Binevoitorul centurion roman
CENTURIONII romani nu aveau reputaţia de oameni binevoitori. Desemnat să conducă o trupă de o sută de soldaţi înăspriţi în luptă, centurionul trebuia să fie un militar de instrucţie aspru, un bărbat care impune disciplina şi, uneori, chiar un executor. Totuşi, Biblia ne relatează despre un centurion roman din cohorta lui Augustus care a fost realmente generos şi plin de compasiune faţă de apostolul Pavel. Numele său era Iuliu.
Biblia ni–l prezintă pe acest om în Faptele Apostolilor, capitolul 27. Apostolul Pavel ceruse ca Cezarul să judece recursul său la Roma. Astfel, Pavel, împreună cu alţi cîţiva deţinuţi, a fost dat în grija unui „sutaş din cohorta Augusta, numit Iuliu“. Ei au pornit pe mare din Cezareea, un oraş–port la nord–vest de Ierusalim care servea drept cartier general pentru trupele romane. Iată ce spune istoricul Luca: „A doua zi am ajuns la Sidon; şi Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i–a dat voie să meargă pe la prietenii săi ca să fie îngrijit de ei.“ — Fapte 27:1-3.
Motivul pentru care Iuliu s–a simţit îndemnat să manifeste o asemenea bunăvoinţă nu este arătat în Biblie. S–ar putea ca el să fi primit ordine de la guvernatorul Festus ca să–l trateze pe Pavel într–un mod deosebit. Sau poate că, fiindu–i cunoscute împrejurările în care a fost arestat Pavel, Iuliu a admirat pur şi simplu curajul şi integritatea acestuia. În orice caz, se pare că Iuliu a înţeles că Pavel nu era un deţinut obişnuit.
Cu toate acestea, Iuliu a preferat să nu asculte de avertismentul lui Pavel de a nu porni din Limanuri Bune. Imediat corabia a fost prinsă într–o furtună de vînt care o ameninţa să eşueze pe bancurile de nisip aflate în apropierea ţărmului Africii de Nord (Fapte 27:8-17). În toiul acestei furtuni, Pavel s–a ridicat în picioare şi i–a asigurat pe pasagerii înfricoşaţi că «nici unul dintre ei nu va pieri, ci numai corabia». Totuşi, unii dintre marinari au încercat mai tîrziu să fugă. Atunci Pavel i–a spus lui Iuliu: „Dacă aceştia nu vor rămîne în corabie, nu puteţi fi salvaţi.“ — Fapte 27:21, 22, 30, 31.
De data aceasta, Iuliu a preferat să asculte de Pavel, iar fuga marinarilor a fost zădărnicită. Conform cuvintelor lui Pavel, nava a eşuat pe un banc de nisip şi a fost avariată. Temîndu–se că deţinuţii vor fugi, soldaţii din corabie au hotărît să–i ucidă pe toţi. Dar din nou a intervenit Iuliu şi i–a oprit de la aceasta, salvînd, astfel, viaţa lui Pavel. — Fapte 27:32, 41-44.
Biblia nu ne spune ce s–a petrecut cu acest centurion binevoitor, nici dacă a trecut cumva la credinţa creştină. Indiferent de modul în care s–a manifestat această bunăvoinţă, ea a fost dovada acţiunii unei conştiinţe date de Dumnezeu (Romani 2:14, 15). Creştinii însă depăşesc nivelul bunăvoinţei umane şi manifestă bunăvoinţa divină, care este un rezultat al faptului că au spiritul lui Dumnezeu (Galateni 5:22). Este cert că dacă un soldat păgîn care nu l–a cunoscut pe Dumnezeu a putut manifesta bunăvoinţă, cu atît mai mult poporul lui Dumnezeu trebuie să se simtă îndemnat să facă astfel!