Întrebări de la cititori
Oare expresia „înzestrat cu un dar spiritual“ din 1 Corinteni 14:37 vrea să sugereze că o persoană a primit spirit sfânt în sensul că a fost unsă cu el, sau înseamnă că posedă un dar miraculos din partea spiritului?
În Noul Testament, tradus şi adnotat de pr. dr. Emil Pascal, 1992, acest verset este redat astfel: „Dacă cineva se crede profet sau înzestrat cu un dar spiritual, să recunoască în cele ce vi le scriu o poruncă a lui Hristos“. — 1 Corinteni 14:37.
Un cititor ar putea considera că expresia „înzestrat cu un dar spiritual“ se referă la faptul că creştinii din secolul întâi erau născuţi de spirit şi că deveniseră fii spirituali ai lui Dumnezeu. Sau ar putea fi înţeleasă şi cu referire la o persoană care a primit un dar special din partea spiritului sfânt. Acest sens din urmă este mai verosimil, după cum ne ajută contextul să stabilim.
Apostolul Pavel a folosit aici cuvântul grecesc pneumatikós, care are la bază sensul de „ceea ce aparţine spiritului, spiritual“. Forme ale sale sunt folosite în descrierile: „corp spiritual“, „binecuvântare spirituală“, ‘înţelegere spirituală’, ‘casă spirituală’. — 1 Corinteni 15:44, NTP; Efeseni 1:3, NTP; Coloseni 1:9, NTP; 1 Petru 2:5, NTP.
În aceste cazuri, Biblia specifică obiectul (corp, binecuvântare, înţelegere, casă) la care se referă „spiritual“. Însă în alte cazuri, sensul şi traducerea corectă a termenului „spiritual“ trebuie stabilite cu ajutorul contextului. De exemplu, la 1 Corinteni 2:14, 15 este pusă în contrast atitudinea unui om carnal cu cea a lui ho pneumatikós, care în mod logic înseamnă „omul spiritual“, (NTP).
Capitolele 12 la 14 din 1 Corinteni se concentrează asupra darurilor miraculoase ale spiritului sfânt. Dumnezeu a dat aceste daruri unor creştini din secolul întâi pentru a demonstra că el nu se mai folosea de Israelul natural, ci că acum binecuvânta „Israelul lui Dumnezeu“, alcătuit din creştini (Galateni 6:16). Despre aceste daruri, Pavel a scris: „Sînt felurite daruri, dar este acelaşi Duh [spirit, NTP]“ (1 Corinteni 12:4). Printre darurile spiritului se numărau o înţelepciune specială, cunoaşterea şi credinţa, precum şi profeţirea, vorbirea în limbi şi interpretarea limbilor. — 1 Corinteni 12:8–11.
Creştinii din Corint cărora le scria Pavel erau unşi cu spiritul sfânt al lui Dumnezeu. Pavel a spus: „Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost duşi la dreptate în numele Domnului nostru Isus Hristos şi prin Spiritul Dumnezeului nostru“ (1 Corinteni 6:11, NTP; 12:13). Da, toţi primiseră „arvuna Spiritului“ (2 Corinteni 5:5, NTP). Însă nu toţi au primit un dar special prin intermediul spiritului sfânt. Şi se pare că mulţi erau fascinaţi de vorbirea în limbi, acordând o importanţă exagerată acestui dar. Pavel a scris pentru a le corecta modul de gândire şi a subliniat faptul că limbile nu ar aduce foloase la atât de mulţi oameni la câţi ar aduce darul profeţirii. La sfârşitul capitolului 12, Pavel i-a sfătuit pe corinteni: „Să doriţi cu înflăcărare darurile cele mai bune“. — 1 Corinteni 12:28–31.
Apoi, la începutul capitolului 14, el îndemna: „Urmăriţi dragostea şi să doriţi cu înflăcărare [ta pneumatiká], dar mai ales să prorociţi“. Ce să dorească? Acei creştini nu trebuia să dorească ungerea cu spirit, deoarece fuseseră unşi deja. În mod logic, Pavel s-a referit la „darurile“ spiritului, pe care, la sfârşitul capitolului 12, i-a îndemnat să le dorească. Ca urmare în Noul Testament al lui Pascal, 1 Corinteni 14:1 este redat astfel: „Năzuiţi totdeauna la darurile spirituale“. Alte versiuni biblice redau aici ta pneumatiká prin „darurile spirituale“ sau „daruri ale Spiritului“.
Având în vedere acest context, observăm că aproape de sfârşitul capitolului 14, Pavel pune profeţirea alături de pneumatikós. La fel ca în versetul 1, contextul sugerează că el s-a referit la faptul de a avea un dar al spiritului. The New Testament in Modern Speech, al lui R. F. Weymouth, îl redă astfel: „Dacă cineva se consideră un profet sau un om cu daruri sprirituale, să recunoască lucrurile pe care vi le scriu drept porunca Domnului“.
Da, era necesar ca toţi creştinii — indiferent că aveau darul profeţirii sau orice alt dar al spiritului — să accepte şi să urmeze sfatul scris de Pavel cu privire la modul în care trebuiau să decurgă lucrurile în cadrul congregaţiei.