Cum să împrumutăm bani colaboratorilor creştini

PEDRO şi Carlos erau prieteni buni.a Ei erau colaboratori creştini, iar familiile lor se bucurau deseori reciproc de asociere călduroasă. Astfel, cînd Carlos a avut nevoie de bani pentru afacerile lui, Pedro nu a ezitat să–i ofere un împrumut. „Întrucît eram prieteni buni“, explică Pedro, „n–am zis nu.“

Însă după numai două luni, Carlos a dat faliment şi plătirea ratelor a încetat. Pedro a aflat, spre surprinderea sa, că prietenul său Carlos folosise o mare parte din banii împrumutaţi pentru a–şi achita alte datorii, nu cele pentru afaceri, şi pentru a duce o viaţă extravagantă. Nici după un an de vizite repetate şi scrisori, chestiunea nu a fost rezolvată în favoarea lui Pedro. Frustrat, Pedro s–a adresat autorităţilor pentru a dispune trimiterea la închisoare a lui Carlos — prietenul şi fratele său creştin.b Dar a fost aceasta o decizie justă? Vom vedea.

În toată lumea, dezacordurile şi neînţelegerile asupra împrumuturilor băneşti constituie frecvent cauza distrugerii prieteniilor. Uneori ele pot fi o cauză de discordie între colaboratorii creştini. În multe ţări este greu să obţii un împrumut de la bancă, astfel că este ceva obişnuit ca persoanele care au nevoie de sprijin financiar să se adreseze rudelor şi prietenilor. Însă trista experienţă a lui Pedro şi Carlos ilustrează faptul că, dacă principiile biblice nu sînt urmate îndeaproape atît de debitor cît şi de creditor, pot apărea probleme serioase. Care ar fi atunci modalitatea cuvenită de a răspunde la cererea de împrumut pe care o face un colaborator creştin?

Ia în considerare costul împrumutului

Biblia nu încurajează împrumuturile inutile. „Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii“, ne îndeamnă apostolul Pavel (Romani 13:8). Deci înainte de a te angrena în datorii, ia în considerare costul împrumutului (compară cu Luca 14:28). Ai într–adevăr nevoie să împrumuţi bani? Este o chestiune de cîştigare a existenţei ca să furnizezi cele necesare familiei? (1 Timotei 5:8). Sau este vorba de o anumită aviditate — poate dorinţa de a trăi mai luxos? — 1 Timotei 6:9, 10.

Un alt factor important este şi faptul dacă angrenarea în datorii te va obliga să lucrezi ore mai multe şi, poate, să neglijezi întrunirile sau serviciul de teren. De asemenea, îţi poţi permite realmente să rişti banii altuia? Dacă afacerea sau proiectul tău eşuează? Nu uita: „Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi.“ — Psalm 37:21.

«Spune adevărul» creditorilor

După analizarea acestor factori, poate că tot mai consideri că ai nevoie de un împrumut pentru afaceri. Dacă nu îl poţi obţine prin mijloace laice, nu este, practic, ceva greşit să apelezi la un colaborator creştin, deoarece, potrivit cuvintelor lui Isus consemnate în Luca 11:5, este un lucru obişnuit ca, la nevoie, să apelezi la prieteni. Totuşi, trebuie să–ţi dai silinţa să «spui adevărul» (Efeseni 4:25). Explică–le sincer toate aspectele problemei — inclusiv riscurile, chiar şi pe acelea care par a fi puţin probabile. Şi nu te ofensa dacă eventualul creditor pune multe întrebări iscoditoare prin care să se poată asigura că îşi face o imagine exactă a situaţiei.c

Oare ar însemna că spui adevărul dacă împrumuţi bani pentru un motiv şi apoi îi foloseşti în alt scop? Cîtuşi de puţin! Iată ce explică un bancher latino–american: „Banca îţi anulează creditul, iar dacă nu îţi plăteşti datoria imediat, ea va procura un ordin judecătoresc prin care îţi pune sechestru pe toate bunurile.“ Dacă banii sînt împrumutaţi pe baza declaraţiei că va spori profitabilitatea afacerii, folosirea lor în alt scop îl privează pe creditor de asigurarea că împrumutul poate fi achitat. Este adevărat că atunci cînd împrumuţi de la un frate creştin poate nu te temi de acţiuni legale împotriva ta. Totuşi, „cel ce ia cu împrumut este servitorul celui ce–i dă cu împrumut“, şi tu ai obligaţia de a fi cinstit cu el. — Proverbe 22:7.

Aplicarea regulii de aur în afaceri

Isus a zis: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi–le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Cît de important este ca această regulă să domine cînd facem afaceri cu un colaborator în credinţă! De exemplu, cum ai reacţiona dacă un frate ar refuza să te împrumute? Ai considera că ţi–a înşelat prietenia? Sau i–ai respecta dreptul de a te refuza şi ai înţelege că s–ar putea ca el să aibă nevoie de fondurile lui ori că apreciază riscurile ca fiind mai mari decît consideri tu? Poate că el pune în mod sincer la îndoială capacitatea ta de a utiliza profitabil suma respectivă. În cazul acesta, refuzul său poate fi practic şi plin de iubire. — Proverbe 27:6.

Dacă un prieten este de acord să–ţi împrumute nişte bani, amănuntele trebuie bine precizate în scris, inclusiv suma care a fost împrumutată, în ce scop vor fi folosiţi banii, ce bunuri constituie garanţia pentru împrumut, precum şi modul şi data la care va fi înapoiată suma. În unele cazuri este chiar înţelept să se încheie un contract sau acesta să fie verificat de un avocat şi înregistrat la notariat. În orice caz, odată ce înţelegerea a fost semnată, „felul vostru de vorbire să fie: «Da, da; nu, nu»“ (Matei 5:37). Nu abuza de bunăvoinţa prietenului tău prin faptul că nu iei în serios obligaţia pe care o ai faţă de el aşa cum ai face faţă de o bancă.

Creditori precauţi

Dar dacă cineva îţi cere un împrumut? Aceasta depinde în mare măsură de împrejurări. De exemplu, s–ar putea ca un frate creştin să dea faliment, deşi nu datorită greşelilor lui. Dacă tu ai mijloacele pentru a–l ajuta, iubirea creştină te va îndemna să–i «dai cele necesare trupului său». — Iacov 2:15, 16.

Cîtă lipsă de iubire ar fi să profiţi de starea precară a unui frate şi să–i pretinzi dobîndă în cazul acesta! Iată ce ne–a îndemnat Isus: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să faceţi bine şi să daţi cu împrumut fără dobîndă, fără să speraţi nimic în schimb.“ — Luca 6:35; compară cu Levitic 25:35-38.

Dar dacă ţi se cere numai să finanţezi un proiect de afaceri sau să fii garant la un împrumut? În general, cel mai bine ar fi să consideri aceste chestiuni drept investiţii financiare. Biblia ne îndeamnă clar să fim precauţi: „Nu fi printre cei care îşi strîng mîinile ca să promită ceva, printre cei ce dau garanţie pentru datorii.“ — Proverbe 22:26.

Aşa stînd lucrurile, trebuie mai întîi să hotărăşti dacă îţi poţi permite efectiv acea investiţie. În cazul în care proiectul eşuează sau debitorul nu poate să achite împrumutul la timp, îţi va cauza ea ruina financiară? Dacă îţi poţi permite să acorzi împrumutul şi se înregistrează profituri, îţi revine şi dreptul de a participa la ele pretinzînd o dobîndă rezonabilă pentru împrumutul acordat (compară cu Luca 19:22, 23). În Proverbe 14:15 sîntem avertizaţi astfel: „Omul simplu crede orice cuvînt, dar omul prevăzător ia seama bine cum merge.“ Unii oameni de afaceri care de obicei sînt isteţi, au acţionat nesăbuit cînd s–au angajat în afaceri cu fraţii lor creştini. Tentaţia încasării unor dobînzi mari i–a atras pe unii în nişte investiţii necugetate în care şi–au pierdut atît banii proprii cît şi prietenia cu fraţii creştini.

Este interesant faptul că bancherii iau deseori în consideraţie trei factori cînd apreciază cît de riscant ar putea fi împrumutul: 1) caracterul persoanei care solicită împrumutul; 2) posibilitatea ei de a–l rambursa şi 3) condiţiile care guvernează în sfera sa de afaceri. Nu ar fi o dovadă de „chibzuinţă“ dacă ai estima lucrurile în mod similar cînd intenţionezi să dai cu împrumut banii tăi greu cîştigaţi? — Proverbe 3:21.

De exemplu, ce reputaţie are fratele care cere bani? Este el cunoscut ca o persoană demnă de încredere şi pe care te poţi baza sau este nechibzuit şi nestatornic? (Compară cu 1 Timotei 3:7.) Dacă respectivul vrea să–şi extindă afacerile, a avut el succes pînă acum? (Luca 16:10). Dacă nu a avut, un ajutor practic în privinţa administrării banilor ar putea să–i fie mai util pe termen lung decît să–i împrumuţi bani pe care, poate, îi va folosi greşit.

Un alt aspect de luat în consideraţie ar fi posibilităţile fratelui de a rambursa împrumutul. Ce venit are el? Este un lucru pur şi simplu rezonabil ca el să fie cinstit cu tine. Totuşi, iubirea creştină trebuie să predomine. Ai putea, de exemplu, să vrei să ai o garanţie pentru împrumut pe baza bunurilor vandabile ale fratelui respectiv. În Legea mozaică era condamnat sechestrul pus ca garanţie a unui împrumut, fie pe mijloacele de existenţă ale cuiva, fie pe bunurile sale de bază (Deuteronom 24:6, 10-12). Astfel, un frate sud–american care este om de afaceri spune că el va da cu împrumut numai pînă la jumătate din valoarea bunurilor vandabile ale unui frate. „Şi eu nu consider uneltele meseriei lui sau locuinţa sa un bun vandabil“, explică el. „Cu siguranţă că nu aş vrea să–l dau afară în stradă pe fratele meu şi să pun mîna pe casa lui ca să–mi recuperez banii.“

În sfîrşit, ar trebui să analizezi în mod realist starea generală a afacerilor în zona în care locuieşti. Trăim „zilele din urmă“, în care oamenii sînt „iubitori de bani . . . trădători“ (2 Timotei 3:1-4). Deşi fratele şi prietenul tău poate fi cinstit, partenerii, angajaţii şi clienţii lui s–ar putea să nu fie. În calitate de creştin, el nu poate folosi mita şi minciuna — tactici pe care rivalii săi le pot folosi în avantajul lor. Mai trebuie avute în vedere şi „timpul şi evenimentele neprevăzute“ (Ecleziast 9:11, NW). Valoarea mărfii poate scădea brusc. Inflaţia neprevăzută poate ruina o afacere sau poate anula valoarea împrumutului dat de tine. Furturile, accidentele, vandalismul sau vătămările sînt şi ele realităţi neplăcute ale afacerilor. Trebuie să analizezi toate aceste aspecte atunci cînd iei o hotărîre în acest sens.

Eşecul

Uneori, în pofida tuturor precauţiilor, un creştin poate să nu fie pur şi simplu în stare să–şi achite împrumutul. Regula de aur trebuie să–l îndemne totuşi să comunice cu regularitate cu creditorul său. Poate că pentru un timp sînt posibile numai rambursări de mică valoare. Cu toate acestea, un creştin nu trebuie să considere că plăţile minime îl scutesc de a face eforturi reale pentru a–şi achita obligaţiile (Psalm 15:4). Un creditor care este creştin, este obligat şi să manifeste iubire. Dacă crede că a fost tratat în mod păgubitor, el poate aplica sfatul din Matei 18:15-17.

Implicarea autorităţilor laice, aşa cum a făcut Pedro în cazul menţionat la început, nu este cîtuşi de puţin recomandabil. Iată ce spune apostolul Pavel: „Cînd vreunul dintre voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte să se judece cu el la cei nedrepţi, şi nu înaintea sfinţilor? . . . nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să hotărască între frate şi frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi aceasta înaintea necredincioşilor! Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este o greşeală pe care o aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba?“ — 1 Corinteni 6:1-7.

Pot exista unele situaţii — cum ar fi cele în care sînt implicaţi parteneri conjugali necredincioşi, furnizori lumeşti sau probleme referitoare la asigurări — care par să necesite o reglementare la un tribunal laic sau printr–o instituţie guvernamentală. Dar în majoritatea cazurilor, un creştin preferă să sufere mai degrabă o pierdere financiară decît să facă de ruşine congregaţia prin darea în judecată a unui frate debitor pentru neachitarea unui împrumut.

În majoritatea cazurilor, asemenea consecinţe nefaste pot fi evitate. Cum? Înainte de a da sau de a lua un împrumut de la un frate, să ţineţi seama de eventualele riscuri. Fiţi precauţi şi înţelepţi. Mai presus de orice, „tot ce faceţi“, inclusiv afacerile comerciale, „să fie făcut cu dragoste“. — 1 Corinteni 16:14.

[Note de subsol]