Nu există pace pentru mesagerii falşi

„Făcătorii de rele vor fi nimiciţi . . . Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace.“ — PSALMUL 37:9, 11.

1. De ce ar trebui să ne aşteptăm să găsim atât mesageri adevăraţi, cât şi falşi în „timpul sfârşitului“?

MESAGERI falşi sau adevăraţi? În timpurile biblice au existat mesageri de ambele feluri. Dar azi? În Daniel 12:9, 10 citim că un mesager ceresc i-a vorbit profetului lui Dumnezeu astfel: „Cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la timpul sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi [rafinaţi, NW]; cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei înţelepţi [cei care au perspicacitate, NW] vor înţelege“. Astăzi noi trăim în „timpul sfârşitului“ menţionat aici. Observăm noi o distincţie netă între „cei răi“ şi „cei care au perspicacitate“? Categoric, da!

2. Cum se împlineşte astăzi Isaia 57:20, 21?

² În capitolul 57, versetele 20 şi 21, citim cuvintele lui Isaia, mesagerul lui Dumnezeu: „Cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl. «Nu este pace», zice Dumnezeul meu, «pentru cei răi»“. Cât de bine descriu aceste cuvinte lumea actuală, în timp ce se apropie de secolul al XXI-lea! Unii chiar se întreabă: „Vom ajunge oare în acel secol?“ Ce ne pot spune mesagerii care au perspicacitate?

3. a) Ce elemente sunt puse în contrast în 1 Ioan 5:19? b) Cum sunt descrişi în capitolul 7 din Apocalipsa „cei care au perspicacitate“?

³ Apostolul Ioan a avut perspicacitate de inspiraţie divină. În 1 Ioan 5:19 se spune: „Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în Cel Rău“. În contrast cu această lume sunt cei 144 000 de israeliţi spirituali, dintre care o rămăşiţă înaintată în vârstă se mai află printre noi. Acestora li se alătură astăzi „o mare mulţime . . . din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“, care numără acum peste cinci milioane şi care au şi ei perspicacitate. „Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare.“ Şi de ce sunt ei răsplătiţi? Deoarece şi ei „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului“ exercitând credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus. Ca mesageri ai luminii, şi ei îi ‘slujesc [lui Dumnezeu] zi şi noapte’. — Apocalipsa 7:4, 9, 14, 15.

Aşa-numiţii mesageri ai păcii

4. a) De ce aşa-numiţii mesageri ai păcii din lumea lui Satan sunt sortiţi eşecului? b) Cum se aplică astăzi Efeseni 4:18, 19?

⁴ Ce se poate spune însă despre aşa-numiţii mesageri ai păcii din sistemul lumii lui Satan? În Isaia, capitolul 33, versetul 7, citim: „Iată, vitejii strigă afară; solii [mesagerii, NW] păcii plâng cu amar“. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte în cazul acelora care, în eforturile lor de a aduce pace, aleargă agitaţi dintr-o capitală a lumii în alta! Cât de zadarnic este lucrul acesta! De ce? Deoarece ei tratează simptomele bolilor lumii în loc să se ocupe de cauzele fundamentale ale acestora. În primul rând, ei sunt orbi în faţa existenţei lui Satan, pe care apostolul Pavel îl descrie ca fiind „dumnezeul acestui sistem de lucruri“ (2 Corinteni 4:4, NW). Satan a semănat seminţele răutăţii în omenire şi, ca urmare a acestui fapt, majoritatea persoanelor, inclusiv numeroşi conducători politici, corespund azi descrierii consemnate în Efeseni 4:18, 19: „Ele sunt în întuneric mintal şi înstrăinate de viaţa care aparţine lui Dumnezeu, din cauza ignoranţei care este în ele, din cauza insensibilităţii inimii lor. Pierzându-şi orice simţ moral, ele s-au dedat la o conduită libertină, ca să practice cu aviditate orice fel de necurăţenie“ (NW).

5. a) De ce nu reuşesc să realizeze pacea organizaţiile umane? b) Ce mesaj consolator ne transmite Psalmul 37?

⁵ Nici o organizaţie înfiinţată de oameni imperfecţi nu poate înlătura din inima omului lăcomia, egoismul şi ura, care sunt atât de răspândite azi. Numai Creatorul nostru, Suveranul Domn Iehova, poate face acest lucru! În plus, numai cei blânzi, care sunt o minoritate în cadrul omenirii, sunt dispuşi să se supună îndrumării sale. Psalmul 37:9–11 pune în contrast ceea ce se va întâmpla cu aceştia şi ceea ce se va întâmpla cu cei răi din lume: „Făcătorii de rele vor fi nimiciţi, dar cei care nădăjduiesc în DOMNUL vor stăpâni pământul. Încă puţin timp şi cel rău nu va mai fi . . . Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace“.

6, 7. Ce acţiuni săvârşite de religiile lumii arată că ele nu au slujit ca mesageri ai păcii?

⁶ Aşadar, pot fi găsiţi mesageri ai păcii în cadrul religiilor acestei lumi suferinde? Ei bine, ce conţine dosarul religiei până în momentul de faţă? Istoria arată că, de-a lungul secolelor, religia nu numai că a participat la o mare parte din vărsările de sânge, dar a fost chiar instigatoarea multora dintre acestea. De exemplu, săptămânalul The Christian Century din 30 august 1995, vorbind despre tulburările din fosta Iugoslavie, afirma: „În Bosnia controlată de sârbi, preoţii stau aşezaţi în primul rând al parlamentului instituit de ei înşişi şi se află totodată în primele linii ale frontului, unde unităţi militare şi chiar arme sunt binecuvântate înainte de luptă“.

⁷ Nici cei o sută de ani de activitate misionară desfăşurată de creştinătate în Africa nu au dus la rezultate mai bune, după cum s-a observat foarte bine în Rwanda, ţară ce are reputaţia de a fi 80 la sută catolică. The New York Times din 7 iulie 1995 consemna: „Golias, o revistă liberală de orientare catolică publicată la Lyon [Franţa], intenţionează să dezvăluie identitatea altor 27 de preoţi ruandezi şi a patru călugăriţe despre care spune că, anul trecut, au ucis sau au încurajat uciderile din Rwanda“. Drepturile Africanilor, o organizaţie pentru drepturile omului cu sediul la Londra, făcea următorul comentariu: „Pe lângă faptul că au păstrat tăcerea, bisericile trebuie să dea socoteală şi de complicitatea activă la genocid a unor preoţi, pastori şi călugăriţe ale lor“. Această situaţie seamănă cu cea existentă în Israel atunci când Ieremia, adevăratul mesager al lui Iehova, a vorbit despre „ruşinea“ Israelului, precum şi a conducătorilor, a preoţilor şi a profeţilor lui, adăugând: „Până şi pe poalele hainei tale a fost găsit sângele sărmanilor nevinovaţi“. — Ieremia 2:26, 34.

8. De ce se poate spune că Ieremia a fost un mesager al păcii?

⁸ Ieremia a fost numit deseori un profet al condamnării, dar el ar putea fi numit şi un mesager al păcii trimis de Dumnezeu. El s-a referit la pace tot atât de mult cât o făcuse Isaia înaintea lui. Iehova s-a folosit de Ieremia pentru a pronunţa judecata împotriva Ierusalimului, spunând: „Cetatea aceasta Mi-a fost o provocare la mânie şi la furie, din ziua când s-a clădit şi până azi; de aceea, vreau s-o iau dinaintea Feţei Mele, din cauza întregului rău pe care l-au făcut fiii lui Israel şi fiii lui Iuda ca să Mă provoace la mânie, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului“ (Ieremia 32:31, 32). Aceasta a prefigurat judecata lui Iehova împotriva conducătorilor şi a clericilor din creştinătatea de azi. Ca să domnească o adevărată pace, trebuie înlăturaţi aceşti oameni care instigă la răutate şi la violenţă! Cu certitudine, ei nu sunt mesageri ai păcii.

Poate O.N.U. să realizeze pacea?

9. Cum a pretins O.N.U. că este un mesager al păcii?

⁹ Dar n-ar putea oare Organizaţia Naţiunilor Unite să devină un adevărat mesager al păcii? La urma urmei, preambulul Cartei sale, care a fost înaintată pentru aprobare în iunie 1945, cu numai 41 de zile înainte ca bomba atomică să devasteze Hiroşima, declara scopul organizaţiei: „salvarea generaţiilor viitoare de flagelul războiului“. Cei 50 de viitori membri ai Organizaţiei Naţiunilor Unite aveau „să[-şi] unească forţele pentru a menţine pacea şi securitatea internaţională“. Azi, O.N.U. are 185 de state membre, dedicate, după cum se pretinde, aceleiaşi cauze.

10, 11. a) Cum au sprijinit O.N.U. conducătorii religioşi? b) Cum au prezentat în mod greşit papii „Vestea Bună a Regatului lui Dumnezeu“?

¹⁰ Pe parcursul anilor, O.N.U. a fost elogiată în mod răsunător, îndeosebi de unii conducători religioşi. La 11 aprilie 1963, Papa Ioan al XXIII-lea şi-a semnat enciclica intitulată „Pacem in Terris“ („Pace pe pământ“), în care declara: „Dorinţa noastră arzătoare este ca Organizaţia Naţiunilor Unite, în structura sa şi cu mijloacele sale, să devină tot mai capabilă să-şi realizeze măreţele şi nobilele ei idealuri“. Mai târziu, în iunie 1965, unii conducători religioşi, despre care s-a spus că reprezentau jumătate din populaţia lumii, au celebrat la San Francisco cea de-a douăzecea aniversare a O.N.U. Tot în 1965, Papa Paul al VI-lea, vizitând O.N.U., s-a referit la ea ca la „ultima speranţă de armonie şi pace“. În 1986, Papa Ioan Paul al II-lea şi-a oferit sprijinul la promovarea Anului Internaţional al Păcii declarat de O.N.U.

¹¹ În timpul vizitei sale din octombrie 1995, papa a declarat din nou: „Astăzi celebrăm Vestea Bună a Regatului lui Dumnezeu“. Dar este el într-adevăr mesagerul lui Dumnezeu care proclamă vestea bună a Regatului? Vorbind despre problemele mondiale, papa a spus în continuare: „În timp ce ne confruntăm cu aceste probleme enorme, cum am putea să nu recunoaştem rolul Organizaţiei Naţiunilor Unite?“ Alegerea pe care a făcut-o papa este O.N.U., nu Regatul lui Dumnezeu.

Motive pentru a „plânge cu amar“

12, 13. a) Cum a acţionat O.N.U. în armonie cu cele descrise în Ieremia 6:14? b) De ce conducerea O.N.U. este inclusă în descrierea din Isaia 33:7?

¹² Celebrarea celei de-a cincizecea aniversări a O.N.U. nu a dezvăluit nici o perspectivă reală de „pace pe pământ“. Unul dintre motive este indicat de un redactor al ziarului The Toronto Star din Canada, care a scris: „O.N.U. este ca un leu fără dinţi, care răcneşte când se confruntă cu sălbăticia umană, dar care trebuie să aştepte ca membrii ei să îi pună dantura înainte de a fi în stare să muşte“. De multe ori, această „muşcătură“ nu a fost suficient de puternică şi a avut loc prea târziu. Mesagerii păcii din actualul sistem mondial şi, îndeosebi, cei din creştinătate au fost o reflectare a cuvintelor din Ieremia 6:14: „Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace! Pace!», când nu este pace!“

¹³ Secretarii generali care s-au succedat la conducerea O.N.U. s-au străduit din răsputeri şi, fără îndoială, cu sinceritate ca O.N.U. să se bucure de succes. Dar dezacordurile permanente dintre cele 185 de state membre — care urmăreau obiective diferite în ce priveşte limitarea războaielor, elaborarea politicii şi finanţarea — au fost un obstacol în calea perspectivelor de succes. În raportul său anual pe 1995, secretarul general de atunci scria că estomparea „fantomei unui cataclism nuclear mondial“ ar permite ca „naţiunile să colaboreze în vederea progresului economic şi social al întregii omeniri“. Dar el a adăugat: „Din nefericire, problemele mondiale din ultimii câţiva ani au dezminţit în mare măsură aceste aşteptări optimiste“. Într-adevăr, aşa-zişii mesageri ai păcii „plâng cu amar“.

14. a) De ce se poate spune că O.N.U. este falimentară atât din punct de vedere financiar, cât şi moral? b) Cum se împlineşte Ieremia 8:15?

¹⁴ Titlul unui articol apărut în The Orange County Register din California sună astfel: „O.N.U. este falimentară din punct de vedere financiar şi moral“. În articol se afirma că între anii 1945 şi 1990 au existat peste 80 de războaie, care au făcut mai mult de 30 de milioane de victime. Articolul cita un autor care, în numărul din octombrie 1995 al revistei Reader’s Digest, „descrie operaţiunile militare ale O.N.U. ca fiind caracterizate prin «comandanţi incompetenţi, soldaţi indisciplinaţi, alianţe cu agresorii, incapacitate de a preveni unele atrocităţi şi, uneori, chiar contribuţie la înfăptuirea ororilor». În plus, «nivelul risipei, al fraudei şi al abuzurilor este copleşitor»“. Într-o rubrică intitulată „O.N.U. la cea de-a cincizecea aniversare“, The New York Times publica articolul cu titlul „Administrarea greşită şi risipa distrug cele mai bune intenţii ale O.N.U.“. The Times din Londra (Anglia) conţinea un articol intitulat: „Şubredă la 50 de ani, O.N.U. are nevoie de un program de exerciţii pentru a fi din nou în formă“. În realitate, este aşa cum citim în Ieremia, capitolul 8, versetul 15: „Aşteptam pacea, şi nu este nimic bun; un timp de vindecare, şi iată groaza!“ Iar ameninţarea unui holocaust nuclear stăruie încă asupra omenirii. Este limpede că O.N.U. nu reprezintă mesagerul păcii de care are nevoie omenirea.

15. Cum s-a dovedit că Babilonul antic şi progenitura sa religioasă produc atât distrugere, cât şi apatie?

¹⁵ Unde vor duce toate acestea? Cuvântul profetic al lui Iehova nu lasă nici un dubiu. În primul rând, ce stă în faţa religiilor false ale lumii, care de atâtea ori au întreţinut relaţii foarte strânse cu O.N.U.? Ele descind dintr-un singur izvor idolatru, Babilonul antic. În mod potrivit, ele sunt descrise în Apocalipsa 17:5 drept „Babilonul cel mare, mama prostituatelor şi a urâciunilor pământului“. Ieremia a descris condamnarea acestui conglomerat ipocrit. Asemenea unei prostituate, ea i-a sedus pe politicienii pământului, a măgulit O.N.U. şi a întreţinut relaţii ilicite cu puterile politice membre ale acesteia. Ea a avut o participare importantă la războaiele din istorie. Referitor la războaiele religioase din India, un comentator a declarat: „Karl Marx a spus că religia este opium pentru popor. Dar această afirmaţie nu este destul de exactă, deoarece opiumul este un tranchilizant care îl cufundă pe om într-o stare de năuceală. Dimpotrivă, religia seamănă mai mult cu cocaina pură. Ea dă frâu liber unei violenţe înspăimântătoare şi este o forţă foarte distrugătoare“. Însă nici acest scriitor nu avea perfectă dreptate. Religia falsă este atât năucitoare, cât şi distrugătoare.

16. De ce trebuie să fugă acum din Babilonul cel Mare oamenii sinceri? (Vezi şi Apocalipsa 18:4, 5.)

¹⁶ Ce ar trebui deci să facă oamenii sinceri? Ieremia, mesagerul lui Dumnezeu, ne dă răspunsul: „Fugiţi din Babilon şi fiecare să-şi scape viaţa . . . Căci acesta este timpul de răzbunare pentru DOMNUL“. Suntem fericiţi că milioane de oameni au fugit peste graniţele Babilonului celui Mare, imperiul mondial al religiei false. Faci şi tu parte dintre aceştia? Atunci, poţi înţelege foarte bine cum a influenţat Babilonul cel Mare naţiunile pământului: „Popoarele au băut din vinul lui; de aceea popoarele au devenit nebune“. — Ieremia 51:6, 7.

17. Ce judecată urmează să fie executată asupra Babilonului celui Mare, şi ce are loc după aceea?

¹⁷ În scurt timp, unele membre „nebune“ ale O.N.U. vor fi manevrate de Iehova astfel încât să atace religia falsă, potrivit descrierii făcute în Apocalipsa 17:16: „[Acestea o] vor urî pe prostituată, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc“. Acest lucru va marca începutul necazului celui mare, la care se face referire în Matei 24:21 şi care va atinge punctul culminant în Armaghedon, războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. La fel ca Babilonul antic, Babilonul cel Mare se va confrunta cu sentinţa pronunţată în Ieremia 51:13, 25: „«Tu, care locuieşti lângă ape multe şi eşti bogat în comori, ţi-a venit sfârşitul şi lăcomia ta a ajuns la capăt!» «Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor», zice DOMNUL, «pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor şi te voi preface într-un munte aprins»“. După ce va fi distrusă religia falsă, naţiunile corupte şi care aţâţă la război vor fi nimicite şi ele, pe măsură ce ziua de răzbunare a lui Iehova se va abate şi asupra lor.

18. Când şi cum mai trebuie să se împlinească Isaia 48:22?

¹⁸ În 1 Tesaloniceni 5:3 se spune despre cei răi: „Când vor spune: «Pace şi securitate!», atunci o distrugere subită va veni numaidecât peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu vor scăpa nicidecum“ (NW). Despre aceştia, Isaia a spus: „Iată, . . . [mesagerii, NW] păcii plâng cu amar“ (Isaia 33:7). Într-adevăr, aşa cum citim în Isaia 48:22, „«Cei răi n-au pace», zice DOMNUL“. Dar ce viitor îi aşteaptă pe mesagerii adevăraţi ai păcii divine? Următorul articol ne va spune.

Întrebări recapitulative

◻ Cu ce cuvinte puternice i-au demascat profeţii lui Dumnezeu pe mesagerii falşi?

◻ De ce organizaţiile umane nu reuşesc să realizeze o pace durabilă?

◻ Ce contrast există între adevăraţii mesageri ai păcii şi susţinătorii O.N.U.?

◻ Ce trebuie să facă cei blânzi pentru a se desfăta de pacea promisă de Iehova?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]

Isaia, Ieremia şi Daniel au prezis cu toţii eşecul eforturilor pur umane de a realiza pacea.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

„Întreaga lume zace în puterea celui rău.“ — Apostolul Ioan

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

„Ei sunt în întuneric mintal.“ — Apostolul Pavel