Fiţi plini de o tandră compasiune

„Îmbrăcaţi-vă cu tandre sentimente de compasiune, cu bunăvoinţă.“ — COLOSENI 3:12, NW.

1. De ce azi este o mare nevoie de compasiune?

NICIODATĂ nu au fost atât de mulţi oameni care să aibă nevoie de un ajutor plin de compasiune ca acum. În faţa bolii, a foametei, a şomajului, a criminalităţii, a războaielor, a anarhiei şi a dezastrelor naturale, milioane de oameni au nevoie de ajutor. Există însă o problemă şi mai serioasă, şi anume starea spirituală critică a omenirii. Satan, care ştie că timpul lui s-a scurtat, „înşală întreaga lume“ (Apocalipsa 12:9, 12). Aşadar, îndeosebi cei din afara congregaţiei creştine adevărate sunt în pericol de a-şi pierde viaţa, iar Biblia exclude orice speranţă de înviere pentru cei care vor fi executaţi în timpul apropiatei zile de judecată a lui Dumnezeu. — Matei 25:31–33, 41, 46; 2 Tesaloniceni 1:6–9.

2. De ce se reţine Iehova să-i distrugă pe cei răi?

² Totuşi, şi la această oră târzie a zilelor din urmă, Iehova Dumnezeu continuă să manifeste răbdare şi compasiune faţă de cei nerecunoscători şi răi (Matei 5:45; Luca 6:35, 36). El procedează astfel din acelaşi motiv pentru care a întârziat şi pedepsirea naţiunii infidele a lui Israel. „«Viu sunt Eu», zice Stăpânul DOMNUL [Suveranul Domn Iehova, NW], «că nu doresc moartea păcătosului, ci mai degrabă să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi, voi, casa lui Israel?“ — Ezechiel 33:11.

3. Ce exemplu avem cu privire la compasiunea lui Iehova faţă de cei care nu sunt poporul său, şi ce învăţăm de aici?

³ Iehova a manifestat compasiune şi faţă de niniviţii cei răi. Iehova l-a trimis pe profetul său Iona să-i avertizeze de o distrugere iminentă. Ei au reacţionat pozitiv la predicarea lui Iona şi s-au căit. Lucrul acesta l-a mişcat pe Iehova, Dumnezeul plin de compasiune, reţinându-l să distrugă oraşul la data aceea (Iona 3:10; 4:11). Dacă lui Dumnezeu i-a părut rău de niniviţi, care ar fi avut posibilitatea să fie înviaţi, cu cât mai mult trebuie să simtă el compasiune faţă de cei care, azi, sunt în faţa unei distrugeri veşnice! — Luca 11:32.

O lucrare de compasiune fără precedent

4. Cum îşi exprimă Iehova compasiunea faţă de oameni azi?

⁴ Fiind o persoană plină de compasiune, Iehova şi-a însărcinat Martorii să continue să-şi viziteze semenii, anunţându-le ‘vestea bună a regatului’ (Matei 24:14, NW). Iar când oamenii reacţionează plini de recunoştinţă la această lucrare salvatoare de vieţi, Iehova le deschide inima pentru ca ei să înţeleagă mesajul Regatului (Matei 11:25; Faptele 16:14). Imitându-l pe Dumnezeul lor, creştinii adevăraţi manifestă o tandră compasiune, revizitându-i pe cei care arată interes, ajutându-i, acolo unde este posibil, prin intermediul unui studiu biblic. Astfel, în 1993, peste patru milioane şi jumătate de Martori ai lui Iehova din 231 de ţări au petrecut peste un miliard de ore predicând din casă în casă şi studiind Biblia cu semenii lor. La rândul lor, aceste persoane nou-interesate au prilejul de a-şi dedica viaţa lui Iehova şi de a intra în rândurile Martorilor săi botezaţi. În felul acesta, şi ei îşi asumă responsabilitatea de a efectua această lucrare de compasiune fără precedent, în folosul viitorilor discipoli care se află încă prinşi în capcana sistemului muribund al lui Satan. — Matei 28:19, 20; Ioan 14:12.

5. Când compasiunea divină va ajunge la limită, ce se va întâmpla cu religia care îl pune într-o lumină falsă pe Dumnezeu?

⁵ În curând, Iehova va intra în acţiune în calitate de „războinic viteaz“ (Exodul 15:3, NW). Din compasiune pentru numele său şi pentru poporul său, el va elimina răutatea şi va instaura o lume nouă şi dreaptă (2 Petru 3:13). Primele care vor suferi ziua mâniei lui Dumnezeu vor fi bisericile creştinătăţii. Aşa cum Dumnezeu nu şi-a cruţat templul din Ierusalim de mâna regelui Babilonului, tot aşa el nu va cruţa organizaţiile religioase care l-au prezentat într-o lumină falsă. Dumnezeu va pune în inima membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite gândul de a pustii creştinătatea şi toate celelalte forme ale religiei false (Apocalipsa 17:16, 17). Iată ce declară Iehova: „Eu voi fi fără milă şi nu Mă voi îndura [nu voi arăta compasiune, NW], ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor“. — Ezechiel 9:5, 10.

6. În ce fel se simt Martorii lui Iehova îndemnaţi să arate compasiune?

⁶ Cât mai este timp, Martorii lui Iehova continuă să le arate compasiune semenilor lor predicându-le cu zel mesajul de salvare al lui Dumnezeu. Şi, fireşte, acolo unde se poate, ei îi şi ajută pe oamenii care se zbat în nevoi materiale. În această privinţă totuşi, prima lor responsabilitate este să se îngrijească de nevoile membrilor apropiaţi ai familiei lor şi de cei care sunt înrudiţi cu ei în credinţă (Galateni 6:10; 1 Timotei 5:4, 8). Numeroasele ajutoare date de Martori în folosul colaboratorilor lor în credinţă care au suferit de pe urma unor calamităţi constituie exemple indiscutabile de compasiune. Totuşi, creştinii nu trebuie să aştepte un dezastru pentru a manifesta compasiune tandră. Ei demonstrează prompt această calitate când se confruntă cu problemele vieţii cotidiene.

Face parte din noua personalitate

7. a) Ce legătură se face în Coloseni 3:8–13 între compasiune şi noua personalitate? b) Ce le înlesneşte creştinilor să facă tandra afecţiune?

⁷ Este adevărat că natura noastră păcătoasă şi influenţa rea exercitată de lumea lui Satan constituie obstacole în calea manifestării compasiunii tandre. Iată de ce Biblia ne îndeamnă să înlăturăm ‘mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvintele de ruşine’. În loc de acestea, suntem sfătuiţi să ‘ne îmbrăcăm cu omul cel nou [noua personalitate, NW]’ — o personalitate care corespunde imaginii lui Dumnezeu. În primul rând, ni se porunceşte să ne îmbrăcăm „cu o inimă plină de îndurare [tandre sentimente de compasiune, NW], cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare“. Biblia ne arată apoi un mod practic de a manifesta aceste calităţi. „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bunăvoie unii pe alţii, dacă cineva are motiv de a se plânge împotriva altuia. Aşa cum v-a iertat Iehova de bunăvoie, faceţi şi voi la fel.“ Este mult mai uşor să iertăm dacă am cultivat faţă de fraţii noştri un ‘tandru sentiment de compasiune’. — Coloseni 3:8–13, NW.

8. De ce este important să avem un spirit de iertare?

⁸ Pe de altă parte, faptul de a nu ierta plini de compasiune ne periclitează relaţiile cu Iehova. Aceasta a fost arătat în mod pregnant de către Isus în ilustrarea despre sclavul care nu a iertat şi care a fost aruncat în închisoare de stăpânul său „până va plăti tot ce datora“. Sclavul a meritat această pedeapsă deoarece, în mod surprinzător, el nu a manifestat compasiune faţă de un tovarăş de sclavie care l-a implorat să se îndure de el. Isus a încheiat ilustrarea spunând: „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său“. — Matei 18:34, 35.

9. Ce legătură este între tandra compasiune şi cel mai important aspect al noii personalităţi?

⁹ Faptul de a fi plin de o tandră compasiune este un aspect important al iubirii, iar iubirea este semnul de identificare al adevăratului creştinism (Ioan 13:35). Iată de ce descrierea noii personalităţi prezentate în Biblie se încheie astfel: „Peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii [perfectă a unităţii, NW]“. — Coloseni 3:14.

Invidia — un obstacol în calea compasiunii

10. a) Ce anume poate face ca invidia să prindă rădăcini în inima noastră? b) Ce consecinţe nefaste pot rezulta în urma manifestării invidiei?

¹⁰ Din cauza naturii umane păcătoase, sentimentele de invidie pot prinde repede rădăcini în inima noastră. Un frate sau o soră poate fi binecuvântată cu aptitudini naturale sau cu avantaje materiale pe care noi nu le avem. Sau poate cineva a primit binecuvântări şi privilegii spirituale deosebite. Dacă devenim invidioşi pe aceştia, vom fi oare capabili să-i tratăm cu o tandră compasiune? Probabil că nu. În schimb, sentimentele de invidie se pot transforma, în cele din urmă, în critici sau în manifestări dure, căci iată ce a zis Isus despre oameni: „Din plinătatea inimii vorbeşte gura“ (Luca 6:45). S-ar putea ca alţii să se alăture acestor critici. Astfel, pacea unei familii sau a unei congregaţii a poporului lui Dumnezeu ar putea fi tulburată.

11. În ce sens nu au lăsat cei zece fraţi ai lui Iosif loc compasiunii în inima lor, şi care a fost rezultatul?

¹¹ Să vedem ce s-a întâmplat într-o familie numeroasă. Cei zece fii mai mari ai lui Iacov au devenit geloşi pe Iosif, fratele lor mai mic, deoarece el era favoritul tatălui lor. Drept urmare, „ei nu puteau vorbi cu el prieteneşte“. Mai târziu, Iosif a fost binecuvântat cu vise de natură divină, ceea ce dovedea că se bucura de favoarea lui Iehova. Lucrul acesta le-a dat fraţilor lui motive în plus ‘să-l urască şi mai mult’. Deoarece ei nu au scos invidia din inimă, aceasta nu a mai lăsat loc compasiunii şi i-a făcut să comită un păcat grav. — Geneza 37:4, 5, 11.

12, 13. Ce trebuie să facem când ne pătrund în inimă sentimente de invidie?

¹² Cu cruzime, ei l-au vândut pe Iosif ca sclav. În încercarea de a-şi ascunde nelegiuirea, ei l-au înşelat pe tatăl lor, făcându-l să creadă că Iosif a fost ucis de o fiară. Ani mai târziu, păcatul lor a ieşit la lumină când foametea i-a obligat să coboare în Egipt ca să cumpere alimente. Administratorul hranei era Iosif, pe care ei nu l-au recunoscut. El i-a acuzat de spionaj şi le-a spus să nu mai caute ajutor la el până nu-l vor aduce cu ei pe fratele lor cel mai mic — Beniamin. Însă Beniamin ajunsese favoritul tatălui lor, iar ei ştiau că Iacov nu-l va lăsa să plece.

¹³ Astfel, în timp ce stăteau înaintea lui Iosif, conştiinţa i-a îndemnat să recunoască: „Suntem într-adevăr vinovaţi faţă de fratele nostru [Iosif]; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga [implora compasiune, NW] şi nu l-am ascultat. De aceea vine peste noi necazul acesta“ (Geneza 42:21). Prin comportamentul său plin de compasiune, dar ferm, Iosif şi-a ajutat fraţii să-şi dovedească autenticitatea căinţei. Apoi şi-a dezvăluit identitatea şi i-a iertat cu generozitate. Unitatea familiei a fost restabilită (Geneza 45:4–8). Ca creştini trebuie să tragem învăţăminte de aici. Cunoscând consecinţele nefaste ale invidiei, trebuie să ne rugăm lui Iehova ca să ne ajute să înlocuim sentimentele de invidie cu ‘sentimente de tandră compasiune’.

Alte obstacole în calea compasiunii

14. De ce trebuie să evităm să ne expunem în mod inutil la manifestările de violenţă?

¹⁴ Un alt obstacol în calea compasiunii poate apărea când ne expunem în mod inutil la manifestările de violenţă. Sporturile şi divertismentele care prezintă acte de violenţă încurajează setea de violenţă. În timpurile biblice, păgânii urmăreau cu regularitate luptele cu gladiatori şi alte forme de torturare a oamenilor în arenele Imperiului Roman. Potrivit unui istoric, asemenea divertismente „înăbuşeau sentimentele de compasiune faţă de suferinţă, sentimente care deosebesc fiinţa umană de animal“. O mare parte din divertismentele lumii de azi are acelaşi efect. Creştinii, care se străduiesc să manifeste o tandră compasiune, trebuie să fie foarte selectivi în ce priveşte lectura, filmele şi programele TV. Cu înţelepciune, ei păstrează viu în minte cuvintele Psalmului 11:5: ‘[Iehova] urăşte pe cel care iubeşte violenţa’.

15 a) Cum poate cineva să manifeste o gravă lipsă de compasiune? b) Cum reacţionează creştinii adevăraţi la nevoile colaboratorilor lor în credinţă şi la cele ale semenilor lor?

¹⁵ După toate probabilităţile, şi o persoană egocentrică este lipsită de compasiune. Potrivit explicaţiei apostolului Ioan, acesta este un lucru grav: „Cine are bunurile lumii şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?“ (1 Ioan 3:17). O lipsă de compasiune asemănătoare au manifestat preotul şi levitul ipocriţi din ilustrarea lui Isus despre bunul samaritean. Văzând situaţia jalnică a fratelui lor evreu care era pe jumătate mort, aceştia au trecut pe cealaltă parte a drumului şi şi-au continuat călătoria (Luca 10:31, 32). Creştinii, plini de compasiune, dimpotrivă, reacţionează prompt la nevoile materiale şi spirituale ale fraţilor lor. Şi, la fel ca samariteanul din ilustrarea lui Isus, ei se îngrijesc şi de nevoile străinilor. Astfel, ei dau cu bucurie din timpul, energia şi resursele lor materiale pentru a face să înainteze lucrarea de facere de discipoli. În felul acesta, ei contribuie la salvarea a milioane de oameni. — 1 Timotei 4:16.

Compasiune faţă de cei bolnavi

16. Ce limite întâmpinăm când întâlnim persoane bolnave de diferite boli?

¹⁶ Boala chinuieşte omenirea imperfectă şi muribundă. Creştinii nu fac excepţie de la aceasta, iar majoritatea lor nu sunt medici de profesie, nici nu pot face miracole aşa cum au făcut unii creştini din secolul I e.n., care au primit asemenea puteri de la Cristos şi apostolii săi. Odată cu moartea apostolilor lui Cristos şi a asociaţilor lor apropiaţi, aceste puteri miraculoase au dispărut. Aşadar, capacitatea noastră de a-i ajuta pe cei care suferă de boli fizice sau de afecţiuni ale creierului şi de halucinaţii este limitată. — Faptele 8:13, 18; 1 Corinteni 13:8.

17. Ce învăţăminte tragem din felul în care s-a discutat cu Iov când era bolnav şi îndurerat?

¹⁷ Boala este însoţită deseori de deprimare. De exemplu, Iov, care se temea de Dumnezeu, era foarte deprimat din cauza bolii grave şi a dezastrelor pe care Satan le-a adus asupra lui (Iov 1:18, 19; 2:7; 3:3, 11–13). El avea nevoie de prieteni care să-l trateze cu o tandră compasiune şi să-i ‘vorbească în mod consolator’ (1 Tesaloniceni 5:14, NW). Însă cei trei aşa-zişi prieteni l-au vizitat şi au tras pripit nişte concluzii greşite. Ei au agravat starea depresivă a lui Iov, insinuând că dezastrele care s-au abătut asupra lui s-au datorat unor greşeli proprii. Plini de o tandră compasiune, creştinii evită să cadă într-o capcană asemănătoare când colaboratorii lor în credinţă sunt bolnavi sau deprimaţi. Uneori, cel mai important lucru de care aceştia au nevoie sunt câteva vizite amabile ale bătrânilor sau ale altor creştini maturi care ascultă cu compasiune, manifestă înţelegere şi dau cu iubire sfaturi scripturale. — Romani 12:15; Iacov 1:19.

Compasiune faţă de cei slabi

18, 19. a) Cum trebuie să-i trateze bătrânii pe cei slabi sau pe cei care au greşit? b) Chiar dacă este necesar să se formeze un comitet judiciar, de ce este important ca bătrânii să-i trateze cu o tandră compasiune pe cei care comit păcate?

¹⁸ Îndeosebi bătrânii trebuie să aibă o tandră compasiune (Faptele 20:29, 35). „Noi care suntem tari suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor neputincioşi“, porunceşte Biblia (Romani 15:1). Fiind imperfecţi, toţi facem greşeli (Iacov 3:2). Este nevoie de tandreţe atunci când avem de-a face cu cineva care „face un pas greşit, înainte de a fi conştient de lucrul acesta“ (Galateni 6:1, NW). Bătrânii nu trebuie niciodată să fie ca fariseii ipocriţi care nu erau rezonabili în ce priveşte aplicarea Legii lui Dumnezeu.

¹⁹ Spre deosebire de ei, bătrânii urmează exemplul de tandră compasiune al lui Iehova Dumnezeu şi al lui Isus Cristos. Lucrarea lor principală este hrănirea, încurajarea şi înviorarea oilor lui Dumnezeu (Isaia 32:1, 2). În loc să încerce să menţină ordinea prin reguli numeroase, ei folosesc ca bază principiile excelente din Cuvântul lui Dumnezeu. Deci sarcina bătrânilor este să-i întărească pe fraţii lor, să le aducă bucurie şi să trezească în inimile acestora recunoştinţa faţă de bunătatea lui Iehova. Dacă un colaborator în credinţă comite o greşeală minoră, bătrânul va evita să-l corecteze în auzul celorlalţi. Dacă este totuşi necesar să se discute despre aceasta, sentimentele de tandră compasiune îl vor îndemna pe bătrân să o ia deoparte pe acea persoană şi să discute cu ea departe de auzul celorlalţi (compară cu Matei 18:15). Oricât de dificilă ar fi întreţinerea de relaţii cu un anumit frate, bătrânul trebuie să-l trateze pe acesta cu răbdare, acordându-i ajutor. El nu va dori niciodată să caute pretexte pentru a exclude o asemenea persoană din congregaţie. Chiar şi atunci când este necesară formarea unui comitet judiciar, bătrânii vor arăta o tandră compasiune când examinează persoana implicată într-un păcat grav. Blândeţea lor o poate ajuta pe acea persoană să se căiască. — 2 Timotei 2:24–26.

20. Când sunt nepotrivite exprimările de compasiune sentimentaliste, şi de ce?

²⁰ Există totuşi momente când un slujitor al lui Iehova nu poate arăta compasiune (compară cu Deuteronomul 13:6–9). Faptul că un creştin trebuie ‘să nu aibă nici un fel de legături’ cu un prieten sau rudă apropiată care a fost exclusă poate fi o adevărată încercare. Într-un astfel de caz este important să nu se cedeze în faţa sentimentelor de milă (1 Corinteni 5:11–13). O asemenea fermitate poate chiar să-l încurajeze pe cel care a greşit să se căiască. Pe lângă aceasta, în relaţiile cu persoanele de sex opus, creştinii trebuie să evite manifestările de compasiune nepotrivite care ar putea duce la imoralitate sexuală.

21. În ce alte domenii trebuie să arătăm o tandră compasiune, şi care sunt foloasele care decurg de aici?

²¹ Spaţiul nu ne permite să analizăm toate domeniile în care este nevoie de o tandră compasiune, de exemplu în relaţiile cu cei în vârstă, cu cei îndureraţi, cu cei care suferă persecuţii din partea partenerilor conjugali necredincioşi. Şi bătrânii care muncesc din greu trebuie trataţi cu o tandră compasiune (1 Timotei 5:17). Respectaţi-i şi sprijiniţi-i (Evrei 13:7, 17)! „Toţi să fiţi . . . plini de dragoste frăţească [o tandră compasiune, NW]“, scria apostolul Petru (1 Petru 3:8). Comportându-ne astfel în situaţiile de rigoare, promovăm unitatea şi fericirea în congregaţie şi îi atragem la adevăr pe cei din afară. Mai presus de orice, prin aceasta îl onorăm pe Iehova, Tatăl nostru, care este plin de o tandră compasiune.

Întrebări recapitulative

◻ Cum arată Iehova compasiune faţă de omenirea păcătoasă?

◻ De ce este important să avem o tandră compasiune?

◻ Care sunt unele obstacole care stau în calea manifestării unei tandre compasiuni?

◻ Cum trebuie să-i tratăm pe cei bolnavi şi pe cei deprimaţi?

◻ Cine trebuie să manifeste în mod deosebit o tandră compasiune, şi de ce?

[Chenarul de la pagina 19]

FARISEII LIPSIŢI DE COMPASIUNE

SABATUL, ziua de odihnă, era menită să fie o binecuvântare spirituală şi fizică pentru poporul lui Dumnezeu. Conducătorii religioşi evrei însă au instituit multe reguli care dezonorau legea lui Dumnezeu cu privire la sabat, făcând din ea o povară pentru popor. De exemplu, dacă cineva se accidenta sau suferea de o boală, nu putea primi ajutor în ziua sabatului decât dacă îi era viaţa în pericol.

O sectă a fariseilor interpreta într-un mod atât de îngust legea privitoare la sabat, încât declara: „De sabat, nimeni să nu-i consoleze pe cei îndoliaţi, nici să-i viziteze pe bolnavi“. Alţi conducători religioşi permiteau de sabat astfel de vizite, dar specificau: „Lacrimile sunt interzise“.

Astfel, Isus i-a condamnat pe bună dreptate pe conducătorii religioşi evrei pentru că neglijau cerinţele mai importante ale Legii, cum ar fi dreptatea, iubirea şi mila. Nu-i de mirare că el le-a spus fariseilor: „Lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi tradiţia“. — Marcu 7:8, 13; Matei 23:23; Luca 11:42.

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

În 231 de ţări, Martorii lui Iehova desfăşoară o lucrare de compasiune fără precedent, la locuinţele oamenilor, pe străzi şi chiar şi în închisori.

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Expunerea la scenele pline de violenţă, cum sunt cele prezentate la TV, slăbesc sentimentul de tandră compasiune.