Pot morţii să ne vadă?

O FEMEIE îşi ucide soţul. După şapte ani, ea are un vis care o înspăimântă şi pe care îl consideră un semn al furiei soţului ei decedat. Pentru a-i calma „spiritul“, ea îşi trimite fiica să toarne ofrande de băutură peste mormântul lui.

Fiica nu ştie ce să-i spună spiritului tatălui ei, deoarece ofranda vine din partea mamei sale care l-a ucis. Dintr-o ascunzătoare, fratele ei o urmăreşte. Îi iese înainte şi amândoi înalţă o rugăciune către tatăl lor pentru a-i ajuta să-i răzbune uciderea.

Această scenă apare în Choeforele, o dramă grecească scrisă cu peste 2 400 de ani în urmă. În unele părţi ale lumii, în special în Africa, jertfe similare sunt oferite la morminte chiar şi în zilele noastre.

Să luăm, de exemplu, cazul lui Ibe care locuieşte în Nigeria. Pierzându-şi în moarte trei copii, Ibe ia legătura cu vraciul tradiţional indigen care îi spune că aceste decese nu sunt fără motiv — tatăl răposat al lui Ibe este supărat pentru că înmormântarea sa nu a fost făcută în mod corespunzător.

Urmând sfatul vraciului, Ibe sacrifică o capră şi toarnă o ofrandă de gin şi de vin pe mormântul tatălui său. El invocă spiritul tatălui său cerându-i iertare, declarându-şi iubirea şi cerându-i binecuvântarea.

Ibe nu se îndoieşte de faptul că tatăl său îl vede şi îl aude. El nu crede că tatăl său este lipsit de viaţă, ci că la moarte „a trecut“ din lumea vizibilă în lumea invizibilă. Ibe crede că tatăl său a plecat din lumea de carne şi sânge în lumea spiritelor, domeniul strămoşilor.

Raţionamentul lui Ibe este acesta: ‘Deşi tata nu mai este în această lume, el îşi aminteşte totuşi de mine şi este interesat de bunăstarea mea. Şi, întrucât acum este un spirit cu puteri sporite, el este într-o poziţie mult mai bună pentru a mă ajuta decât atunci când era om pe pământ. În plus, el îl poate aborda direct pe Dumnezeu în favoarea mea, deoarece şi Dumnezeu este spirit. S-ar putea ca tata să fie supărat acum, dar dacă îi arăt respectul cuvenit, el mă va ierta şi mă va binecuvânta’.

În Africa, ideea că morţii îi văd pe oamenii de pe pământ şi că le influenţează viaţa este larg răspândită printre membrii religiei tradiţionale. Ea este prezentă şi în rândul aşa-zişilor creştini. De exemplu, după ce o femeie s-a căsătorit la biserică, nu este ceva neobişnuit ca ea să meargă la casa părintească pentru a primi binecuvântarea tradiţională. Acolo sunt invocaţi strămoşii şi se toarnă peste ei o ofrandă de băutură. Mulţi oameni cred că faptul de a nu face acest lucru aduce dezastru asupra căsătoriei.

Se crede că strămoşii, sau spiritele strămoşilor, asigură supravieţuirea şi prosperitatea familiilor lor de pe pământ. Potrivit acestei concepţii, ele sunt aliaţi puternici, capabili să aducă recolte bogate, să promoveze bunăstarea şi să-i protejeze pe oameni de rău. Ele intervin în favoarea omului. Însă, dacă sunt ignorate sau ofensate, ele cauzează dezastru — boală, sărăcie, ba chiar moarte. În consecinţă, prin jertfe şi ritualuri, oamenii se străduiesc să menţină relaţii bune cu morţii.

Credeţi că morţii joacă un rol activ în viaţa celor vii? Aţi stat vreodată la mormântul unei persoane dragi şi v-aţi trezit rostind câteva cuvinte, ca şi cum el sau ea v-ar putea auzi? Ei bine, dacă morţii ne văd şi ne aud sau nu depinde de ceea ce se întâmplă la moarte. Să examinăm ce spune Biblia cu privire la acest subiect important.