Legea dinainte de Cristos

„Cât de mult iubesc eu legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.“ — PSALMUL 119:97.

1. Ce anume guvernează mişcările corpurilor cereşti?

ÎNCĂ din copilărie, Iov  îşi ridica, probabil, ochii spre cer şi privea plin de uimire stelele. Probabil că părinţii săi îl învăţaseră denumirile marilor constelaţii şi ceea ce ştiau ei despre legile care guvernau mişcarea acestora pe cer. De fapt, în antichitate, oamenii examinau mişcările fixe ale acestor splendide şi vaste grupuri stelare pentru a indica schimbarea anotimpurilor. Deşi privea cerurile plin de admiraţie, Iov  nu cunoştea forţele puternice care ţineau strânse laolaltă aceste formaţiuni stelare. Astfel, el nu a fost capabil să răspundă când Iehova Dumnezeu l-a întrebat: „Cunoşti tu legile cerului?“ (Iov 38:31–33). Într-adevăr, stelele sunt guvernate de legi atât de precise şi de complexe, încât nici oamenii de ştiinţă de azi nu le înţeleg în totalitate.

2. De ce se poate spune că întreaga creaţie este guvernată de legi?

² Iehova este Legislatorul Suprem al universului. Toate lucrările sale sunt guvernate de legi. Fiul său iubit, „Cel întâi-născut peste toată creaţia“, a respectat cu fidelitate legile Tatălui său înainte ca universul fizic să fi existat (Coloseni 1:15)! Şi îngerii sunt călăuziţi de legi (Psalmul 103:20). Chiar şi animalele sunt guvernate de legi, deoarece ele răspund la comenzile instinctive ale programului pe care Creatorul lor l-a implantat în ele. — Proverbele 30:24–28; Ieremia 8:7.

3. a) De ce au oamenii nevoie de legi? b) Prin ce mijloc a guvernat Iehova naţiunea Israel?

³ Dar cum stau lucrurile cu oamenii? Deşi noi suntem binecuvântaţi cu daruri cum ar fi inteligenţa, principiile morale şi spiritualitatea, avem totuşi nevoie de legile divine, care să ne îndrume cu privire la folosirea acestor aptitudini. Primii noştri părinţi, Adam şi Eva, au fost perfecţi, astfel că, pentru îndrumarea lor, erau necesare doar câteva legi. Iubirea pentru Tatăl lor ceresc ar fi trebuit să le dea suficiente motive ca să asculte de el cu bucurie. Dar ei nu l-au ascultat (Geneza 1:26–28; 2:15–17; 3:6–19). Drept urmare, descendenţii lor au fost creaturi păcătoase, care aveau nevoie de mult mai multe legi pentru a fi îndrumate. Cu trecerea timpului, Iehova le-a satisfăcut plin de iubire această necesitate. El i-a dat lui Noe legi concrete, pe care acesta trebuia să le transmită membrilor familiei lui (Geneza 9:1–7). Secole mai târziu, prin intermediul lui Moise, Dumnezeu i-a dat Israelului, naţiunii recent întemeiate, o amplă legislaţie scrisă. A fost pentru prima dată că Iehova guverna o întreagă naţiune printr-o lege divină. Examinarea acestei legi ne va ajuta să înţelegem rolul esenţial pe care legea divină îl joacă în viaţa creştinilor de azi.

Scopul Legii mozaice

4. De ce a fost o piatră de încercare pentru descendenţii aleşi ai lui Avraam faptul de a da naştere Seminţei promise?

⁴ Apostolul Pavel, care a cercetat în profunzime Legea, a pus următoarea întrebare: „Atunci pentru ce este legea?“ (Galateni 3:19). Ca să răspundem, trebuie să ne amintim că Iehova i-a promis prietenului său Avraam că descendenţa acestuia va da naştere unei Seminţe care le va aduce mari binecuvântări tuturor naţiunilor (Geneza 22:18). Dar aici apare o problemă: Nu toţi israeliţii, descendenţii aleşi ai lui Avraam, l-au iubit pe Iehova. Pe măsură ce timpul trecea, majoritatea lor se dovedeau încăpăţânaţi şi rebeli, iar unii dintre ei erau aproape neguvernabili (Exodul 32:9; Deuteronomul 9:7). Pentru aceştia, faptul că ei figurau printre membrii poporului lui Dumnezeu se datora pur şi simplu naşterii lor în naţiunea Israel, nu alegerii făcute de ei.

5. a) Ce i-a învăţat Iehova pe israeliţi prin intermediul Legii mozaice? b) În ce fel a fost concepută Legea pentru a influenţa conduita celor ce se supuneau acesteia?

⁵ Dar cum puteau membrii acestui popor să dea naştere Seminţei promise şi să tragă foloase de pe urma ei? În loc să îi dirijeze ca pe nişte roboţi, Iehova i-a învăţat prin intermediul legii (Psalmul 119:33–35; Isaia 48:17). De fapt, cuvântul ebraic pentru „lege“, tohráh, înseamnă „instruire“. Ce i-a învăţat legea? În primul rând, legea i-a învăţat pe israeliţi că aveau nevoie de Mesia, care îi va răscumpăra din starea de păcat (Galateni 3:24). Legea i-a mai învăţat teama şi ascultarea de Dumnezeu. În conformitate cu promisiunea avraamică, israeliţii trebuiau să slujească drept martori ai lui Iehova în faţa tuturor celorlalte naţiuni. Deci Legea trebuia să îi înveţe înalte norme de conduită care să se răsfrângă în mod favorabil asupra lui Iehova; ea urma să îi ajute pe israeliţi să se păstreze separaţi de practicile corupte ale naţiunilor vecine. — Leviticul 18:24, 25; Isaia 43:10–12.

6. a) Aproximativ câte reguli conţine Legea mozaică, şi de ce acest număr nu ar trebui considerat o exagerare (vezi nota de subsol)? b) Ce aflăm din studierea Legii mozaice?

⁶ Nu este de mirare deci că Legea mozaică are multe regulamentea — peste 600. Acest cod de legi scrise reglementa problemele legate de închinare, guvernare, moravuri şi justiţie, ba chiar şi unele aspecte privitoare la dietă şi igienă. Înseamnă atunci că Legea era doar un număr mare de regulamente rigide şi porunci seci? Nici pe departe! Un studiu al acestui cod de legi ne oferă o gamă variată de aspecte ale personalităţii lui Iehova care ne inspiră iubire. Să analizăm câteva exemple în acest sens.

Legea: o dovadă clară de îndurare şi compasiune

7, 8. a) Cum a pus Legea accentul pe îndurare şi compasiune? b) Cum a fost Legea aplicată cu îndurare de către Iehova în cazul lui David?

⁷ Legea a pus accentul pe îndurare şi compasiune în special faţă de oamenii de condiţie umilă sau neajutoraţi. Văduvele şi orfanii erau menţionaţi în mod expres pentru a fi ocrotiţi (Exodul 22:22–24). Animalele de muncă erau protejate de cruzime. Drepturile fundamentale de proprietate erau respectate (Deuteronomul 24:10; 25:4). Deşi Legea cerea pedeapsa cu moartea pentru ucigaşi, ea arăta îndurare în cazurile de omucidere neintenţionată (Numeri 35:11). Evident că judecătorii israeliţi erau cei ce aveau libertatea de a hotărî, în funcţie de atitudinea răufăcătorului, pedeapsa care trebuia aplicată pentru anumite infracţiuni. — Compară cu Exodul 22:7 şi cu Leviticul 6:1–7.

⁸ Iehova le-a dat un exemplu judecătorilor în ce priveşte aplicarea Legii cu fermitate acolo unde era nevoie, dar şi cu îndurare ori de câte ori lucrul acesta era posibil. Regelui David, care comisese adulter şi omucidere, i s-a arătat îndurare, dar nu prin faptul că a scăpat nepedepsit, căci Iehova nu l-a ferit de consecinţele nefaste ale păcatului său. Totuşi, datorită legământului pentru Regat, cât şi datorită faptului că David era un om îndurător din fire şi că a manifestat căinţă sinceră, el nu a fost omorât. — 1 Samuel 24:4–7; 2 Samuel 7:16; Psalmul 51:1–4; Iacov 2:13.

9. Ce rol juca iubirea în Legea mozaică?

⁹ În plus, Legea mozaică scotea în evidenţă iubirea. Să ne imaginăm că într-una dintre naţiunile de azi ar exista o legislaţie bazată efectiv pe iubire! Astfel, Legea mozaică nu numai că interzicea omuciderea, dar şi poruncea următoarele: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Leviticul 19:18). Ea nu numai că interzicea tratarea într-un mod nedrept a locuitorilor străini, dar şi decreta: ‘Să-i iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului’ (Leviticul 19:34). Ea nu numai că socotea adulterul o ilegalitate, ci şi îi poruncea soţului să îi facă bucurie soţiei lui (Deuteronomul 24:5). Numai în cartea Deuteronomul, cuvintele ebraice care semnifică iubire sunt folosite de circa 20 de ori. Iehova i-a asigurat pe israeliţi de iubirea sa atât în trecut, cât şi în prezent şi în viitor (Deuteronomul 4:37; 7:12–14). Într-adevăr, cea mai mare poruncă din Legea mozaică era următoarea: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“ (Deuteronomul 6:5). Isus a zis că întreaga Lege se bazează pe această poruncă şi pe porunca de a arăta iubire faţă de semeni (Leviticul 19:18; Matei 22:37–40). Nu este de mirare deci că psalmistul a scris: „Cât de mult iubesc eu legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea“. — Psalmul 119:97.

Aplicarea greşită a Legii

10. Cum era considerată Legea mozaică de majoritatea evreilor?

¹⁰ Cât de trist este deci că majoritatea israeliţilor au manifestat lipsă de apreciere faţă de Legea mozaică! Ei nu au respectat Legea, ci au ignorat-o sau au uitat de ea. Israeliţii au poluat închinarea pură cu diferite practici religioase dezgustătoare ale altor naţiuni (2 Împăraţi 17:16, 17; Psalmul 106:13, 35–38). Dar ei au trădat Legea şi în alte moduri.

11, 12. a) În ce mod au cauzat prejudicii după moartea lui Ezra unele grupuri de conducători religioşi (vezi chenarul)? b) De ce au considerat rabinii din antichitate că era necesar ‘să facă un gard împrejurul Legii’?

¹¹ Unele dintre cele mai mari prejudicii aduse Legii au fost cauzate chiar de către cei ce pretindeau că îi învăţau pe oameni Legea şi că o apărau. Lucrul acesta s-a întâmplat după moartea scribului fidel Ezra, care a trăit în secolul al V-lea î.e.n. Ezra a luptat din greu împotriva influenţelor corupătoare ale altor naţiuni şi a pus accentul pe citirea şi predarea Legii (Ezra 7:10; Neemia 8:5–8). Unii învăţători ai Legii pretindeau că ei calcă pe urmele lui Ezra şi au format ceea ce a ajuns cunoscut sub numele de „Marea Sinagogă“. Printre învăţăturile acesteia se număra şi directiva: „Faceţi un gard împrejurul Legii“. Învăţătorii respectivi susţineau că Legea era ca o grădină preţioasă. Pentru ca nimeni să nu pătrundă în această grădină prin încălcarea legilor ei, aceştia au instituit alte legi — „Legea orală“ — pentru a-i împiedica pe oameni să le treacă prin minte o astfel de greşeală.

¹² Unii ar putea spune că conducătorii evrei erau îndreptăţiţi să aibă această părere. După moartea lui Ezra, evreii au intrat sub stăpânirea puterilor străine, în primul rând a Greciei. Pentru a combate influenţa filozofiei şi a culturii greceşti, în poporul evreu au apărut grupuri de conducători religioşi. (Vezi chenarul de la pagina 10.) Cu timpul, unele dintre aceste grupuri au ajuns să rivalizeze cu preoţii levitici şi chiar i-au întrecut în ce priveşte calitatea de învăţători ai Legii. (Compară cu Maleahi 2:7.) În anul 200 î.e.n., legea orală a început să influenţeze viaţa evreilor. La început, aceste legi nu erau scrise, pentru a nu fi considerate un echivalent al Legii scrise, însă, treptat, gândirii omeneşti i s-a dat întâietate faţă de gândirea divină, astfel că, în cele din urmă, acest „gard“ a prejudiciat, de fapt, însăşi „grădina“ pe care trebuia să o protejeze.

Poluarea produsă de fariseism

13. Cum au justificat unii conducători religioşi evrei elaborarea multor reguli?

¹³ Rabinii spuneau că, întrucât Tora, sau Legea mozaică, era perfectă, ea trebuia să dea răspuns la orice întrebare care s-ar fi putut ivi. Această idee dovedea, practic, lipsă de respect. De fapt, ea le dădea rabinilor libertatea de a folosi cu abilitate argumente omeneşti prin care aceştia lăsau impresia că Cuvântul lui Dumnezeu stă la baza regulilor privitoare la tot felul de probleme: unele de natură personală, altele pur şi simplu banale.

14. a) Cum au denaturat la maximum conducătorii religioşi evrei porunca scripturală despre separarea de naţiuni? b) Ce arată că regulile rabinice nu au reuşit să îi protejeze pe evrei de influenţele păgânilor?

¹⁴ De repetate ori, conducătorii religioşi au exagerat la maximum aplicarea unor porunci biblice. De exemplu, Legea mozaică încuraja separarea de celelalte naţiuni, dar rabinii predicau un dispreţ iraţional faţă de tot ce nu era evreiesc. Ei îi învăţau pe oameni că un evreu nu trebuia să îşi lase vitele la un han păgân, deoarece păgânii erau „bănuiţi de bestialitate“. Unei evreice nu i se permitea să o ajute pe o păgână care era în travaliu, deoarece, prin aceasta, ea ‘ajuta la naşterea unui copil pentru idolatrie’. Întrucât rabinii priveau cu neîncredere, şi, în fond, pe bună dreptate, sălile greceşti de educaţie fizică, ei interziceau toate exerciţiile atletice. Istoria dovedeşte că toate aceste lucruri nu au contribuit cu nimic la protejarea evreilor de credinţele păgâne. De fapt, înşişi fariseii au ajuns să predea doctrina grecească a nemuririi sufletului — o doctrină păgână! — Ezechiel 18:4.

15. Cum au denaturat conducătorii religioşi evrei legile cu privire la purificare şi incest?

¹⁵ Fariseii au denaturat şi legile cu privire la purificare. Se spunea că, dacă li se dădea ocazia, fariseii purificau chiar şi soarele. Legea lor prevedea că până şi întârzierea „satisfacerii nevoilor fireşti“ îl murdăreşte pe om! Spălarea mâinilor devenise un ritual laborios, cu reguli care precizau care mână să fie spălată prima şi în ce mod. Femeile erau considerate foarte impure. Pe baza poruncii biblice care spunea ‘să nu te apropii’ de nici o rudă carnală (în realitate, o lege împotriva incestului), rabinii hotărâseră că un soţ nu trebuia să meargă în urma soţiei lui şi nu trebuia să converseze cu ea la piaţă. — Leviticul 18:6.

16, 17. Cum a lărgit legea orală porunca privind respectarea Sabatului săptămânal, şi care a fost rezultatul?

¹⁶ Este foarte cunoscut modul în care legea orală îşi bătea joc din punct de vedere spiritual de legea Sabatului. Dumnezeu îi dăduse Israelului o poruncă simplă: Să nu faci nici o muncă în ziua a şaptea a săptămânii (Exodul 20:8–11). Totuşi, legea orală a lărgit această lege adăugând alte aproximativ 39 de tipuri de muncă interzisă, printre care se numărau facerea sau desfacerea unui nod, efectuarea a două împunsături cu acul într-o ţesătură, scrierea a două litere ebraice ş.a.m.d. De asemenea, fiecare dintre aceste munci interzise pretindea o serie nesfârşită de reguli suplimentare. Care noduri erau interzise şi care nu? Legea orală răspundea la aceste întrebări cu reguli arbitrare. Vindecarea era considerată o muncă interzisă. De exemplu, de Sabat era interzisă fixarea unui mădular rupt. Un om care avea o durere de dinţi putea să-şi condimenteze mâncarea cu oţet, dar nu avea voie să sugă oţetul printre dinţi. Faptul acesta îi putea vindeca dintele respectiv!

¹⁷ Îngropată astfel sub sute de reguli făcute de om, legea Sabatului şi-a pierdut semnificaţia spirituală pentru majoritatea evreilor. Când Isus Cristos, ‘Domnul sabatului’, a făcut în ziua Sabatului miracole senzaţionale care i-au impresionat pe oameni, scribii şi fariseii au rămas indiferenţi. Pe ei îi preocupa doar faptul că el părea că le ignoră regulile. — Matei 12:8, 10–14.

Să învăţăm din greşelile fariseilor

18. Care a fost rezultatul faptului că la Legea mozaică au fost adăugate legi orale şi tradiţii? Ilustraţi.

¹⁸ Pe scurt, am putea spune că aceste legi şi tradiţii adăugate s-au fixat de Legea mozaică aşa cum se fixează scoicile de carenă. Unui proprietar de navă îi trebuie multe eforturi şi mult timp ca să radă de pe nava lui aceste creaturi sâcâitoare, deoarece ele încetinesc deplasarea navei şi distrug de pe carenă stratul de vopsea contra ruginii. În mod asemănător, legile orale şi tradiţiile au împovărat Legea, lăsând-o pradă unei întrebuinţări greşite cu efect distructiv. Dar, în loc să îndepărteze aceste legi suplimentare, rabinii au continuat să adauge altele noi. Când a venit Mesia să împlinească Legea, „nava“ avea pe carenă atât de multe „scoici“, încât abia dacă mai plutea! (Compară cu Proverbele 16:25.) În loc să protejeze legământul legii, aceşti conducători religioşi au făcut greşeala de a-l încălca. Dar de ce ‘gardul’ lor de reguli nu a fost eficient?

19. a) De ce nu a avut succes ‘gardul dimprejurul Legii’? b) Ce anume demonstrează faptul că liderii religioşi evrei nu aveau o credinţă autentică?

¹⁹ Conducătorii iudaismului nu au înţeles că lupta împotriva corupţiei se dă în inimă. Ei au crezut că ea înseamnă adăugarea de noi pagini la cărţile de legi (Ieremia 4:14). Secretul victoriei este iubirea: iubirea pentru Iehova, pentru legea sa şi pentru principiile sale drepte. O astfel de iubire produce o ură ce îi corespunde urii a ceea ce urăşte Iehova (Psalmii 97:10; 119:104). În această lume degradată, cei a căror inimă se umple, astfel, de iubire rămân fideli legilor lui Iehova. Conducătorii religioşi evrei au avut marele privilegiu de a-i învăţa pe oameni promovând această iubire şi insuflând-o. Dar de ce nu au reuşit ei acest lucru? Deoarece le lipsea, evident, credinţa (Matei 23:23). Dacă ar fi avut încredere în puterea spiritului lui Iehova de a lucra la inima oamenilor fideli, ei nu ar fi simţit nevoia de a exercita un control rigid asupra vieţii altora (Isaia 59:1; Ezechiel 34:4). Fiindcă le-a lipsit credinţa, ei nu au împărtăşit-o altora, ci i-au împovărat pe oameni cu porunci omeneşti. — Matei 15:3, 9; 23:4.

20, 21. a) Ce efect general a avut asupra iudaismului mentalitatea bazată pe tradiţii? b) Ce învăţăminte tragem din ceea ce a făcut iudaismul?

²⁰ Conducătorii evrei nu au promovat iubirea. Tradiţiile lor au dat naştere unei religii obsedate de lucrurile exterioare şi de o ascultare mecanică de dragul aparenţelor, ceea ce a constituit un teren fertil pentru ipocrizie (Matei 23:25–28). Regulile lor le dădeau nenumărate motive să îi judece pe alţii. Astfel, autoritarii şi orgolioşii farisei se simţeau îndreptăţiţi să îl critice chiar şi pe Isus Cristos. Ei au pierdut din vedere scopul principal al Legii şi l-au respins pe adevăratul Mesia. Drept urmare, el a trebuit să le spună evreilor: „Iată, vi se lasă casa pustie“. — Matei 23:38; Galateni 3:23, 24.

²¹ Ce învăţăminte tragem de aici? Este limpede că o mentalitate rigidă, bazată pe tradiţii nu promovează închinarea pură la Iehova! Dar înseamnă aceasta că închinătorii lui Iehova de azi nu au reguli decât dacă acestea sunt scrise negru pe alb în Sfânta Scriptură? Nu. Însă, ca să dăm un răspuns complet, în articolul următor vom analiza felul în care Isus Cristos a înlocuit Legea mozaică cu o lege nouă şi mai bună.

[Notă de subsol]

Ştiţi să explicaţi?

◻ Cum este întreaga creaţie guvernată de legile divine?

◻ Care a fost scopul principal al Legii mozaice?

◻ Ce anume arată că Legea mozaică a pus accentul pe îndurare şi compasiune?

◻ De ce conducătorii religioşi evrei au adăugat nenumărate reguli la Legea mozaică, şi care a fost rezultatul?

[Chenarul de la pagina 10]

Conducătorii religioşi evrei

Scribii: Se considerau succesorii lui Ezra şi cei care explicau Legea. Potrivit cărţii A History of the Jews (Istoria evreilor), „nu toţi scribii aveau o gândire superioară, iar încercările lor de a găsi sensuri ascunse în lege au degenerat deseori în formulări lipsite de sens şi în restricţii absurde. Aceste restricţii s-au transformat în obiceiuri, care, în scurt timp, au devenit tirani necruţători“.

Hasidimi: Această denumire înseamnă „cei pioşi“ sau „sfinţi“. Menţionaţi pentru prima dată ca grup în jurul anului 200 î.e.n., ei erau puternici pe plan politic şi apărători fanatici ai purităţii Legii în faţa influenţei dominante greceşti. S-au divizat în trei grupuri: fariseii, saducheii şi esenienii.

Fariseii: Unii savanţi cred că acest nume provine din cuvintele „cei separaţi“, sau „separatişti“. Ei erau, într-adevăr, fanatici în ce priveşte eforturile susţinute de a sta separaţi de păgâni, dar în acelaşi timp considerau fraternitatea lor drept un grup separat de evreii de rând şi superior acestora, care nu cunoşteau lucrurile profunde ale legii orale. Iată ce a spus un istoric despre farisei: „În general, ei îi tratau pe bărbaţi ca pe nişte copii, precizând cele mai mici detalii ale ritualurilor şi dându-le acestora o formă oficială“. Iată ce a declarat un alt savant: „Fariseismul a elaborat o multitudine de reguli juridice cu privire la orice situaţie, ceea ce a dus, în mod inevitabil, la exagerarea lucrurilor mărunte şi, prin urmare, la minimalizarea lucrurilor importante (Mt 23:23)“.

Saducheii: Un grup ai cărui membri aparţineau în cea mai mare parte aristocraţiei şi preoţimii. Saducheii se opuneau cu tărie scribilor şi fariseilor, spunând că legea orală nu are valabilitatea Legii scrise. Faptul că au pierdut această dispută este demonstrat chiar de Mişna: „Trebuie [să respectăm cu] mai multă stricteţe cuvintele scribilor decât [să respectăm] cuvintele Legii [scrise]“. Mai târziu, Talmudul, care conţine multe explicaţii referitoare la legea orală, a ajuns până acolo încât a declarat: „Cuvintele scribilor sunt . . . mai preţioase decât cuvintele din Tora“.

Esenienii: Un grup de asceţi care se izolaseră, trăind în comunităţi separate. Potrivit lucrării The Interpreter’s Dictionary of the Bible, esenienii erau chiar mai exclusivişti decât fariseii, iar „uneori puteau fi mai farisei decât fariseii înşişi“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Probabil că părinţii lui Iov  l-au învăţat pe acesta despre legile care guvernează constelaţiile.