Iehova este rezonabil!
„Înţelepciunea de sus este . . . rezonabilă.“ — IACOV 3:17, NW.
1. Cum l-au descris unii pe Dumnezeu ca fiind nerezonabil, şi cum consideri tu acest punct de vedere cu privire la Dumnezeu?
LA CE fel de Dumnezeu te închini? Crezi că este un Dumnezeu inflexibil, strict în dreptate, sever şi rigid? Aşa trebuie să şi-l fi imaginat reformatorul protestant Jean Calvin pe Dumnezeu. Calvin susţinea că Dumnezeu are un „plan etern şi neschimbător“ referitor la fiecare individ, stabilind dinainte pentru fiecare dacă va trăi veşnic în fericire sau dacă va fi chinuit etern în focul iadului. Imaginează-ţi: Dacă aşa ar sta lucrurile, oricât de mult te-ai strădui, nu ai putea face absolut nimic pentru a schimba planul rigid şi pe termen lung al lui Dumnezeu cu privire la tine şi la viitorul tău. Te-ai simţi atras spre un astfel de Dumnezeu nerezonabil? — Compară cu Iacov 4:8.
2, 3. a) Cum am putea ilustra lipsa de rezonabilitate a instituţiilor şi organizaţiilor umane? b) Cum ne dezvăluie viziunea lui Ezechiel despre carul ceresc al lui Iehova adaptabilitatea Sa?
2 Cât de uşuraţi ne simţim aflând că Dumnezeul Bibliei este extraordinar de rezonabil! Nu Dumnezeu, ci oamenii tind să fie rigizi şi inflexibili, limitaţi de propriile imperfecţiuni. Organizaţiile umane pot fi la fel de greu de manevrat ca trenurile de marfă. Când un imens tren de marfă se îndreaptă spre un obstacol aflat pe linia ferată, schimbarea direcţiei lui nici nu intră în discuţie, şi nici oprirea lui nu este cu mult mai uşoară. Unele trenuri au o distanţă de frânare atât de mare, încât, după acţionarea frânelor, le trebuie peste un kilometru pentru a se opri! În mod similar, un mare petrolier poate înainta de-a lungul coastei încă 8 kilometri după oprirea motoarelor. Chiar dacă se inversează sensul de rotaţie al acestora, el poate brăzda apele încă 3 kilometri! Dar să examinăm acum un vehicul mult mai inspirator de teamă decât acestea două, unul care reprezintă organizaţia lui Dumnezeu.
3 Cu peste 2 600 de ani în urmă, Iehova i-a dat profetului Ezechiel o viziune care reprezenta organizaţia Sa cerească formată din creaturi spirituale. Era un car de proporţii inspiratoare de teamă, propriul „vehicul“ al lui Iehova, aflat în permanenţă sub controlul său. Deosebit de interesant era modul în care se deplasa. Roţile uriaşe aveau patru laturi şi erau pline de ochi, astfel că puteau vedea în toate părţile şi îşi puteau schimba imediat direcţia, fără să se oprească sau să se întoarcă. Acest vehicul gigantic nu trebuia, deci, să se deplaseze greoi, asemenea unui mare petrolier sau a unui tren de marfă. El se putea deplasa cu viteza fulgerului, schimbându-şi direcţia chiar şi în unghi drept (Ezechiel 1:1, 14–28)! Iehova este tot atât de deosebit de Dumnezeul predicat de Calvin cum este carul Său faţă de maşinile greoaie construite de oameni. El se poate adapta în mod perfect. Înţelegerea acestui aspect al personalităţii lui Iehova ar trebui să ne ajute să rămânem adaptabili şi să evităm capcana nerezonabilităţii.
Iehova — cea mai adaptabilă fiinţă din Univers
4. a) În ce mod chiar numele lui Iehova dezvăluie că el este un Dumnezeu adaptabil? b) Care sunt câteva dintre titlurile care i se aplică lui Iehova Dumnezeu, şi de ce sunt ele potrivite?
4 Chiar numele lui Iehova indică adaptabilitatea sa. „Iehova“ înseamnă literalmente „El face să devină“. Evident, aceasta înseamnă că Iehova devine Împlinitorul tuturor promisiunilor sale. Când Moise l-a întrebat pe Dumnezeu care îi este numele, Iehova a dat detalii despre semnificaţia acestuia, astfel: „Mă voi dovedi a fi ceea ce mă voi dovedi a fi“ (Exodul 3:14, NW). Traducerea Rotherham redă acest lucru în mod explicit: „Voi deveni tot ce îmi place“. Iehova se dovedeşte a fi, sau alege să devină, orice este necesar pentru a-şi îndeplini scopurile şi promisiunile sale drepte. Astfel, el poartă o impresionantă abundenţă de titluri, de exemplu Creator, Tată, Domn Suveran, Păstor, Iehova al armatelor, Ascultător al rugăciunii, Judecător, Mare Instructor, Răscumpărător. El a devenit toate acestea şi chiar mai mult pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile sale iubitoare. — Isaia 8:13; 30:20; 40:28; 41:14; Psalmii 23:1; 65:2; 73:28; 89:26; Judecătorii 11:27; vezi şi New World Translation, Appendix 1J.
5. De ce nu ar trebui să tragem concluzia că adaptabilitatea lui Iehova implică schimbarea naturii sau normelor sale?
5 Înseamnă atunci că natura sau normele lui Dumnezeu se schimbă? Nu. Aşa cum arată Iacov 1:17, „la el nu există variaţie a mişcării de rotaţie a umbrei“ (NW). Există vreo contradicţie aici? Nicidecum. De exemplu, care părinte iubitor nu-şi schimbă rolurile în folosul copiilor? Pe parcursul unei singure zile, un părinte poate fi sfătuitor, bucătar, persoană care face curăţenie, profesor, persoană care disciplinează, prieten, mecanic, infirmier — iar lista continuă. Părintele nu-şi schimbă personalitatea când îşi asumă aceste roluri; el sau ea pur şi simplu se adaptează necesităţilor curente. Aşa stau lucrurile şi cu Iehova, însă la o scară mult mai mare. Nu există limite la ceea ce el poate deveni în folosul creaturilor sale. Adâncimea înţelepciunii sale este cu adevărat cutremurătoare! — Romani 11:33.
Rezonabilitatea — un indiciu al înţelepciunii divine
6. Care sunt înţelesul literal şi conotaţiile cuvântului grecesc utilizat de Iacov pentru descrierea înţelepciunii divine?
6 Discipolul Iacov a utilizat un cuvânt interesant pentru a descrie înţelepciunea acestui Dumnezeu extrem de adaptabil. El a scris: „Înţelepciunea de sus este . . . rezonabilă“ (Iacov 3:17, NW). Cuvântul grecesc pe care l-a utilizat el aici (epieikés) este dificil de tradus. Traducătorii au utilizat cuvinte ca „blândă“, „îngăduitoare“, „răbdătoare“ şi „plină de tact“. New World Translation îl redă prin „rezonabilă“, indicând la nota de subsol că înţelesul său literal este „lipsit de rigiditate“.a Cuvântul transmite totodată ideea de a nu insista asupra literei legii, de a nu fi excesiv de strict sau de sever. Biblistul William Barclay comentează în New Testament Words: „Elementul esenţial şi de bază privitor la epieikeia este că aceasta îşi are originea la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu insista asupra drepturilor sale, dacă Dumnezeu aplica asupra noastră doar normele rigide ale legii, unde am fi ajuns? Dumnezeu este exemplul suprem al cuiva care este epieikēs şi care tratează cu alţii cu epieikeia”.
7. Cum a dovedit Iehova în grădina Edenului că este rezonabil?
7 Să ne gândim la timpul când omenirea s-a răzvrătit împotriva suveranităţii lui Iehova. Cât de uşor ar fi fost pentru Dumnezeu să-i execute pe cei trei rebeli ingraţi Adam, Eva şi Satan! De câtă durere s-ar fi cruţat prin aceasta! Şi cine i-ar fi putut contesta dreptul de a pretinde o astfel de judecată strictă? Însă Iehova niciodată nu şi-a încorsetat organizaţia sa cerească asemănătoare unui car într-un standard rigid, inadaptabil, al dreptăţii. Astfel, acest car nu a trecut în mod necruţător peste familia umană şi peste toate perspectivele unui viitor fericit pentru omenire. Dimpotrivă, Iehova şi-a manevrat carul cu repeziciunea fulgerului. Imediat după răzvrătire, Iehova Dumnezeu a schiţat un scop pe termen lung care oferea îndurare şi speranţă tuturor descendenţilor lui Adam. — Geneza 3:15.
8. a) Cum contrastează punctul de vedere greşit al creştinătăţii despre rezonabilitate cu adevărata rezonabilitate a lui Iehova? b) De ce putem spune că faptul că Iehova este rezonabil nu înseamnă că el şi-ar putea compromite principiile divine?
8 Faptul că Iehova este rezonabil nu înseamnă însă că el şi-ar putea compromite principiile divine. Bisericile de astăzi ale creştinătăţii se gândesc poate că sunt rezonabile închizând ochii la imoralitate doar pentru a intra în graţiile capricioaselor lor turme (compară cu 2 Timotei 4:3). Iehova niciodată nu-şi încalcă legile, nici nu-şi compromite principiile. Mai degrabă, el se arată dispus să fie flexibil, să se adapteze circumstanţelor, astfel încât aceste principii să poată fi aplicate atât în mod drept, cât şi plin de îndurare. El este întotdeauna atent la păstrarea echilibrului între exercitarea dreptăţii şi a puterii şi iubirea şi înţelepciunea sa rezonabilă. Să examinăm trei moduri în care Iehova se dovedeşte rezonabil.
‘Gata să ierte’
9, 10. a) Ce legătură există între faptul de a fi „gata să ierţi“ şi rezonabilitate? b) Cum a beneficiat David de promptitudinea lui Iehova de a ierta, şi de ce?
9 David a scris: „Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei care Te cheamă“ (Psalmul 86:5). Când Scripturile ebraice au fost traduse în greacă, pentru expresia „gata să ierţi“ s-a folosit cuvântul epieikés, sau „rezonabil“. Într-adevăr, faptul de a fi gata să ierţi şi să manifeşti îndurare este probabil modalitatea fundamentală de a manifesta rezonabilitate.
10 David însuşi ştia foarte bine cât de rezonabil este Iehova în această privinţă. Când David a comis adulter cu Bat-Şeba şi a pus la cale uciderea soţului ei, atât el, cât şi Bat-Şeba au fost pasibili de pedeapsa cu moartea (Deuteronomul 22:22; 2 Samuel 11:2–27). Dacă acest caz ar fi fost judecat de judecători umani rigizi, ambii puteau foarte bine să-şi piardă viaţa. Dar Iehova a dat dovadă de rezonabilitate (epieikés), fapt care, aşa cum afirmă Vine’s Expository Dictionary of Biblical Words, „exprimă preocuparea de a lua în considerare «în mod indulgent şi rezonabil circumstanţele unui caz»“. Circumstanţele care au influenţat decizia plină de îndurare a lui Iehova au inclus probabil căinţa sinceră a răufăcătorilor şi îndurarea pe care David însuşi o manifestase înainte în favoarea altora (1 Samuel 24:4–6; 25:32–35; 26:7–11; Matei 5:7; Iacov 2:13). Însă, în armonie cu descrierea pe care şi-a făcut-o Iehova în Exodul 34:4–7, era rezonabil ca Iehova să-i administreze lui David corectare. El l-a trimis la David pe profetul Natan cu un mesaj puternic, făcându-l să înţeleagă că dispreţuise cuvântul lui Iehova. David s-a căit şi astfel nu a murit pentru păcatul său. — 2 Samuel 12:1–14.
11. Cum a dat dovadă Iehova de promptitudine de a ierta în cazul lui Manase?
11 Exemplul regelui Manase din Iuda este şi mai remarcabil în această privinţă, deoarece Manase, spre deosebire de David, a fost nespus de rău timp îndelungat. Manase a încurajat practici religioase dezgustătoare în ţară, inclusiv sacrificii umane. Poate că a fost răspunzător şi de ‘tăierea în două cu ferăstrăul’ a profetului fidel Isaia (Evrei 11:37). Pentru a-l pedepsi, Iehova a permis să fie luat captiv în Babilon. Însă, în închisoare, Manase s-a căit şi a implorat îndurare. Ca reacţie la această căinţă sinceră, Iehova a fost ‘gata să ierte’ — chiar şi în acest caz extrem. — 2 Cronici 33:9–13.
Îşi schimbă modul de acţiune în faţa unor circumstanţe noi
12, 13. a) În cazul oraşului Ninive, ce schimbare de situaţie l-a determinat pe Iehova să-şi schimbe modul de acţiune? b) Cum s-a dovedit Iona mai puţin rezonabil decât Iehova Dumnezeu?
12 Rezonabilitatea lui Iehova transpare şi din bunăvoinţa sa de a schimba, atunci când se ivesc circumstanţe noi, un mod de acţiune pe care şi-l propusese. De exemplu, când profetul Iona a trecut pe străzile anticului oraş Ninive, mesajul său inspirat a fost foarte simplu: Puternicul oraş avea să fie distrus în 40 de zile. Însă situaţia s-a schimbat în mod radical! Niniviţii s-au căit. — Iona, capitolul 3.
13 Este instructiv să facem o comparaţie între modul în care au reacţionat Iehova şi Iona la această schimbare de situaţie. Iehova efectiv a schimbat direcţia carului său ceresc. El s-a adaptat acestei situaţii, devenind un iertător al păcatelor în loc de „războinic viteaz“ (Exodul 15:3). Iona, în schimb, a fost mult mai puţin flexibil. În loc să ţină pasul cu carul lui Iehova, el a acţionat mai degrabă ca trenul de marfă sau ca petrolierul menţionat anterior. El proclamase o distrugere, deci distrugere să fie! El considera, probabil, că orice schimbare a modului de acţiune avea să-l facă de ruşine în faţa niniviţilor. Cu răbdare însă, Iehova i-a dat profetului său încăpăţânat o lecţie memorabilă cu privire la rezonabilitate şi îndurare. — Iona, capitolul 4.
14. De ce şi-a schimbat Iehova modul de acţiune cu privire la profetul său Ezechiel?
14 Iehova şi-a schimbat modul de acţiune şi în alte ocazii — chiar în chestiuni relativ minore. De exemplu, odată, când îl însărcinase pe profetul Ezechiel să pună în scenă o dramă profetică, instrucţiunile lui Iehova includeau indicaţia ca Ezechiel să-şi gătească mâncarea la un foc făcut din excremente de om. Aceasta era efectiv prea mult pentru profet, care a strigat: „Ah! Stăpîne, DOAMNE“ şi l-a implorat să nu fie pus să facă ceva atât de respingător. Iehova nu a respins sentimentele profetului ca fiind iraţionale; mai degrabă, El i-a permis lui Ezechiel să utilizeze baligă de bou, o sursă obişnuită de combustibil folosită de multe ţări până în ziua de azi. — Ezechiel 4:12–15.
15. a) Ce exemple arată că Iehova este dispus să asculte fiinţele umane şi să le răspundă? b) Ce lecţie am putea învăţa de aici?
15 Nu este încurajator să medităm la umilinţa Dumnezeului nostru Iehova (Psalmul 18:35, NW)? El este infinit mai mare decât noi; totuşi, el îi ascultă cu răbdare pe oamenii imperfecţi şi uneori chiar îşi modifică în consecinţă modul de acţiune. El i-a permis lui Avraam să insiste pe lângă el referitor la distrugerea Sodomei şi Gomorei (Geneza 18:23–33). Şi El i-a permis lui Moise să ridice obiecţii cu privire la intenţia Sa de a-i distruge pe israeliţii rebeli şi de a forma în locul lor o naţiune puternică din Moise (Exodul 32:7–14; Deuteronomul 9:14, 19; compară cu Amos 7:1–6). Prin aceasta el a stabilit un exemplu perfect pentru slujitorii săi umani care ar trebui să manifeste o promptitudine similară în a-i asculta pe alţii atunci când lucrul acesta este rezonabil şi posibil. — Compară cu Iacov 1:19.
Rezonabilitate în exercitarea autorităţii
16. Cum se deosebeşte Iehova de mulţi oameni în ce priveşte modul de exercitare a autorităţii?
16 Ai remarcat vreodată că pe măsură ce dobândesc mai multă autoritate mulţi oameni par să devină mai puţin rezonabili? În contrast cu ei, Iehova deţine cea mai înaltă poziţie de autoritate din univers, totuşi el este exemplul suprem de persoană rezonabilă. El îşi exercită în mod constant autoritatea într-o manieră rezonabilă. Spre deosebire de mulţi oameni, Iehova nu se teme că autoritatea i-ar fi periclitată, aşadar, el nu se simte constrâns să şi-o păzească cu gelozie — ca şi cum acordarea unei măsuri de autoritate altora i-ar putea-o ameninţa într-un fel sau altul pe a lui. De fapt, când în univers nu exista decât încă o singură fiinţă, Iehova i-a conferit acesteia o vastă autoritate. El l-a făcut pe Logosul „maestrul Lui, la lucru lîngă El“, aducând în existenţă, începând de atunci, toate lucrurile prin intermediul acestui Fiu iubit (Proverbele 8:22, 29–31; Ioan 1:1–3, 14; Coloseni 1:15–17). Mai târziu, el i-a acordat „toată autoritatea . . . în cer şi pe pămînt“. — Matei 28:18; Ioan 5:22.
17, 18. a) De ce a trimis Iehova îngeri la Sodoma şi Gomora? b) De ce le-a cerut Iehova sugestii îngerilor referitor la modul de a-l amăgi pe Ahab?
17 În mod similar, Iehova le încredinţează multora dintre creaturile sale sarcini pe care el le-ar putea îndeplini mult mai bine. De exemplu, când i-a zis lui Avraam: „Mă voi coborî acum [la Sodoma şi Gomora] să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după strigătul venit pînă la Mine“, el nu a vrut să spună că va merge personal acolo. Mai degrabă, Iehova a ales să delege autoritate, numind îngeri pentru a aduna aceste informaţii pentru el. El le-a acordat autoritatea să conducă această misiune de informare şi să-i raporteze rezultatul. — Geneza 18:1–3, 20–22.
18 Cu o altă ocazie, când Iehova a decis să execute sentinţa asupra răului rege Ahab, El i-a invitat pe îngeri la o adunare cerească pentru a oferi sugestii referitoare la modul de a-l „amăgi“ pe acel rege apostat ca să participe la bătălia care avea să-i pună capăt vieţii. Desigur, Iehova, Sursa oricărei înţelepciuni, nu avea nevoie de ajutor pentru propunerea celui mai bun mod de acţiune! Însă el le-a acordat demnitate îngerilor, oferindu-le privilegiul de a propune soluţii şi autoritatea de a acţiona conform celei selectate de el. — 1 Împăraţi 22:19–22.
19. a) De ce limitează Iehova numărul legilor pe care le emite? b) Cum se dovedeşte Iehova rezonabil referitor la ceea ce pretinde de la noi?
19 Iehova nu-şi utilizează autoritatea pentru a exercita un control excesiv asupra altora. Şi în această privinţă el dă dovadă de o rezonabilitate fără egal. El limitează cu grijă numărul legilor pe care le emite şi le interzice slujitorilor săi să ‘treacă peste ce este scris’ adăugând legi împovărătoare întocmite de ei (1 Corinteni 4:6; Faptele 15:28; în contrast cu Matei 23:4). El niciodată nu pretinde o ascultare oarbă din partea creaturilor sale, ci, în general, furnizează suficiente informaţii pentru a-i îndruma şi le pune alegerea în faţă, aducându-le la cunoştinţă foloasele ascultării şi consecinţele neascultării (Deuteronomul 30:19, 20). În loc să suscite sentimente de vinovăţie, de ruşine sau teamă pentru a-i constrânge pe oameni, el caută să le atingă inimile; el doreşte ca oamenii să-i slujească din iubire sinceră, şi nu din constrângere (2 Corinteni 9:7). Un astfel de serviciu făcut din inimă aduce bucurie inimii lui Dumnezeu, el nefiind, deci, în mod nerezonabil „greu de mulţumit”. — 1 Petru 2:18; Proverbele 27:11; compară cu Mica 6:8.
20. Cum ne afectează rezonabilitatea lui Iehova?
20 Nu este remarcabil faptul că Iehova Dumnezeu, care are mai multă putere decât orice fiinţă din creaţie, niciodată nu îşi exercită această putere în mod nerezonabil, niciodată nu uzează de ea pentru a-i constrânge pe alţii? Însă oamenii, atât de mici în comparaţie cu el, au o istorie de dominare a unora asupra altora (Eclesiastul 8:9). Evident, rezonabilitatea este o calitate preţioasă care ne îndeamnă să-l iubim pe Iehova şi mai mult. Acest lucru, la rândul său, ne poate stimula să cultivăm noi înşine această calitate. Cum putem face aceasta? Articolul următor va trata această chestiune.
[Notă de subsol]
a În 1769, lexicograful John Parkhurst a definit cuvântul prin „lipsit de rigiditate, dispus să cedeze, blând, blajin, răbdător“. Şi alţi biblişti au folosit, pentru a-l defini, expresia „lipsit de rigiditate“.
Cum aţi răspunde?
◻ Cum scot în relief numele lui Iehova şi viziunea despre carul său ceresc adaptabilitatea sa?
◻ Ce este rezonabilitatea, şi de ce este ea un indiciu al înţelepciunii divine?
◻ În ce moduri a arătat Iehova că el este ‘gata să ierte’?
◻ De ce a ales Iehova să schimbe, în anumite situaţii, un mod de acţiune pe care şi-l propusese?
◻ Cum demonstrează Iehova că este rezonabil prin modul în care îşi exercită autoritatea?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
De ce l-a iertat Iehova pe răul rege Manase?