El a acceptat conducerea divină
SĂ PRESUPUNEM că vi s-a încredinţat spre îngrijire un copil perfect şi că vi se cere să-l creşteţi în mod corespunzător. Ce sarcină dificilă! Cum ar putea un om imperfect să facă acest lucru? Numai acceptând conducerea divină şi aplicând-o în viaţa de fiecare zi.
Chiar acest lucru l-a făcut Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus. Spre deosebire de tradiţiile apocrife care conţin numeroase detalii în legătură cu Iosif, Biblia prezintă puţine informaţii referitoare la rolul umil pe care l-a avut acesta la începutul vieţii lui Isus. Ştim că Iosif şi soţia sa, Maria, l-au crescut pe Isus, încă patru fii, precum şi fiice. — Marcu 6:3.
Iosif era un descendent al lui David, regele Israelului, descinzând din linia lui Solomon. El era fiul lui Iacov şi ginerele lui Eli (Matei 1:16; Luca 3:23). Ca tâmplar în oraşul Nazaret din Galileea, Iosif era sărac din punct de vedere material (Matei 13:55; Luca 2:4, 24; compară cu Leviticul 12:8). Însă era bogat din punct de vedere spiritual (Proverbele 10:22). Acest lucru s-a datorat, desigur, faptului că a acceptat conducerea divină.
Fără îndoială, Iosif era un iudeu blând şi umil care avea credinţă în Dumnezeu şi dorea să facă ce era drept. Câteva evenimente din viaţa sa consemnate în Scripturi dovedesc că el a dat întotdeauna ascultare poruncilor lui Iehova. Acest lucru a fost valabil, fie că acestea făceau parte din Lege, fie că fuseseră primite în mod direct de Iosif prin intermediul unor îngeri.
Un om drept care se confruntă cu probleme
Ce ar trebui să facă o persoană temătoare de Dumnezeu atunci când se confruntă cu o problemă majoră? Ei bine, trebuie ‘să-şi arunce povara asupra lui Iehova’ şi să urmeze conducerea divină (Psalmul 55:22, NW)! Aşa a procedat şi Iosif. În timp ce era logodit cu Maria, „înainte ca să fie ei împreună, ea s-a aflat însărcinată prin Duhul Sfânt“. Întrucât Iosif ‘era un om drept şi nu voia s-o expună public, şi-a propus s-o lase pe ascuns’. După ce Iosif a reflectat asupra acestei probleme, îngerul lui Iehova i s-a arătat într-un vis şi i-a spus: „Iosif, fiu al lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, soţia ta, căci ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele lui“. Când s-a trezit, Iosif „a făcut cum îi poruncise îngerul DOMNULUI; şi a luat la el pe soţia sa. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut pe Fiul ei, Cel întâi născut. Şi el I-a pus numele Isus“ (Matei 1:18–25). Iosif a acceptat conducerea divină.
Cezar August a decretat ca oamenii să se înregistreze în propriile lor oraşe. Supunându-se, Iosif şi Maria s-au dus la Betleem, în Iudeea. Acolo Maria l-a născut pe Isus şi a trebuit să-l aşeze într-o iesle, deoarece nu au găsit nici un alt loc unde să găzduiască. În noaptea aceea, păstorii care primiseră din partea îngerilor un anunţ referitor la această naştere deosebită au venit să vadă copilaşul. Aproape 40 de zile mai târziu, Iosif şi Maria s-au conformat Legii, prezentându-l pe Isus la templul din Ierusalim împreună cu o ofrandă. Amândoi s-au mirat în timp ce l-au auzit pe bătrânul Simeon rostind cuvinte profetice referitoare la lucrurile măreţe pe care urma să le facă Isus. — Luca 2:1–33; compară cu Leviticul 12:2–4, 6–8.
Deşi Luca 2:39 ar părea să indice că Iosif şi Maria s-au dus la Nazaret imediat după prezentarea lui Isus la templu, acest text face parte dintr-o relatare condensată. Se pare că, destul de mult timp după prezentarea la templu, astrologii (magii) din Orient i-au vizitat pe Maria şi pe Isus într-o casă din Betleem. Intervenţia divină a împiedicat ca această vizită să atragă după sine omorârea lui Isus. După plecarea magilor, îngerul lui Iehova i s-a arătat lui Iosif într-un vis şi i-a spus: „Irod va căuta Copilaşul, ca să-L omoare“. Ca de obicei, Iosif a urmat conducerea divină, ducându-şi familia în Egipt. — Matei 2:1–14.
După moartea lui Irod, un înger i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, spunându-i: „Scoală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel“. Auzind că în locul lui Irod domnea fiul său Arhelaus, Iosif s-a temut să se întoarcă în Iudeea. Ţinând cont de avertismentul divin primit în vis, el s-a dus în teritoriul Galileei şi s-a stabilit în oraşul Nazaret. — Matei 2:15–23.
Un bărbat spiritual
Iosif s-a îngrijit ca familia lui să se conformeze legii divine şi să fie hrănită spiritualiceşte. În fiecare an, el îşi ducea întreaga familie la Ierusalim pentru celebrarea Paştelui. Într-una din aceste ocazii, Iosif şi Maria se întorceau la Nazaret şi se depărtaseră de Ierusalim cale de o zi când au descoperit că Isus, care avea vârsta de 12 ani, nu era cu ei. Întorcându-se la Ierusalim, ei l-au căutat cu asiduitate şi, în cele din urmă, l-au găsit la templu, ascultându-i pe învăţătorii aflaţi acolo şi punându-le întrebări. — Luca 2:41–50.
Se pare că Iosif o lăsa pe soţia lui să ia iniţiativa în unele lucruri. De exemplu, când s-au întors la Ierusalim şi l-au găsit pe Isus în templu, Maria a fost aceea care s-a adresat băiatului în problema respectivă (Luca 2:48, 49). Pe măsură ce a crescut ca ‘fiu al tâmplarului’, Isus a primit instruire spirituală. De asemenea, Iosif l-a învăţat tâmplăria, dat fiind că Isus era numit şi „tâmplarul, fiul Mariei“ (Matei 13:55; Marcu 6:3). Şi părinţii pioşi de astăzi ar trebui să se folosească pe deplin de ocazii asemănătoare pentru a-şi instrui copiii, acordându-le îndeosebi instruire spirituală. — Efeseni 6:4; 2 Timotei 1:5; 3:14–16.
Ce viitor îl aşteaptă pe Iosif?
Scripturile nu ne furnizează informaţii în legătură cu moartea lui Iosif. Însă este demn de remarcat faptul că Marcu 6:3 îl numeşte pe Isus „fiul Mariei“, nu al lui Iosif. Aceasta indică faptul că, pe atunci, Iosif murise. Mai mult decât atât, dacă Iosif ar fi fost în viaţă în anul 33 e.n., este puţin probabil ca Isus, pe când se afla ţintuit pe stâlp, să o fi încredinţat pe Maria în grija apostolului Ioan. — Ioan 19:26, 27.
Prin urmare, Iosif se va afla printre morţii care vor auzi vocea Fiului omului şi vor ieşi afară la înviere (Ioan 5:28, 29). Fără îndoială că, atunci când va afla de îngrijirea lui Iehova în vederea vieţii eterne, Iosif va trage bucuros foloase din aceasta şi va fi un supus ascultător al marelui Rege ceresc, Isus Cristos, la fel cum s-a supus conducerii divine cu peste 1 900 de ani în urmă.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]
Iosif i-a acordat lui Isus instruire spirituală, învăţându-l totodată tâmplăria.