Cinstea — Din întâmplare sau printr-o alegere?

„DEŞI nu sunt cinstit din fire, sunt uneori din întâmplare.“ Acestea sunt cuvintele lui Autolycus, tâlharul din Poveste de iarnă a lui William Shakespeare. Aceste cuvinte ilustrează o slăbiciune umană fundamentală: înclinaţia noastră spre rău, înclinaţie care provine dintr-o ‘inimă înşelătoare’ (Ieremia 17:9; Psalmul 51:5; Romani 5:12). Dar înseamnă aceasta că nu avem de ales în această privinţă? Este oare comportamentul virtuos doar o chestiune întâmplătoare? În nici un caz!

Înainte ca fiii lui Israel să intre în Ţara Promisă, Moise le-a vorbit în timp ce erau campaţi în câmpiile Moabului. El le-a pus înainte două alternative clare. Ei puteau să asculte de poruncile lui Dumnezeu, primind astfel binecuvântarea lui, sau să le respingă, culegând astfel roadele amare ale păcatului (Deuteronomul 30:15–20). Ei trebuiau să facă alegerea.

În calitate de agenţi morali liberi, şi noi avem de făcut o alegere. Nimeni nu ne obligă să facem bine sau rău — nici chiar Dumnezeu. Totuşi, unii s-ar putea întreba pe bună dreptate: „Dacă inima noastră este înclinată spre rău, cum putem practica binele?“ Ei bine, un dentist face o inspecţie atentă a dinţilor pentru a depista deteriorarea sau carierea dinţilor înainte ca aceasta să avanseze prea mult. În mod similar, şi noi trebuie să ne examinăm inima figurativă în căutarea slăbiciunilor şi a decăderii morale. De ce? Deoarece „din inimă ies gânduri [raţionamentele, NW] rele, ucideri, fapte de adulter, desfrânări, furturi, mărturii mincinoase, hule“, a zis Isus. — Matei 15:18–20.

Pentru a salva un dinte, un dentist trebuie să înlăture complet orice carie pe care o depistează. Tot la fel, pentru a ne elibera de „raţionamentele rele“ şi de dorinţele greşite ale inimii, şi noi trebuie să întreprindem o acţiune energică. Citind şi meditând la Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, nu numai că vom ajunge să cunoaştem căile Creatorului nostru, dar vom şi învăţa să facem ce este drept. — Isaia 48:17.

Regele David al Israelului a profitat de încă un ajutor necesar în lupta pentru a înfăptui ce este drept. El s-a rugat: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi reînnoieşte înăuntrul meu un duh statornic“ (Psalmul 51:10). Da, bizuindu-ne pe Iehova Dumnezeu în rugăciune, şi noi ne putem învinge înclinaţia spre rău şi putem cultiva un ‘duh reînnoit’ de a face binele. În felul acesta nu vom lăsa ca cinstea să fie o întâmplare. Ea va fi o chestiune de alegere.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Ca în cazul lui David, rugăciunea la Iehova ne poate ajuta să facem bine