Ce este greşit în iubirea de bani?

PAUL şi Mary deţineau un supermagazin într-o comunitate africană săracă.a Lucrînd din greu zi şi noapte, ei au cîştigat mulţi bani. După un timp Mary se putea mîndri cu o casă nouă şi mare, plină cu mobilă luxoasă. Cît despre Paul, el se plimba cu un automobil de lux.

Într-o zi, de Paul s-a apropiat un grup care se opunea guvernului. Membrii grupului i-au cerut ca magazinul lui ‘să doneze [$100] pe lună, în sprijinul cauzei lor’. Întrucît nu doreau să susţină pe nimeni în lupta politică, Paul şi Mary au refuzat curajos. Datorită poziţiei lor de neutralitate erau bănuiţi de ajutor financiar din partea guvernului. La un sfîrşit de săptămînă, în timp ce Paul şi Mary erau plecaţi din oraş, magazinul lor a fost prădat, iar automobilul lor şi frumoasa lor locuinţă au fost incendiate.

Într-adevăr, o relatare tristă, dar ce putem învăţa din ea? Poate că mulţi care au muncit din greu pentru a deveni bogaţi nu au fost loviţi de o calamitate care să-i priveze de bogăţii, dar ce se poate spune despre viitor? De ce spune Biblia că „cei care vor să se îmbogăţească . . . cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere“? — 1 Timotei 6:9.

O concepţie echilibrată despre bani

Conform Bibliei, un creştin sau o creştină adevărată trebuie să se îngrijească de nevoile materiale ale membrilor familiei care depind de persoana sa. Împrejurările, cum ar fi şomajul sau problemele de sănătate, pot îngreuia, uneori, acest lucru. Pe de altă parte, un creştin care neglijează în mod intenţionat să asigure cele necesare familiei lui „a tăgăduit credinţa şi este mai rău decît un necredincios“. — 1 Timotei 5:8.

În unele comunităţi rurale oamenii trăiesc din produsele pămîntului, asigurîndu-şi hrană proprie şi crescînd animale. Unii aproape că nu au nevoie de bani, şi obţin cele necesare vieţii dînd din produsele lor în schimbul unor bunuri şi servicii. Totuşi, modul cel mai obişnuit prin care persoanele care întreţin familii pot obţine cele necesare vieţii este să lucreze ca angajate într-un serviciu pentru a primi în schimb un salariu. Ele folosesc banii cîştigaţi pentru a cumpăra hrană şi alte bunuri care contribuie la bunăstarea familiei lor. În plus, banii economisiţi cu înţelepciune pot asigura, într-o anumită măsură, ocrotirea în timpuri grele sau de calamitate. De exemplu, ei pot fi folosiţi la acoperirea cheltuielilor de îngrijire medicală sau la efectuarea unor reparaţii importante la locuinţă. Iată de ce Biblia afirmă în mod realist că ‘banul este spre ocrotire’ şi că „banul este bine venit în toate“. — Eclesiastul 7:12, NW; 10:19 NW.

Întrucît cu banii se realizează atîtea lucruri, există pericolul de a manifesta o concepţie nerealistă cu privire la puterea lor. Un creştin trebuie să fie conştient de limitele lor în comparaţie cu alte lucruri mai importante. De exemplu, Biblia compară valoarea banilor cu înţelepciunea divină, spunînd: „Ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul (bani, Sfânta Scriptură, 1911); dar un folos mai mult al cunoştinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au“ (Eclesiastul 7:12). În ce fel are înţelepciunea divină acest folos mai mare decît banii?

Învăţăminte din trecut

Evenimentele care s-au petrecut în Ierusalim, în anul 66 e.n. ilustrează folosul mai mare al înţelepciunii divine în comparaţie cu cel al banilor. După respingerea armatelor romane invadatoare, se pare că evreii din Ierusalim credeau că perspectivele de afaceri erau acum bune. Într-adevăr, ei au început să bată monede proprii care sărbătoreau libertatea lor nou-dobîndită. Pe monede erau gravate în ebraică expresii ca „Pentru libertatea Sionului“ şi „Ierusalimul cel Sfînt“. Cu fiecare nou an, ei băteau monede noi cu inscripţii prin care se identifica provenienţa acestora, de exemplu: „anul al doilea“, „anul al treilea“ şi „anul al patrulea“. Săpăturile arheologice au scos la iveală chiar cîteva monede rare cu inscripţia „anul al cincilea“, care corespunde cu anul 70 e.n. Erau noii bani evreieşti consideraţi de creştinii evrei drept un simbol autentic al libertăţii durabile?

Nu, deoarece ei păstrau viu în minte cuvintele înţelepte ale Stăpînului lor. Isus profeţise invazia romană care a avut loc în 66 e.n. El îşi sfătuise continuatorii că, atunci cînd aceasta se va întîmpla, ei vor trebui să ‘iasă afară din mijlocul Ierusalimului’ (Luca 21:20–22). Istoria confirmă că creştinii evrei au făcut întocmai. Ei erau, evident, dispuşi să sufere pierderea proprietăţii, a bunurilor şi a ocaziilor de afaceri din cauza plecării lor din Ierusalim. Patru ani mai tîrziu, armatele romane s-au întors şi au asediat oraşul.

Potrivit unui martor ocular, istoricul Josephus, „în Oraş era o mare cantitate de aur“. Dar sume uriaşe de bani nu puteau salva Ierusalimul de foamete, care „se înteţea“ necontenit şi „devora cămine întregi şi familii“. Unii locuitori au înghiţit monede de aur şi au încercat să fugă din oraş, dar au fost ucişi de duşmani, care le-au spintecat burţile ca să scoată banii din ele. „Pentru cei bogaţi, explică Josephus, rămînerea în Oraş era tot atît de periculoasă ca plecarea din el; căci, pe motiv că erau dezertori, mulţi oameni erau omorîţi pentru banii pe care îi aveau.“

În mai puţin de şase luni de la începerea asediului, Ierusalimul a fost distrus, iar peste un milion dintre locuitorii lui au murit de foame, de ciumă şi de ascuţişul sabiei. Iubirea de bani i-a orbit pe mulţi, cufundîndu-i în distrugere şi în ruină, în timp ce aplicarea cuvintelor pline de înţelepciune le-a dat creştinilor evrei posibilitatea să scape.

Acesta nu a fost singurul caz din istorie în care banii nu i-au ajutat pe oameni în timp de criză. Ce stăpîn crud poate fi iubirea de bani (Matei 6:24)! De altfel, ea vă poate priva de fericire şi în prezent.

Plăceri care nu se pot cumpăra cu bani

Obsesia de a deveni bogat poate împiedica o persoană să sesizeze multe plăceri care nu pretind mulţi bani. Să luăm, de exemplu, relaţiile dintr-o familie fericită, prietenii adevăraţi, minunile naturii, un apus de soare superb, o furtună impresionantă, un cer înstelat, ghiduşiile animalelor sau florile şi copacii dintr-o pădure nevătămată.

Este adevărat că unii oameni bogaţi au mai mult timp ca să se bucure de plăcerile amintite mai sus, dar majoritatea dintre ei sînt extrem de ocupaţi cu străduinţele lor de a-şi păstra sau spori bogăţia. Oricît ar părea de ciudat, fericirea îi ocoleşte deseori chiar şi pe cei care duc o viaţă de huzur. Aceasta îi surprinde pe cercetătorii actuali. „Cum putem explica faptul că un lucru dorit cu atîta ardoare de aşa de mulţi oameni, şi despre care se crede că este un fel de panaceu, atunci cînd este dobîndit produce o serie de efecte care încep cu dezamăgirea şi merg pînă la suferinţă?“ întreabă Thomas Wiseman în cartea sa The Money Motive—A Study of an Obsession.

Un lucru care poate priva un om bogat de fericire este dificultatea de a şti care sînt prietenii săi adevăraţi. Bogatul rege Solomon a simţit el însuşi că atunci „cînd se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le mănîncă“ (Eclesiastul 5:11). Tot aşa, mulţi oameni bogaţi suferă de nelinişte atunci cînd încearcă să păstreze sau să sporească valoarea bogăţiei lor. Lucrul acesta îi privează deseori de un somn tihnit. Biblia spune: „Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat puţin, fie mult; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă“. — Eclesiastul 5:12.

Iubirea de bani poate altera relaţiile dintre membrii unei familii şi dintre prieteni deoarece ea îl poate ispiti pe cineva să acţioneze în mod necinstit sau criminal. Mulţi dintre cei ce iubesc banii devin deseori jucători de jocuri de noroc. Din nefericire, dorinţa de a mai juca doar o dată îi face pe mulţi să ajungă datornici. „Pînă cînd ajung la mine, spune un psihiatru din Africa de Sud, jucătorii pasionaţi devin în general irecuperabili, îşi pierd locul de muncă, magazinele, locuinţele şi, deseori, sînt părăsiţi de familie.“ Cît de adevărat este avertismentul biblic „un om credincios este plin de binecuvîntări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit“! — Proverbele 28:20.

„Îşi face aripi . . . îşi ia zborul“

Un alt motiv pentru care iubirea de bani este foarte periculoasă îl constituie faptul că guvernele umane s-au dovedit incapabile să coopereze în mod deplin sau să asigure o valoare internaţională stabilă şi durabilă a banilor; ele nu au putut nici să împiedice recesiunile, depresiunile sau crahurile burselor. Înşelătoria, hoţia şi inflaţia subliniază şi ele adevărul cuvintelor inspirate: „Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, ca vulturul care îşi ia zborul spre ceruri“. — Proverbele 23:4, 5.

Inflaţia. Această problemă nu se limitează, desigur, la ţările sărace. În deceniul al treilea al acestui secol, o inflaţie galopantă a lovit naţiunile industrializate din centrul Europei. De exemplu, înainte de primul război mondial, o marcă germană era egală cu aproximativ un şiling britanic, un franc francez sau o liră italiană. Zece ani mai tîrziu, şilingul, francul şi lira erau egale cu aproximativ 1 000 000 000 000 de mărci. Ce efect are inflaţia mereu crescîndă asupra oamenilor din ţările bogate? „Dacă ce s-a întîmplat la începutul anilor ’20 cu Puterile Centrale înfrînte poate fi luat ca termen de comparaţie, afirmă Adam Fergusson în cartea sa When Money Dies, atunci [prăbuşirea monetară] dezlănţuie o asemenea lăcomie, violenţă, nefericire şi ură — alimentate în mare parte de frică —, încît nici o societate nu poate supravieţui nemutilată şi neschimbată.“

În 1923, Germania şi-a reevaluat moneda naţională scăzînd 12 zerouri, astfel că 1 000 000 000 000 de mărci vechi au devenit peste noapte echivalente cu o marcă nouă. Această acţiune a oprit inflaţia, dar a avut alte consecinţe dezastruoase. Fergusson explică: „Stabilizarea monetară, care i-a dus pe mii de oameni la faliment, a privat milioane de persoane de cele necesare vieţii şi a făcut să se năruiască speranţele altor milioane, a pretins în mod indirect un preţ mai îngrozitor pe care toată lumea a trebuit să-l plătească“. Se pare că ‘preţul îngrozitor’ pe care îl avea în vedere autorul a fost apariţia nazismului şi al doilea război mondial.

Faptul că mari conturi bancare nu i-au putut ajuta pe mulţi în trecut ar trebui să constituie un avertisment serios în aceste timpuri de nesiguranţă economică mondială. Însuşi Fiul lui Dumnezeu a avertizat că banii vor fi neputincioşi, fapt care a fost dovedit, cu certitudine, de multe ori (Luca 16:9). Dar cea mai mare şi mai răspîndită prăbuşire monetară va veni cînd Iehova Dumnezeu va executa judecata asupra acestei lumi rele. „În ziua mîniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar dreptatea salvează de la moarte.“ — Proverbele 11:4.

Cît de important este, aşadar, ca fiecare dintre noi să se străduiască să-şi păstreze poziţia de dreptate la Prietenii noştri adevăraţi — Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos!

Sursa fericirii durabile

Paul şi Mary, menţionaţi la început, sînt Martori ai lui Iehova. Timp de mulţi ani ei au participat la lucrarea de evanghelizare cu timp integral. Însă dorinţa de îmbogăţire i-a făcut să nu mai frecventeze întrunirile congregaţiei creştine; de asemenea, ei au încetat să-şi mai împărtăşească credinţa în ministerul public. Dar s-au trezit spiritualiceşte. „Acum înţeleg ce lipsit de sens era faptul de a-mi cheltui tot timpul şi energia pe un lucru care se preface în fum în cîteva minute“, a spus Mary după ce a fost prădată, iar casa i-a fost distrusă. Din fericire, această pereche căsătorită a tras învăţăminte pînă nu a fost prea tîrziu. Da, cel mai mare rău pe care îl poate face iubirea de bani este să-l priveze pe cineva de o relaţie aprobată cu Iehova Dumnezeu şi cu Isus Cristos. Fără aceşti Prieteni, cum putem spera să supravieţuim sfîrşitului acestei lumi rele şi să intrăm în promisa lume nouă a dreptăţii? — Matei 6:19–21, 31–34; 2 Petru 3:13.

Deci indiferent că vă consideraţi bogaţi sau săraci, feriţi-vă să cultivaţi iubirea de bani. Străduiţi-vă să dobîndiţi şi să păstraţi cea mai mare comoară — o poziţie aprobată la Iehova Dumnezeu. Puteţi face aceasta dacă acordaţi încontinuu atenţie următoarei invitaţii urgente: „Şi Duhul şi Mireasa zic: «Vino!» Şi cine aude să zică: «Vino!» Şi celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!“ — Apocalipsa 22:17.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

Ambele feţe ale unei monede emise în timpul revoltei evreilor, avînd inscripţia „anul al doilea“

[Provenienţa]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.