Educaţia în timpurile biblice

„Trebuie să-i învăţaţi, de asemenea, pe fiii voştri.“ — DEUTERONOMUL 11:19, NW.

1. Ce anume atestă faptul că Iehova este interesat de educaţia slujitorilor săi?

IEHOVA este Marele Educator. El nu şi-a lăsat niciodată slujitorii în ignoranţă. El a fost întotdeauna dispus să-şi împartă cunoştinţa cu ei. El i-a învăţat voinţa şi căile sale. De-a lungul a nenumărate milenii, Fiul său unic-născut s-a aflat alături de el, învăţînd în permanenţă în calitate de „meşter“ al lui Dumnezeu (Proverbele 8:30, NW). Cînd a fost pe pămînt, Isus a declarat: „Vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu“ (Ioan 8:28). Referindu-se la Dumnezeu ca la Incomparabilul Educator, Elihu a întrebat: „Cine învaţă pe alţii ca El?“ (Iov 36:22). Profetul Isaia a vorbit despre Iehova ca fiind „Marele Instructor“ al poporului Său şi a profeţit: „Toţi fiii tăi vor fi persoane învăţate de către Iehova, iar pacea fiilor tăi va fi abundentă“ (Isaia 30:20; 54:13, NW). În mod incontestabil, Iehova doreşte ca toate creaturile sale inteligente să fie informate şi bine instruite.

Educaţia în timpurile patriarhale

2, 3. a) Cum au privit patriarhii fideli educaţia copiilor lor, şi ce instrucţiuni i-a dat Iehova lui Avraam? b) Ce scop grandios se afla în spatele instrucţiunilor referitoare la educarea descendenţei lui Avraam?

² Unul dintre privilegiile fundamentale ale capului de familie din timpurile patriarhale era acela de a-şi învăţa copiii şi familia. Pentru slujitorii lui Dumnezeu, educaţia copiilor lor era o îndatorire religioasă. Iehova a spus despre slujitorul său Avraam: „Eu îl cunosc şi ştiu că va porunci fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea [lui Iehova, NW], făcînd ce este drept şi bine, pentru ca astfel [Iehova, NW] să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit“. — Geneza 18:19.

³ Această declaraţie divină atestă faptul că Iehova considera educaţia ca fiind de mare importanţă. Dumnezeu le-a cerut lui Avraam, Isaac şi Iacov să-şi educe familia în căile Sale, căi ale dreptăţii şi judecăţii, astfel încît generaţiile viitoare să poată respecta calea lui Iehova. Astfel, Iehova avea să-şi împlinească promisiunile referitoare la sămînţa lui Avraam şi la binecuvîntarea ‘tuturor popoarelor pămîntului’. — Geneza 18:18; 22:17, 18.

Sistemul educaţional în Israel

4, 5. a) Ce anume a diferenţiat sistemul educaţional al Israelului de cel al altor naţiuni? b) Ce altă deosebire importantă este indicată în Encyclopaedia Judaica, şi cărui lucru i se datoreşte, fără îndoială, această deosebire?

⁴ Encyclopaedia Judaica afirmă: „Biblia este principala sursă de înţelegere a procesului educaţional din Israelul antic“. Iehova l-a folosit pe Moise ca cel dintîi învăţător uman al Israelului (Deuteronomul 1:3, 5; 4:5). Moise a transmis cuvintele pe care le primea de la Iehova (Exodul 24:3). Astfel, în realitate, Dumnezeu a fost principalul Educator al Israelului. Acest lucru în sine a diferenţiat sistemul educaţional al Israelului de cel al altor naţiuni.

⁵ Aceeaşi lucrare de referinţă declară: „Educaţia superioară sau cartea care se învăţa în Mesopotamia şi Egipt era formală şi limitată la clasa scribilor, ceea ce nu pare să fi fost valabil în Israel. Deosebirea se datora, fără îndoială, sistemului de scriere mai simplu utilizat de evrei, sistemul alfabetic . . . Nu trebuie trecută cu vederea importanţa pe care o are scrierea alfabetică în istoria educaţiei. Ea a condus la o distanţare de culturile scribale tradiţionale din Egipt şi Mesopotamia, precum şi din Canaanul mileniului al doilea. A fi ştiutor de carte nu mai era caracteristica exclusivă de identificare a unei clase de preoţi şi scribi de profesie, versaţi în încurcata scriere cuneiformă şi hieroglifică“.

6. Ce dovezi biblice atestă că israeliţii au fost un popor ştiutor de carte încă de la începutul istoriei lor?

⁶ Biblia furnizează dovezi că israeliţii erau un popor ştiutor de carte. Chiar înainte de intrarea lor în Ţara Promisă, li s-a poruncit să scrie legile lui Iehova pe uşorii caselor lor şi pe porţile lor (Deuteronomul 6:1, 9; 11:20; 27:1–3). Deşi această poruncă era, fără îndoială, figurativă, ea nu ar fi avut, desigur, nici un sens pentru israelitul de condiţie medie dacă acesta nu ştia să citească şi să scrie. Texte scripturale cum ar fi Iosua 18:9 şi Judecătorii 8:14 arată că şi alţii, în afara unor conducători asemenea lui Moise şi Iosua, ştiau să scrie cu mult înainte de instituirea monarhiei în Israel. — Exodul 34:27; Iosua 24:26.

Metode de predare

7. a) Potrivit Scripturilor, cine le dădea copiilor israeliţi educaţia de bază? b) Ce informaţie furnizează un biblist francez?

⁷ În Israel, copiii erau învăţaţi de la o vîrstă foarte fragedă atît de către tată, cît şi de către mamă (Deuteronomul 11:18, 19; Proverbele 1:8; 31:26). În lucrarea în limba franceză Dictionnaire de la Bible biblistul E. Mangenot scria: „De îndată ce putea vorbi, copilul învăţa cîteva pasaje din Lege. Mama sa îi repeta un verset; cînd el îl ştia, ea îi spunea un altul. Mai tîrziu, copiilor li se dădea în mînă textul scris al versetelor pe care le puteau deja recita din memorie. Astfel, ei erau iniţiaţi în lectură, iar cînd creşteau mai mari, puteau să-şi continue instruirea religioasă citind şi meditînd asupra legii Domnului“.

8. a) Ce metodă fundamentală de predare era utilizată în Israel, dar ce caracteristică importantă prezenta ea? b) Ce ajutoare pentru memorie se foloseau?

⁸ Aceasta sugerează faptul că o metodă fundamentală utilizată în predare era memorarea. Lucrurile învăţate cu privire la legile lui Iehova şi la relaţiile sale cu poporul său trebuiau să pătrundă în inimă (Deuteronomul 6:6, 7). Trebuia ca ei să mediteze asupra lor (Psalmul 77:11, 12). Pentru a-i ajuta atît pe tineri, cît şi pe cei în vîrstă să memoreze, erau folosite diferite ajutoare pentru memorie. Printre ele se includeau acrostihurile alfabetice, versurile succesive dintr-un psalm începînd cu o literă diferită, în ordine alfabetică (cum ar fi Proverbele 31:10–31); aliteraţia (cuvinte care încep cu aceeaşi literă sau sunet); şi utilizarea numerelor, cum ar fi cele utilizate în a doua jumătate a capitolului 30 din Proverbele. În mod interesant, Calendarul Ghezer, unul dintre cele mai vechi exemple de scriere ebraică veche, este considerat de către unii erudiţi drept un exerciţiu de memorie pentru elevi.

Programul de instruire

9. a) Ce anume constituia o parte importantă a programului de studiu pentru copiii israeliţi? b) Ce declară o enciclopedie biblică în ce priveşte învăţătura care se dădea în legătură cu sărbătorile anuale?

⁹ Educaţia din Israel nu se limita la învăţarea scrisului şi a cititului. Un obiect important care se învăţa era istoria. Învăţarea faptelor minunate săvîrşite de Iehova în favoarea poporului său constituia o parte fundamentală a programului de instruire. Aceste fapte istorice trebuiau predate din generaţie în generaţie (Deuteronomul 4:9, 10; Psalmul 78:1–7). Celebrarea sărbătorilor anuale îi furniza capului de familie o excelentă ocazie să-şi instruiască copiii (Exodul 13:14; Leviticul 23:37–43). În această privinţă, The International Standard Bible Encyclopedia afirmă: „Prin intermediul instruirii acordate în familie de către tată şi a explicaţiilor sale referitoare la semnificaţia sărbătorilor, copiii evrei erau învăţaţi despre modul în care li s-a revelat Dumnezeu în trecut, cum trebuiau ei să trăiască în prezent şi care erau promisiunile lui Dumnezeu cu privire la viitorul poporului Său“.

10. Ce instruire practică le era acordată fetelor? Dar băieţilor?

¹⁰ Educaţia acordată de părinţi includea şi instruirea practică. Fetele învăţau unele deprinderi casnice. Ultimul capitol din Proverbele arată că aceste deprinderi erau numeroase şi variate; ele includeau torsul, ţesutul, gătitul, negustoria şi administrarea generală a gospodăriei. Băieţii erau iniţiaţi, de obicei, în ocupaţia laică a tatălui, fie în domeniul agriculturii, fie într-o meserie sau meşteşug. În timpurile mai recente, unii rabini iudei obişnuiau să spună: „A nu-l învăţa pe copil nici o meserie înseamnă a face din el un hoţ de drumul mare“.

11. De unde anume reiese scopul fundamental al educaţiei din Israel, şi ce lecţie prezintă acest fapt pentru tinerii de astăzi?

¹¹ Profunzimea spirituală a metodelor de predare utilizate în Israel este evidentă pe parcursul cărţii Proverbele. Ea arată că scopul educaţiei era să-i înveţe ‘pe cei neexperimentaţi’ lucruri înalte, cum ar fi înţelepciune, disciplină, înţelegere, perspicacitate, judecată, agerime, cunoştinţă şi capacitate de gîndire — toate acestea în „teamă de Iehova“ (Proverbele 1:1–7; 2:1–14, NW). Aceasta scoate în evidenţă motivele care trebuie să-l îndemne pe orice slujitor al lui Dumnezeu de astăzi să-şi perfecţioneze educaţia.

Preoţi, leviţi şi profeţi

12. Cine mai lua parte la educarea poporului Israel, în afara părinţilor, şi care este sensul principal al cuvîntului ebraic tradus prin „lege“?

¹² În timp ce educaţia de bază era furnizată de părinţi, Iehova îşi educa în continuare poporul prin intermediul preoţilor, al leviţilor din familiile nepreoţeşti şi al profeţilor. În binecuvîntarea sa finală la adresa tribului lui Levi, Moise a spus: „Ei învaţă pe Iacov poruncile Tale şi pe Israel legea Ta“ (Deuteronomul 33:8, 10). Este semnificativ faptul că termenul „lege“ din ebraică (toh·ráh) derivă dintr-o rădăcină care în forma sa verbală înseamnă „a arăta“, „a preda“, „a instrui“. Encyclopaedia Judaica declară: „Înţelesul cuvîntului [torah] este deci «învăţătură», «doctrină», «instruire»“.

13. De ce se deosebea Legea Israelului de sistemele de legi ale celorlalte naţiuni?

¹³ Lucrul acesta situează şi el Israelul aparte de celelalte naţiuni şi chiar aparte de naţiunile din timpurile moderne. Naţiunile politice din prezent dispun de un corp de legi din care majoritatea populaţiei cunoaşte doar un fragment. Cînd unii oameni intră în conflict cu legea, ei trebuie să le plătească onorarii înalte avocaţilor pentru ca aceştia să-i apere. Şcolile de drept sînt pentru specialişti. Dar în Israel, Legea era mijlocul prin care Dumnezeu le spunea membrilor poporului său cum anume dorea el să i se închine şi să-şi trăiască viaţa în armonie cu voinţa sa. Spre deosebire de alte coduri de legi, ea includea iubire pentru Dumnezeu şi pentru aproapele (Leviticul 19:18; Deuteronomul 6:5). Legea era departe de a fi un statut impersonal. Ea furniza doctrine, învăţături şi instruire cu privire la un mod de viaţă care trebuia învăţat.

14. Care a fost unul din motivele pentru care Iehova a respins preoţia levitică (Maleahi 2:7, 8)?

¹⁴ Cît timp au fost fideli, preoţii şi leviţii şi-au îndeplinit responsabilitatea de a învăţa poporul. Dar, cel mai adesea, preoţii şi-au neglijat îndatoririle lor de a educa naţiunea. Această lipsă de educare în ce priveşte Legea lui Dumnezeu avea să aibă consecinţe tragice atît pentru preoţi, cît şi pentru popor. În secolul al optulea î.e.n. Iehova a profeţit: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoaştere. Fiindcă ai lepădat cunoaşterea, şi Eu te voi lepăda şi nu Îmi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe fiii tăi“. — Osea 4:6.

15. a) În afara preoţilor, pe cine a mai ridicat Iehova ca învăţători în Israel, şi ce a scris un biblist cu privire la rolul lor de educatori? b) Ce s-a întîmplat în cele din urmă cu Israelul şi cu Iuda din cauza faptului că au respins cunoaşterea lui Iehova şi căile sale?

¹⁵ La fel ca pe preoţi, Iehova i-a ridicat şi pe profeţi să slujească în calitate de educatori. Citim: „[Iehova, NW] a dat mărturie împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda prin toţi [profeţii, NW], prin toţi văzătorii, spunînd: «Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele şi păziţi poruncile Mele şi rînduielile Mele, după toată legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin slujitorii Mei [profeţii, NW]»“ (2 Împăraţi 17:13). Referitor la rolul de educatori al profeţilor, biblistul francez Roland de Vaux a scris: „Profeţii aveau şi ei misiunea de a instrui poporul; aceasta făcea parte din sarcina lor în aceeaşi măsură ca şi prezicerea viitorului. Iar inspiraţia profetică dădea predicării lor autoritatea de cuvînt al lui Dumnezeu. Este sigur că, în timpul monarhilor, profeţii au fost învăţători morali şi religioşi ai poporului; şi, am putea adăuga, cei mai buni dintre toţi învăţătorii lor, chiar dacă nu întotdeauna cei mai ascultaţi“. Din cauza lipsei unei educaţii potrivite din partea preoţilor şi leviţilor, precum şi din cauză că nu au ascultat de profeţii lui Iehova, israeliţii au abandonat căile lui Iehova. Samaria a căzut în mîinile asirienilor în anul 740 î.e.n., iar Ierusalimul şi templul său au fost distruse de babiloneeni în anul 607 î.e.n.

Educaţia în timpul captivităţii şi după aceea

16, 17. a) Ce program educaţional le-a fost impus lui Daniel şi celor trei tovarăşi ai lui? b) Ce anume le-a dat putere să urmeze această educaţie babiloneeană şi totuşi să-i rămînă fideli lui Iehova?

¹⁶ Cu aproximativ zece ani înainte de distrugerea Ierusalimului, regele Iehoiachin împreună cu un grup de prinţi şi nobili au fost duşi de regele Nebucadneţar în Babilon (2 Împăraţi 24:15). Printre ei se aflau Daniel şi alţi trei tineri nobili (Daniel 1:3, 6). Nebucadneţar a ordonat ca cei patru să urmeze un curs special de instruire de trei ani în ce priveşte „scrierea şi limba caldeenilor“. În plus, lor li se furniza „o parte din alimentele alese de la masa lui [a împăratului] şi din vinul pe care îl bea el“ (Daniel 1:4, 5). Acest lucru putea constitui un pericol din mai multe motive. Probabil, programul de instruire nu era un simplu curs lingvistic de trei ani. Termenul ‘caldeeni’ din acest pasaj este considerat de către unii ca desemnîndu-i „nu pe babiloneeni ca popor, ci clasa instruită“ (The Soncino Books of the Bible). În comentariul său asupra lui Daniel, C. F. Keil afirmă: „Daniel şi tovarăşii lui urmau să fie educaţi în înţelepciunea preoţilor şi învăţaţilor caldeeni, care era predată în şcolile din Babilon“. Raţia din alimentele regelui îi expunea, de asemenea, violării restricţiilor referitoare la dietă impuse de Legea lui Moise. Cum s-au descurcat ei?

¹⁷ În calitate de purtător de cuvînt al celor patru tineri iudei de origine nobilă, Daniel a explicat amănunţit, de la bun început, că ei nu vor mînca şi nu vor bea ceva care să le violeze conştiinţa (Daniel 1:8, 11–13). Iehova a binecuvîntat această poziţie fermă şi a îmblînzit inima funcţionarului babiloneean aflat în serviciul respectiv (Daniel 1:9, 14–16). În ceea ce priveşte studiile lor, evenimentele următoare din viaţa celor patru tineri evrei au dovedit mai presus de orice îndoială că programul lor de instruire obligatorie de trei ani în cultura babiloneeană nu i-a determinat să se abată de la ataşamentul lor profund faţă de Iehova şi de la închinarea sa pură (Daniel, capitolele 3 şi 6). Iehova le-a dat putere să iasă nevătămaţi din această scufundare forţată de trei ani în instruirea superioară babiloneeană. „Dumnezeu a dat acestor patru tineri cunoştinţă şi pricepere în tot felul de scrieri şi în înţelepciune; şi Daniel avea pricepere în toate viziunile şi în toate visele. În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai buni decît toţi scribii şi astrologii care erau în toată împărăţia lui.“ — Daniel 1:17, 20.

18. Ce program educaţional a fost întreprins în Iuda după captivitatea babiloneeană?

¹⁸ După captivitatea babiloneeană, o mare lucrare de educaţie a fost întreprinsă de Ezra, un preot care „îşi pusese inima să adîncească şi să împlinească Legea [lui Iehova, NW] şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi rînduielile“ (Ezra 7:10). În această acţiune el a fost ajutat de către unii leviţi fideli, care „lămureau poporului Legea“ (Neemia 8:7). Ezra era un biblist şi „copist iscusit“, sau scrib (Ezra 7:6, NW). În zilele sale, scribii s-au evidenţiat ca clasă.

Şcolile rabinice

19. Ce clasă de educatori a apărut în Israel pe vremea cînd a venit Isus pe pămînt, şi din ce motive importante nici el, nici discipolii săi nu au urmat instruirea superioară iudaică?

¹⁹ Pe vremea cînd a apărut Isus pe pămînt, scribii deveniseră o clasă de elită, formată din învăţători ataşaţi mai mult de tradiţii decît de adevăratele învăţături din Cuvîntul lui Dumnezeu. Lor le plăcea să fie numiţi „Rabi“, denumire care devenise un titlu onorific ce însemna „Marele (excelentul) meu“ (Matei 23:6, 7). În Scripturile greceşti creştine scribii sînt adeseori asociaţi cu fariseii, unii dintre ei fiind învăţători ai Legii (Faptele 5:34). Isus a acuzat ambele grupări că făceau fără efect cuvîntul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei lor şi că învăţau „porunci omeneşti drept doctrine“ (Matei 15:1, 6, 9). Nu este deci surprinzător faptul că nici Isus, nici majoritatea discipolilor săi nu au fost educaţi în şcolile rabinice. — Ioan 7:14, 15; Faptele 4:13; 22:3.

20. Ce ne-a arătat această trecere în revistă a educaţiei din timpurile biblice, şi de unde reiese faptul că slujitorii lui Iehova au nevoie de educaţie?

²⁰ Această trecere în revistă a educaţiei în timpurile biblice a arătat că Iehova este Marele Instructor al poporului său. Prin intermediul lui Moise, Dumnezeu a organizat un sistem educaţional eficient în Israel. Dar după un timp îndelungat, s-a dezvoltat un sistem de educaţie iudaică superioară în care se predau lucruri contrare Cuvîntului lui Dumnezeu. Deşi Isus nu a urmat astfel de şcoli iudaice, el a fost totuşi un incomparabil Învăţător (Matei 7:28, 29; 23:8; Ioan 13:13). El le-a încredinţat şi discipolilor săi misiunea de a-i învăţa pe alţii, chiar pînă la încheierea sistemului de lucruri (Matei 28:19, 20). Pentru a face acest lucru ei trebuiau să fie buni învăţători şi, în consecinţă, aveau nevoie de educaţie. Aşadar, cum trebuie adevăraţii creştini să considere astăzi educaţia? Această întrebare va fi examinată în articolul care urmează.

Test pentru memorie

◻ De ce putem fi siguri că Iehova este interesat de educaţia slujitorilor săi?

◻ În ce privinţe se deosebea sistemul educaţional din Israel de cel existent în celelalte naţiuni?

◻ Ce instruire primeau copiii israeliţi?

◻ Ce metode de predare erau utilizate în Israel?

◻ De ce Isus şi discipolii săi nu au urmat şcolile iudaice de instruire superioară?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Instruirea obligatorie din Babilon nu i-a îndepărtat pe Daniel şi pe tovarăşii săi de Iehova