparea lor principală în viaţă!

Să facem faţă îngrijorărilor vieţii

15. Ce situaţii le cauzează, pe bună dreptate, îngrijorare multor slujitori ai lui Iehova, şi cu privire la ce capcană trebuie să fim vigilenţi când suntem supuşi unor astfel de presiuni?

¹⁵ Un fenomen mai des întâlnit decât hotărârea de a deveni bogaţi este îngrijorarea pentru obţinerea celor necesare vieţii. Mulţi slujitori ai lui Iehova trăiesc doar cu strictul necesar. Ei lucrează din greu ore în şir pentru a avea doar necesarul de îmbrăcăminte, un loc în care familia să doarmă noaptea şi ceva de mâncare pentru ziua respectivă. Alţii se luptă cu problemele cauzate de boala sau bătrâneţea lor sau a membrilor familiei. Cât de uşor ar fi să permită acestor lucruri să-i facă să renunţe la interesele spirituale! — Matei 13:22.

16. Cum ne ajută Iehova să facem faţă presiunilor vieţii?

¹⁶ Plin de iubire, Iehova ne vorbeşte despre uşurarea pe care o vom simţi sub domnia Regatului Mesianic (Psalmul 72:1–4, 16; Isaia 25:7, 8). El ne ajută totodată să facem faţă presiunilor vieţii actuale prin faptul că ne arată cum să menţinem priorităţile pe primul loc (Matei 4:4; 6:25–34). Iehova ne dă curaj prin intermediul consemnărilor despre modul în care i-a ajutat el pe slujitorii săi din trecut (Ieremia 37:21; Iacov 5:11). Cunoaşterea faptului că, indiferent ce necazuri se vor abate asupra noastră, iubirea lui Iehova faţă de slujitorii săi loiali rămâne constantă ne întăreşte (Romani 8:35–39). Celor ce-şi pun încrederea în el, Iehova le spune: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi“. — Evrei 13:5.

17. Menţionaţi cum au reuşit unele persoane care au trecut prin mari necazuri să umble cu Dumnezeu.

¹⁷ Întăriţi de această cunoştinţă, adevăraţii creştini continuă să umble cu Dumnezeu în loc să se întoarcă la căile lumii. Potrivit unei concepţii lumeşti răspândite în rândul săracilor din multe ţări, dacă iei ceva de la cineva care are mai mult decât tine pentru aţi hrăni familia, nu înseamnă că ai furat. Însă cei care umblă prin credinţă resping această concepţie. Ei preţuiesc aprobarea lui Dumnezeu mai mult decât orice şi aşteaptă ca el să le răsplătească conduita cinstită (Proverbele 30:8, 9; 1 Corinteni 10:13; Evrei 13:18). O văduvă din India a constatat că dispoziţia ei de a lucra însoţită de ingeniozitate au ajutat-o să facă faţă. În loc să-şi deplângă situaţia, ea era conştientă că, dacă punea Regatul lui Dumnezeu şi dreptatea lui pe primul loc în viaţă, Iehova avea să-i binecuvânteze eforturile de a obţine strictul necesar pentru ea şi fiul ei (Matei 6:33, 34). Indiferent de necazurile prin care ar trece, mii de persoane de pe tot globul demonstrează că Iehova este refugiul şi fortăreaţa lor (Psalmul 91:2). Aşa stau lucrurile şi în cazul vostru?

18. Care este secretul evitării capcanelor din lumea lui Satan?

¹⁸ Cât vom trăi în acest sistem de lucruri, vom avea capcane de evitat (1 Ioan 5:19). Biblia le identifică şi ne arată cum să le evităm. Cei care îl iubesc cu adevărat pe Iehova şi au o teamă sănătoasă de a nu-i displăcea pot ocoli aceste capcane. Dacă ei ‘continuă să umble prin spirit’, nu vor ceda presiunilor de a umbla pe căile lumii (Galateni 5:16–25, NW). Înaintea tuturor celor ce îşi concentrează viaţa în jurul relaţiei cu Iehova se află minunata perspectivă de a umbla cu Dumnezeu şi de a se bucura de intimitate cu el pentru totdeauna. — Psalmul 25:14.

Cum aţi răspunde?

◻ În ce fel poate fi o capcană încrederea exagerată în propriile puteri?

◻ Ce ne poate ajuta să nu ne lăsăm stăpâniţi de frica de oameni?

◻ Ce ne-ar putea determina să nu aplicăm sfaturile privitoare la pericolul îmbogăţirii?

◻ Ce ne poate ajuta să nu cădem în capcana îngrijorărilor vieţii?

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Mulţi continuă să umble cu Dumnezeu pe tot parcursul vieţii lor