Este postul o practică învechită?

„POSTESC în fiecare luni de când eram adolescentă“, afirmă Mrudulaben, o indiancă de 78 de ani cu o situaţie economică bună. Postul face parte din închinarea ei, fiind o modalitate de a se asigura că va avea o căsnicie bună şi copii sănătoşi, precum şi ocrotire pentru soţul ei. Fiind văduvă acum, ea continuă să postească în fiecare luni pentru o sănătate bună şi pentru prosperitatea copiilor ei. Asemenea ei, majoritatea femeilor hinduse fac din postirea cu regularitate o parte integrantă a vieţii lor.

Prakash, un om de afaceri de vârstă mijlocie care trăieşte într-o suburbie a Mumbai-ului [Bombay], India, spune că posteşte în fiecare an în zilele de luni ale lunii sawan (shravan). Aceasta este o lună cu o semnificaţie religioasă specială în calendarul hindus. Prakash explică: „Am început să postesc din considerente religioase, dar acum găsesc un stimulent în plus să continuu, şi anume din motive de sănătate. Întrucât sawan cade spre sfârşitul musonului, acest fapt îi dă corpului meu şansa de a se curăţa de bolile specifice anotimpului ploios“.

Unii consideră că faptul de a posti te ajută din punct de vedere fizic, mintal şi spiritual. De exemplu, Grolier International Encyclopedia declară: „Cercetările ştiinţifice recente sugerează că postul poate fi sănătos şi, când este ţinut cu atenţie, poate spori starea de conştienţă şi de sensibilitate“. Se spune că filozoful grec Platon postea timp de zece zile sau mai mult, iar matematicianul Pitagora îşi punea elevii să postească înainte de a le preda.

Pentru unii, a posti înseamnă a te abţine în totalitate de la mâncare şi apă pentru o perioadă determinată de timp, în schimb alţii beau lichide în timpul postului. A sări peste unele mese sau a te abţine de la un anumit fel de hrană este considerat de mulţi un post. Însă postul de lungă durată şi nesupravegheat poate fi periculos. Ziaristul Parul Sheth spune că, după ce corpul îşi epuizează rezerva de hidrocarbonaţi, el transformă proteinele din muşchi în glucoză şi apoi se îndreaptă spre grăsimea corpului. În urma transformării grăsimii în glucoză se eliberează nişte produşi toxici numiţi corpi cetonici. Pe măsură ce se acumulează, aceştia se îndreaptă spre creier, provocând daune sistemului nervos central. „În acest moment, postul poate deveni periculos“, spune Sheth. „Te poţi simţi ameţit, dezorientat, ba chiar mai rău . . . [El poate cauza] coma şi, în cele din urmă, moartea.“

Un instrument şi un ritual

Postul este folosit ca instrument puternic în scopuri politice sau sociale. Un proeminent utilizator al acestei arme a fost Mohandas K. Gandhi din India. Fiind foarte apreciat de sute de milioane de oameni, el a folosit postul ca să exercite o influenţă puternică asupra maselor de hinduşi din India. Descriind efectul pe care l-a avut postul lui în aplanarea unei dispute industriale dintre muncitorii din fabrici şi patronii acestora, Gandhi a spus: „Rezultatul net al [postului] a fost faptul că s-a creat o atmosferă generală de bunăvoinţă. Inimile patronilor au fost mişcate . . . Greva a fost întreruptă după ce postisem doar trei zile“. Nelson Mandela, preşedintele Africii de Sud, a făcut cinci zile greva foamei în timpul anilor în care a fost prizonier politic.

Însă majoritatea celor care practică postul o fac din motive religioase. Postul este un ritual foarte răspândit în hinduism. Cartea Fast and Festivals of India (Postul şi sărbătorile din India) declară că, în anumite zile, „se ţine un post complet . . . , când nu se bea nici măcar apă. Atât bărbaţii, cât şi femeile ţin un post sever . . . pentru a-şi asigura fericirea, prosperitatea şi iertarea transgresiunilor şi a păcatelor“.

Postul se practică pe scară largă în jainism. The Sunday Times of India Review raportează: „Un muni [un înţelept] jainist din Bombay [Mumbai] a băut doar două pahare de apă fiartă pe zi — timp de 201 zile. El a slăbit 33 de kilograme“. Unii postesc chiar până la punctul de a muri de foame, fiind convinşi că acest lucru le va aduce salvarea.

În general, adulţii care practică islamismul au obligaţia de a posti în luna ramazan. Întreaga lună nu se poate consuma nici hrană, nici apă, de la răsăritul până la apusul soarelui. Orice persoană bolnavă sau care călătoreşte în această perioadă trebuie să recupereze zilele de post. Postul Mare, o perioadă de 40 de zile care precede Paştile, este un timp de post pentru unii membri ai creştinătăţii, şi multe ordine religioase ţin post în alte zile specifice.

Cu siguranţă, postul nu a dispărut. Şi, întrucât face parte din atât de multe religii, ne-am putea întreba: Ne pretinde Dumnezeu să postim? Există ocazii când creştinii pot decide să postească? Poate fi util aşa ceva? Următorul articol va analiza aceste întrebări.

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Jainismul consideră postul o cale de salvare a sufletului.

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Mohandas K. Gandhi s-a folosit de post ca de un puternic instrument în scopuri politice sau sociale.

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

În islamism, postul este obligatoriu în timpul ramazanului.

[Provenienţa fotografiei]

Garo Nalbandian