Dumnezeu nu uită „dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui“
„DUMNEZEU nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi care aţi slujit şi slujiţi sfinţilor“ (Evrei 6:10). Aceste cuvinte ale apostolului Pavel sînt valabile şi în cazul Martorilor lui Iehova din Europa Răsăriteană. Slujind cu fidelitate în interesul numelui lui Dumnezeu, ei au lucrat îndelung şi cu asiduitate, timp de decenii, sub restricţiile impuse de fostele guverne aflate sub control sovietic. Iehova îşi aduce aminte de faptele lor bune şi îi copleşeşte cu binecuvîntările Regatului. Să analizăm, de exemplu, numai raportul de serviciu pe anul trecut a trei din aceste regiuni.
Teritorii ale fostei Uniuni Sovietice
Unele teritorii ale fostei Uniuni Sovietice raportează că, în cursul anului de serviciu 1992, numărul record al vestitorilor a crescut cu 35% — de la 49 171, la 66 211! Dar aceasta nu este totul, deoarece acei vestitori au fost foarte activi, aşa cum se observă din excelentele creşteri în ce priveşte distribuirea de literatură biblică, inclusiv reviste. Ei au dat, de asemenea, o bună întrebuinţare broşurilor şi cărţilor broşate, distribuind 1 654 559. Este mai mult decît de trei ori cifra de 477 235 din anul trecut. Care a fost rezultatul după distribuirea tuturor acestor publicaţii? O triplare a numărului de studii biblice la domiciliu. Actualmente sînt conduse 38 484 de studii biblice.
De asemenea, participarea în serviciul de pionier auxiliar a crescut cu 94%. Aceasta a contribuit, evident, la atingerea unui număr remarcabil de discipoli nou-botezaţi — 26 986 — care, în comparaţie cu cifra de anul trecut — 6 570 —, constituie o creştere uluitoare de 311%!
Cum au devenit interesaţi pentru prima dată de vestea bună unii dintre cei nou-botezaţi? Uneori, interesul profund al Martorului care conducea studiul a fost un factor. Un supraveghetor care prezidează din Moldova relatează:
„Soţia mea şi cu mine am vizitat o femeie care manifestase mai înainte interes faţă de adevărul biblic. A fost iniţiat cu ea un studiu biblic. Dar soţul ei nu manifesta absolut nici un interes. Într-o zi, cînd mergeam să o vizităm pentru a continua studiul, era o vreme extrem de rece şi cu multă zăpadă. Cu greu se vedea cineva pe străzi, dar am reuşit să ajungem la locuinţa ei exact la momentul stabilit. Femeia i-a spus soţului ei: «Vezi cît de mult se îngrijesc oamenii aceştia de noi? Ei sînt punctuali în pofida zăpezii». Acest incident i-a dat de gîndit soţului ei. El şi-a schimbat atitudinea şi s-a alăturat la studiu, iar acum atît el, cît şi soţia lui sînt Martori botezaţi“.
Alteori, politeţea Martorului poate stîrni interes faţă de vestea bună. Tot în Moldova, un bătrîn a avut această experienţă:
„Un bărbat, pe care l-am vizitat în cadrul teritoriului repartizat pentru predicare, nu a fost interesat de Martorii lui Iehova. El spunea că este ortodox, la fel ca tatăl şi ca bunicul său. Astfel, el mi-a cerut să plec. Înainte de a pleca însă, mi-a dat posibilitatea să-i spun care era motivul vizitei mele. I-am arătat Matei 28:19 care spune: «Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh!» Apoi i-am dat adresa locului nostru de întrunire şi am plecat. Spre surprinderea mea, o săptămînă mai tîrziu acest bărbat a venit la o întrunire de-a noastră! El a rămas pînă la sfîrşitul programului şi a explicat că în timpul săptămînii a avut remuşcări fiindcă se purtase atît de neprietenos faţă de mine. A fost iniţiat imediat un studiu biblic, iar acum, el este un frate al nostru“.
Un alt aspect remarcabil al anului de serviciu a fost reacţia impresionantă la necesităţile fraţilor noştri din acea regiune. În timpul iernii 1991/1992, le-au fost trimise fraţilor nevoiaşi aproximativ 400 de tone de produse alimentare şi o mare cantitate de îmbrăcăminte pentru bărbaţi, femei şi copii. Aceste provizii au fost distribuite practic în toate părţile teritoriului fostei Uniuni Sovietice, pînă şi la Irkutsk, în Siberia şi la Habarovsk, în apropiere de Japonia. Iată, într-adevăr, o dovadă impresionantă a faptului că Iehova nu a uitat iubirea pe care fraţii noştri au arătat-o pentru numele său! Această manifestare de iubire frăţească stimulată de spiritul lui Iehova a avut totodată drept rezultat faptul că i-a unit cu familia lor mondială. De exemplu, o soră din Ucraina a scris Biroului filialei:
„Ajutorul pe care ni l-aţi dat ne-a emoţionat profund. Am fost mişcaţi pînă la lacrimi şi i-am mulţumit lui Iehova Dumnezeu că nu ne-a uitat. Este adevărat, chiar acum ne confruntăm cu dificultăţi materiale, dar, datorită ajutorului care ne-a sosit din partea fraţilor noştri din Vest, ne-am restabilit din punct de vedere material. În prezent, datorită ajutorului vostru, familia noastră poate dedica mai mult timp în serviciul lui Iehova. Dacă este voinţa lui Iehova, fiica mea şi cu mine vom face pionierat auxiliar în lunile de vară“.
În plus, efortul de ajutorare a constituit o mărturie pentru cei din afară, deoarece unii observatori au putut vedea că Martorii îşi manifestă iubirea prin acţiunile lor. O familie dintr-o altă congregaţie a scris: „Am primit ajutor material constînd în alimente şi îmbrăcăminte. Este nespus de mult! Sprijinul şi încurajarea voastră sînt o lecţie pentru noi, din care învăţăm că şi noi trebuie să le facem bine altora. Acest act de iubire nu a trecut neobservat de către cei necredincioşi şi nici de către persoanele interesate de adevăr şi familiile lor; a fost o mare mărturie cu privire la adevărata fraternitate“.
Cele cinci congrese de district şi un congres internaţional cu tema „Purtători de lumină“, ţinute în lunile iunie şi iulie ale anului trecut, au constituit o altă dovadă a binecuvîntării acordate de Iehova muncii asidue a Martorilor săi şi iubirii pe care au manifestat-o ei în scopul de a face cunoscut numele său. La congrese a fost o asistenţă de 91 673 de persoane, iar 8 562 au fost botezate. Cea mai mare asistenţă s-a înregistrat la St. Petersburg, locul de desfăşurare a congresului internaţional, unde 46 214 persoane — printre care şi delegaţi din circa 30 de ţări de pe glob — s-au adunat pe stadionul Kirov.
Un bărbat în vîrstă de aproximativ 60 de ani a venit la locul congresului din Irkutsk, Siberia, numai ca să privească. El a spus: „Toţi cei care asistă sînt frumos îmbrăcaţi, au feţe zîmbitoare şi sînt binevoitori unul cu altul. Aceşti oameni sînt ca o familie unită. Cineva îşi poate da seama că sînt prieteni nu numai pe stadion, ci şi în viaţă. Am primit literatură biblică excelentă şi am înţeles mult mai bine ce fel de organizaţie este aceasta. Doresc să rămîn în legătură cu Martorii lui Iehova şi să studiez Biblia cu ei“.
La acelaşi congres din Irkutsk, unde au asistat 5 051 de persoane, o femeie interesată din Republica Yakut, Siberia, a făcut această remarcă: „Mă uit la oameni şi-mi vine să plîng de bucurie. Îi sînt foarte recunoscătoare lui Iehova că m-a ajutat să cunosc un astfel de popor. Aici, la congres, am primit literatură şi vreau să vorbesc cu alţii despre ea. Doresc foarte mult să fiu o închinătoare a lui Iehova“.
Directorul Stadionului Central din Alma-Ata, Kazahstan, unde asistenţa la congres a fost de 6 605 persoane, a spus următoarele: „Sînt încîntat de atitudinea dvs. Acum sînt convins că toţi, atît tineri, cît şi vîrstnici, sînteţi oameni respectabili. Nu pot spune că eu cred în Dumnezeu, dar cred în lucrurile sacre transmise de fraternitatea dvs., în atitudinea dvs. faţă de valorile spirituale şi materiale“.
Un ofiţer de poliţie de la congresul din Alma-Ata a făcut remarca: „Am venit în contact cu voi de două ori, de fiecare dată cu ocazia unui congres. Este extrem de plăcut să lucrezi cu Martorii lui Iehova“.
România
Iehova nu a uitat nici iubirea pe care au arătat-o fraţii din România pentru numele său. În acest an de serviciu care a trecut au avut loc multe evenimente fericite pentru Martori. În primul rînd a fost reînfiinţat un Birou al filialei la Bucureşti. Ultima activitate legală a încetat în 1949. Biroul dispune de aproximativ 20 de fraţi şi surori care lucrează într-un sediu nou. Biroul filialei serveşte 24 752 de vestitori — un record fără precedent care reprezintă o creştere de 21% faţă de media anului trecut.
După ani de zile de predicare în secret, vestitorii se acomodează mai bine cu lucrarea publică de mărturie din casă în casă. O întîmplare din judeţul Mureş arată cum se folosesc Martorii de orice ocazie pentru a le predica altora, chiar şi atunci cînd călătoresc. Biroul filialei scrie:
„Un vestitor a hotărît să predice din compartiment în compartiment, în tren. Reacţia oamenilor a fost în general favorabilă, dar, în ultimul compartiment, s-au ivit dificultăţi. Nici unul dintre călători nu a vrut să accepte un exemplar din revistele noastre. În cele din urmă, un bărbat s-a ridicat în picioare, foarte supărat, şi a strigat: «Am să-ţi arunc toate revistele pe fereastră! De ce ne plictiseşti atîta cu religia ta?» Vestitorul i-a răspuns pe un ton binevoitor că, şi în cazul în care i-ar arunca revistele, cineva tot ar putea trage folos din această acţiune — cei care ar găsi revistele. Remarcînd calmul vestitorului, bărbatul respectiv a fost atît de impresionat încît a luat revistele şi a început să le distribuie el însuşi celorlalţi călători din compartiment. În mod surprinzător, toţi au luat cîte o revistă. După distribuirea lor, bărbatului nu i-a mai rămas nici un exemplar pentru el însuşi. Drept urmare, vestitorul l-a întrebat: «Domnule, nu doriţi un exemplar şi pentru dvs.?» Atunci, bărbatul respectiv a smuls una din reviste de la un călător care avea două exemplare şi a spus: «Acum a ajuns un exemplar şi la mine!»“
În multe ţări, lucrarea de predicare a Martorilor lui Iehova a stîrnit uneori opoziţie din partea clerului creştinătăţii. În România, preoţii Bisericii Ortodoxe devin adeseori furioşi împotriva Martorilor. Dar aceasta nu-l poate împiedica pe Iehova să-şi binecuvînteze poporul pentru iubirea pe care a arătat-o pentru numele său. Un supraveghetor de circumscripţie scrie:
„Împreună cu congregaţia locală, ne-am dus să ne efectuăm serviciul într-o zonă rurală. Erau o sută de fraţi. Am închiriat un autobuz care ne-a transportat circa 50 de kilometri pînă într-o comună. Am invitat multe persoane la cuvîntarea publică ce urma să aibă loc la Căminul Cultural. Imediat după ce a început programul, preotul ortodox a venit să ne tulbure întrunirea. Reprezentanţii poliţiei au încercat să-l oprească pe preot. El însă a refuzat să se calmeze. A reuşit să ne oprească întrunirea atunci cînd a spart geamul uşii de la intrarea principală. Totuşi, mulţi dintre locuitorii comunei nu au fost de acord absolut deloc cu conduita preotului. Atunci s-a putut depune o mărturie temeinică întregii asistenţe şi a fost distribuită o mare cantitate de literatură“.
Din nefericire, în unele părţi ale ţării există foarte puţini Martori. Cînd un pionier regular a ajuns prima dată în judeţul Olt, el nu a găsit decît nouă fraţi în tot judeţul şi un teritoriu vast în care urma să predice. După un an, numărul Martorilor a crescut la 27, dintre care cinci erau vestitori redeveniţi activi. Pionierul şi-a stabilit domiciliul în oraşul Corabia, unde nu existau deloc Martori. La numai 45 de zile după ce Martorii şi-au făcut simţită prezenţa aici, parohul bisericii locale a protestat împotriva lucrării lor la postul de radio Craiova. El a spus că aceştia „au invadat“ oraşul Corabia cu învăţăturile lor, încercînd să-i determine pe oameni să-şi schimbe religia. Atacurile au continuat, cu intenţia de a opri lucrarea şi de a distruge reputaţia Martorilor din acea regiune. Toate acestea au atins punctul culminant în timp ce fraţii locali se aflau la Bucureşti pentru congresul de district. Parohul ortodox din Corabia a lansat un anunţ ferm la încheierea serviciului său religios: „Trebuie să facem toţi o demonstraţie de stradă pentru a obliga poliţia să ia măsuri împotriva Martorilor, care au infectat întreaga regiune cu publicaţiile lor şi i-au corupt pe oameni“. Dar, chiar în noaptea care a precedat data la care fusese programat mitingul s-a petrecut ceva neobişnuit. Un grup de vandali a devastat catedrala şi Casa de Cultură. Drept urmare, mitingul de protest nu a mai avut loc niciodată!
Teritorii ale fostei Iugoslavii
Anul de serviciu 1992 a fost un an foarte dificil pentru fraţii din regiunea Iugoslaviei. În acelaşi timp, ei au avut totuşi cîteva experienţe îmbucurătoare. Din fericire, Iehova nu uită lucrarea lor şi iubirea pe care au arătat-o ei pentru numele său.
Războiul a izbucnit mai întîi în Slovenia, apoi în Croaţia, iar mai tîrziu în Bosnia şi Herţegovina. În decursul unui an, cinci state noi ieşite dintr-o singură republică s-au străduit să-şi stabilească propriile lor frontiere, legi şi monede. Sute de Martori au trebuit să fugă din locuinţele lor şi să găsească refugiu la fraţii lor din alte locuri. La fel ca în alte ţări din Europa Răsăriteană, s-au format comitete de urgenţă în marile oraşe, care să se îngrijească de cazare, alimente şi îmbrăcăminte pentru fraţii noştri nevoiaşi. În timpul anului de serviciu au fost distribuite aproximativ 55 de tone de alimente fraţilor din congregaţiile aflate în regiunile afectate. S-au primit multe scrisori de apreciere.
Fraţii din Dubrovnik au relatat cît de recunoscători s-au simţit pentru sprijinul acordat. În timp ce o soră se întorcea acasă cu pachetul de alimente primit, o vecină a întrebat-o de unde a cumpărat ouăle. Sora i-a spus că i-au fost trimise de către fraţii ei spirituali dintr-o altă ţară. Vecina a fost uimită. Într-un alt caz, un bărbat necunoscut din Slovenia i-a telefonat unui bătrîn şi i-a spus: „Am auzit că Martorii lui Iehova distribuie în mod corect alimentele primite de la fraţii lor. Eu am trimis mai multe pachete unor persoane; dar nu au ajuns niciodată la destinaţie. Aş putea să vă trimit dvs. asemenea ajutoare, iar dvs. să le distribuiţi?“ Presa şi radioul au vorbit şi ele în mod favorabil despre lucrarea noastră de ajutorare.
Un frate care a fost botezat la congresul internaţional de la Zagreb din 1991 a fost conştient de dificultăţile care se iveau şi a cumpărat toate proviziile existente într-un depozit alimentar. El a dus alimentele la locuinţa sa aflată în apropierea zonei de conflict. Cînd lipsurile de alimente au devenit o problemă gravă, aceste provizii s-au dovedit o reală binecuvîntare pentru fraţi.
A fost posibilă obţinerea unui permis pentru un camion mare care să transporte produse alimentare de bază pentru fraţii din oraşul asediat Sarajevo. Sîntem fericiţi să spunem că livrarea s-a efectuat cu succes.
Conflictul a făcut victime în rîndul persoanelor civile. Din nefericire, pînă la sfîrşitul anului de serviciu, şase dintre fraţii şi surorile noastre şi două persoane interesate şi-au pierdut viaţa, iar unii au fost răniţi.
Totuşi, multe experienţe demonstrează că, în general, faptul de a fi Martor al lui Iehova constituie o protecţie. Într-o anumită situaţie, fraţii călătoreau spre Belgrad, unde urma să aibă loc un congres de district, cînd autobuzul a fost oprit de soldaţi care au întrebat dacă nu se aflau printre ei membri ai unei anumite religii. Fraţii au răspuns că nu era nici unul din religia respectivă. Ei au trebuit să-şi prezinte buletinul de identitate, însă unii dintre ei purtau nume care indicau că ar fi putut aparţine religiei respective. Soldaţii i-au acuzat că sînt mincinoşi, dar fraţii aveau la ei documentul de retragere din biserica respectivă; chiar dacă se născuseră în acea religie, au declarat ei, acum erau Martori ai lui Iehova, şi se îndreptau spre locul de congres. Atunci, soldaţii i-au lăsat să-şi continue călătoria.
Pionierii îşi continuă cu zel statornic serviciul lor, iar acest fapt s-a dovedit a fi un stimulent real pentru lucrare. Turnul de veghere, cu frumoasele sale coperţi colorate, este tradus simultan în toate limbile principale din regiune. El le furnizează cu regularitate iubitorilor de adevăr şi dreptate ‘măsura de hrană spirituală la timpul potrivit’ (Luca 12:42, NW). În cursul anului de serviciu 1992 au fost botezaţi 674 de noi fraţi şi surori.
Cu siguranţă, Dumnezeu nu a uitat lucrarea fraţilor din Europa Răsăriteană şi iubirea pe care au arătat-o pentru numele său. În plus, el doreşte ca toţi închinătorii săi, indiferent unde trăiesc, să urmeze sfatul excelent dat de Pavel în continuare, la Evrei 6:11, unde spune: „Dorim ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi rîvnă, o deplină siguranţă a nădejdii pînă la sfîrşit“.