Să urmărim întotdeauna bunătatea iubitoare

„Cine urmăreşte dreptatea şi bunătatea iubitoare va găsi viaţă, dreptate şi glorie.“ — PROVERBE 21:21, NW.

1. De ce trebuie să ne aşteptăm ca persoanele îndrumate de spiritul lui Dumnezeu să manifeste bunăvoinţă?

IEHOVA este bun şi plin de compasiune. El este „un Dumnezeu milos şi îngăduitor, încet la mînie şi abundent în bunătate iubitoare şi adevăr“ (Exod 34:6, 7, NW). Se înţelege, aşadar, că rodul spiritului său sfînt include iubirea şi bunăvoinţa. — Galateni 5:22, 23.

2. Ce exemple vom analiza acum?

² Cei care sînt conduşi de spiritul sfînt al lui Iehova, sau forţa sa activă, manifestă bunăvoinţă — un rod al acestuia. Ei dovedesc bunătate iubitoare în relaţiile lor cu alţii. Ei urmează, într–adevăr, exemplul apostolului Pavel recomandîndu–se ca miniştri ai lui Dumnezeu „prin bunăvoinţă“, precum şi în alte moduri (2 Corinteni 6:3-10, NW). Atitudinea lor iertătoare, plină de compasiune şi bunătate se armonizează cu personalitatea lui Iehova, care este „abundent în bunătate iubitoare“ şi al cărui Cuvînt conţine multe exemple de bunăvoinţă (Psalm 86:15, NW; Efeseni 4:32). Ce putem învăţa din cîteva dintre aceste exemple?

Bunăvoinţa ne face altruişti şi ospitalieri

3. Cum a fost Avraam exemplar în manifestarea bunăvoinţei, şi ce încurajare dă Pavel în acest sens?

³ Patriarhul Avraam (Avram) — „prietenul lui Iehova“ şi „tatăl tuturor acelora care au credinţă“ — a dat un minunat exemplu în ce priveşte manifestarea bunăvoinţei (Iacov 2:23, NW; Romani 4:11). La porunca lui Dumnezeu, el şi familia sa, inclusiv nepotul său Lot, au părăsit oraşul caldeean Ur şi au intrat în Canaan. Deşi era mai în vîrstă ca Lot şi era cap al familiei, Avraam a fost binevoitor şi altruist lăsîndu–l pe Lot să aleagă cele mai bune păşuni, în timp ce el a luat ce a mai rămas (Geneza 13:5-18). O bunăvoinţă asemănătoare ne poate îndemna să le permitem altora să tragă foloase pe seama noastră. O astfel de bunăvoinţă altruistă se armonizează cu sfatul apostolului Pavel: „Nimeni să nu caute folosul său, ci al altuia.“ Pavel însuşi «plăcea tuturor în toate, căutînd nu folosul său, ci al celor mai mulţi, ca să fie mîntuiţi». — 1 Corinteni 10:24, 33.

4. Cum au fost Avraam şi Sara răsplătiţi pentru că au manifestat bunăvoinţă sub forma ospitalităţii?

⁴ Uneori bunăvoinţa îmbracă forma ospitalităţii izvorîte din inimă. Avraam şi Sara, soţia lui, au fost binevoitori şi ospitalieri cu cei trei străini care au trecut pe acolo într–o zi. Avraam a insistat ca aceştia să rămînă o vreme la ei, în timp ce el şi Sara au pregătit în grabă o mîncare minunată pentru vizitatori. A reieşit că aceşti străini erau îngeri ai lui Iehova, iar unul dintre ei le–a transmis promisiunea că bătrîna şi sterila Sara va avea un fiu (Geneza 18:1-15). Ce răsplătire pentru această ospitalitate binevoitoare!

5. Cum a manifestat Gaius bunăvoinţă, şi cum putem face şi noi ceva asemănător?

⁵ Într–un fel, toţi creştinii pot manifesta bunăvoinţă prin faptul că sînt ospitalieri (Romani 12:13; 1 Timotei 3:1, 2). Ca atare, slujitorii lui Iehova oferă ospitalitate supraveghetorilor itineranţi. Lucrul acesta aminteşte de bunăvoinţa practicată de Gaius, un creştin din secolul I. El «lucra cu credincioşie» în ce priveşte primirea cu ospitalitate a fraţilor itineranţi, deşi aceştia erau „străini“, necunoscuţi de el înainte (3 Ioan 5-8). De obicei, noi îi cunoaştem pe aceia cărora le putem oferi cu bunăvoinţă ospitalitate. Poate observăm că o soră spirituală este deprimată. Partenerul ei conjugal poate fi un necredincios sau chiar o persoană exclusă. Ce prilej minunat de a manifesta din cînd în cînd bunăvoinţă, invitînd–o să ia masa cu familia noastră şi să se bucure de comuniune spirituală! Chiar dacă nu vom oferi o masă îmbelşugată, cu siguranţă că familia noastră se va bucura să manifeste bunătate faţă de o asemenea soră (compară cu Proverbe 15:17). Şi, fără îndoială, ea îşi va exprima recunoştinţa pentru aceasta verbal sau în scris.

6. Cum a manifestat Lidia bunăvoinţă, şi de ce este important să arătăm apreciere faţă de faptele bune?

⁶ După ce evlavioasa Lidia a fost botezată, „ea a spus cu implorare: «Dacă voi [Pavel şi asociaţii săi] aţi considerat că sînt fidelă lui Iehova, intraţi în casa mea şi rămîneţi.» Şi ea ne–a făcut să venim“, adaugă Luca. Fără îndoială, bunăvoinţa Lidiei a fost apreciată (Fapte 16:14, 15, 40, NW). Dar faptul de a nu manifesta apreciere poate avea un efect distrugător. La un moment dat, o soră de 80 de ani, firavă şi cu mijloace de trai modeste s–a străduit plină de bunăvoinţă să pregătească o masă pentru cîţiva oaspeţi. Ea a fost foarte dezamăgită cînd un tînăr invitat nici măcar nu a anunţat–o că nu poate să vină. Altă dată, două surori au lipsit de la o masă pe care o tînără o pregătise în mod special pentru ele. „Eram distrusă“, a spus ea, „deoarece nici una dintre ele nu uitase. . . . Preferam să aud că uitaseră de acest dejun; însă nici una dintre ele nu a fost amabilă sau binevoitoare ca să mă anunţe că nu va veni.“ Oare bunăvoinţa, care este un rod al spiritului sfînt, vă va îndemna să manifestaţi apreciere şi consideraţie în împrejurări asemănătoare?

Bunăvoinţa ne face să manifestăm consideraţie

7. Ce lucru privitor la bunăvoinţă este ilustrat prin eforturile făcute pentru a satisface doleanţele de înmormîntare exprimate de Iacov?

⁷ Bunăvoinţa trebuie să ne facă să manifestăm consideraţie faţă de alţii şi faţă de dorinţele lor legitime. Să ilustrăm: Iacov (Israel) i–a cerut fiului său Iosif să manifeste bunătate iubitoare faţă de el şi să nu–l îngroape în Egipt. Deşi aceasta necesita ca trupul lui Iacov să fie transportat pe o distanţă destul de lungă, Iosif şi ceilalţi fii ai lui Iacov „l–au dus în ţara Canaan şi l–au îngropat în peştera din terenul Macpela, pe care Avraam îl cumpărase de la hetitul Efron, ca loc de înmormîntare, faţă în faţă cu Mamre“ (Geneza 47:29; 49:29-31; 50:12, 13). În concordanţă cu acest exemplu, nu ar trebui ca bunătatea iubitoare să ne determine pe toţi să ne conformăm doleanţelor unui membru al unei familii creştine cu privire la procedeul de înmormîntare conform Scripturii?

8. Ce învăţăm din cazul lui Rahav cu privire la răsplătirea care se datoreşte bunăvoinţei?

⁸ Cînd alţii ne arată bunătate iubitoare, nu ar trebui să ne exprimăm aprecierea pentru aceasta sau să facem şi noi la fel? Cu certitudine că aşa ar trebui să facem. Prostituata Rahav a manifestat bunăvoinţă cînd i–a ascuns pe spionii israeliţi. De aceea israeliţii au manifestat bunătate iubitoare prin faptul că au salvat–o pe ea şi casa ei cînd au distrus oraşul Ierihon (Iosua 2:1-21; 6:20-23). Acest minunat exemplu arată că trebuie să răsplătim bunăvoinţa arătînd noi înşine consideraţie şi fiind buni.

9. De ce am spune că este potrivit să cerem cuiva să manifeste bunătate iubitoare faţă de noi?

⁹ În această privinţă, se cuvine să cerem cuiva să manifeste bunătate iubitoare faţă de noi. Aşa a făcut Ionatan, fiul lui Saul, primul rege al Israelului. Ionatan i–a cerut lui David, prietenul său mai tînăr pe care îl iubea, să manifeste bunătate iubitoare faţă de el şi faţă de casa lui (1 Samuel 20:14, 15; 2 Samuel 9:3-7). David şi–a amintit de aceasta cînd i–a răzbunat pe gabaoniţii nedreptăţiţi de Saul. Amintindu–şi de „jurămîntul lui Iehova“, făcut între el şi Ionatan, David a exercitat bunătate iubitoare cruţînd viaţa lui Mefiboşet, fiul lui Ionatan (2 Samuel 21:7, 8, NW). Facem şi noi ca «„da“ al nostru să fie „da“»? (Iacov 5:12) Şi, dacă sîntem bătrîni de congregaţie, manifestăm şi noi compasiune cînd colaboratorii noştri în credinţă au nevoie de bunătate iubitoare?

Bunăvoinţa întăreşte legăturile

10. Cum a fost binecuvîntată bunătatea iubitoare a lui Rut?

¹⁰ Bunătatea iubitoare întăreşte legăturile familiale şi aduce fericire. Aşa s–a petrecut în cazul moabitei Rut. Ea muncea culegînd spicele rămase pe cîmpul bătrînului Boaz, aproape de Betleem, furnizînd hrană pentru ea şi pentru Naomi, soacra ei văduvă şi nevoiaşă (Rut 2:14-18). Ulterior Boaz i–a spus lui Rut: „Tu ţi–ai exprimat bunătatea iubitoare mai bine în ultimul rînd decît în primul rînd, neducîndu–te după tineri, fie de condiţie umilă, fie bogaţi“ (Rut 3:10, NW). În primul rînd, Rut i–a arătat bunătate iubitoare lui Naomi. „În ultimul rînd“, ea a manifestat bunătate iubitoare, deoarece a fost dispusă să se mărite cu bătrînul Boaz ca să ridice un nume pentru soţul ei mort şi pentru vîrstnica Naomi. Prin Boaz, Rut a devenit mama lui Obed, bunicul lui David. Iar Dumnezeu i–a dat „un salariu perfect“ prin faptul că ea este un strămoş al lui Isus Cristos (Rut 2:12; 4:13-17; Matei 1:3-6, 16; Luca 3:23, 31-33). Ce binecuvîntări i–a adus lui Rut şi familiei sale bunătatea ei iubitoare! Cînd bunătatea iubitoare înfloreşte în casele evlavioase, ea are şi azi drept rezultat binecuvîntări, fericire şi întărirea legăturilor familiale.

11. Ce efect a avut bunăvoinţa lui Filimon?

¹¹ Bunăvoinţa întăreşte legăturile în cadrul congregaţiilor poporului lui Iehova. Creştinul Filimon era cunoscut pentru bunătatea sa iubitoare faţă de colaboratorii săi în credinţă. Pavel i–a spus: „Mulţumesc Dumnezeului meu, totdeauna aducîndu–mi aminte de tine în rugăciunile mele, pentru că am auzit despre dragostea şi credinţa pe care le ai faţă de Domnul Isus şi faţă de toţi sfinţii . . . am avut o mare bucurie şi mîngîiere din pricina dragostei tale, fiindcă, frate, inimile sfinţilor sînt înviorate prin tine“ (Filimon 4-7). Scripturile nu spun cum au fost înviorate, prin Filimon, afecţiunile tandre ale sfinţilor. Totuşi, el trebuie să fi manifestat bunătate iubitoare faţă de colaboratorii unşi, iar aceasta a întărit, fără îndoială, legăturile dintre ei. Lucruri asemănătoare se petrec şi azi cînd creştinii manifestă bunătate iubitoare.

12. Ce a rezultat în urma bunăvoinţei manifestate de Onisifor?

¹² Bunăvoinţa lui Onisifor a avut şi ea un efect bun. „Domnul să dea îndurare peste casa lui Onisifor“, a spus Pavel, „căci de multe ori m–a mîngîiat şi nu i–a fost ruşine de lanţul meu. Ci, cînd a fost la Roma, m–a căutat cu multă grijă şi m–a găsit. Domnul să–l facă să capete îndurare de la [Iehova] «în ziua aceea». Tu ştii foarte bine cît a slujit el în Efes“ (2 Timotei 1:16-18). Dacă ne străduim să manifestăm bunătate iubitoare faţă de colaboratorii în închinare, vom fi fericiţi şi vom întări legăturile de afecţiune frăţească în cadrul congregaţiei creştine.

13, 14. În ce fel a fost congregaţia din Filipi exemplară, şi cum a răspuns Pavel la bunăvoinţa acesteia?

¹³ Cînd o întreagă congregaţie manifestă bunătate iubitoare faţă de colaboratorii în închinare, lucrul acesta va întări legătura dintre ei. O astfel de legătură apropiată a existat între Pavel şi congregaţia din oraşul Filipi. De fapt, unul dintre motivele pentru care Pavel a scris scrisoarea către Filipeni a fost ca să–şi exprime recunoştinţa pentru bunăvoinţa şi ajutorul material din partea lor. Iată ce a scris el: „La începutul Evangheliei, cînd am plecat din Macedonia, nici o biserică n–a avut legătură cu mine în ce priveşte «darea» şi «primirea», afară de voi. Căci mi–aţi trimis în Tesalonic, o dată şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. . . . Am de toate şi sînt în belşug. Sînt bogat, de cînd am primit trimis prin Epafrodit ce mi–aţi trimis . . . un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu.“ — Filipeni 4:15-18.

¹⁴ Nu–i de mirare că, pentru bunăvoinţa lor, filipenii erau menţionaţi în rugăciunile lui Pavel! El a spus: „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată amintirea pe care o am despre voi. Totdeauna, în toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru părtăşia voastră la Evanghelie, din cea dintîi zi pînă acum“ (Filipeni 1:3-5). Această sprijinire generoasă şi sinceră a predicării Regatului nu sărăceşte niciodată vreo congregaţie. După ce filipenii au făcut cu bunăvoinţă ce au putut în acest sens, Pavel i–a asigurat astfel: „Şi Dumnezeul meu să îngrijească din plin de toate nevoile voastre, potrivit bogăţiilor Sale, în slavă, în Hristos Isus“ (Filipeni 4:19). Da, Dumnezeu răsplăteşte bunătatea şi generozitatea. Cuvîntul său spune: „Fiecare, . . . va primi răsplată de la [Iehova], după binele pe care–l va fi făcut.“ — Efeseni 6:8.

Cînd femeile manifestă bunăvoinţă

15, 16. a) Prin ce a fost amintită bunăvoinţa Dorcăi, şi ce s–a întîmplat cînd ea a murit? b) Cum abundă în fapte bune astăzi creştinele cu inimă bună?

¹⁵ Bunătatea iubitoare a discipolei Dorca (Tabita) din Iope nu a rămas nerăsplătită. „Ea era plină de fapte bune şi de milostenii, pe care le făcea“, iar cînd „s–a îmbolnăvit şi a murit“, discipolii au trimis după Petru la Lida. La sosirea lui, „l–au dus în camera de sus. Toate văduvele l–au înconjurat plîngînd şi arătîndu–i hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe cînd era cu ele.“ Imaginaţi–vă cadrul: Văduvele, triste şi plîngînd, i–au spus apostolului cît de bună fusese Dorca şi i–au arătat acele veşminte ca dovadă a iubirii şi a bunăvoinţei ei. Scoţîndu–i pe toţi afară, Petru a îngenuncheat rugîndu–se şi s–a întors spre cadavru. Ascultaţi! El a zis: „«Tabita, scoală–te!» Ea a deschis ochii şi, cînd a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. El i–a dat mîna şi a ridicat–o. A chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le–a dat–o vie“ (Fapte 9:36-41). Ce binecuvîntare de la Dumnezeu!

¹⁶ Aceasta a fost consemnarea primei învieri efectuate de un apostol al lui Isus Cristos. Iar împrejurările care au dus la acest excelent miracol îşi au rădăcina în bunăvoinţă. Cine poate spune că Dorca ar fi fost sculată la viaţă dacă ea nu ar fi abundat în fapte bune şi daruri de îndurare, adică dacă nu ar fi abundat în bunătate iubitoare? Nu numai că Dorca şi acele văduve au fost binecuvîntate, dar miracolul învierii ei a constituit o mărturie despre gloria lui Dumnezeu. Da, „aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul“ (Fapte 9:42). Azi multe creştine abundă şi ele în fapte bune prin faptul că, poate, cos veşminte pentru colaboratorii în credinţă, pregătesc mîncare pentru cei dintre noi care sînt bătrîni şi oferă ospitalitate altora (1 Timotei 5:9, 10). Ce mărturie excelentă este aceasta pentru cei care ne observă! Dar, în primul rînd, cît de fericiţi sîntem cei mai mulţi dintre noi că devoţiunea sfîntă şi bunătatea iubitoare îndeamnă această «mare oştire de femei să aducă veşti bune» spre gloria Dumnezeului nostru, Iehova! — Psalm 68:11.

Continuaţi să urmăriţi bunătatea iubitoare

17. Ce se spune în Proverbe 21:21, şi cum se aplică aceste cuvinte la persoanele evlavioase?

¹⁷ Toţi cei care doresc favoare de la Dumnezeu trebuie să urmărească bunătatea iubitoare. „Cine urmăreşte justiţia şi bunătatea iubitoare va găsi viaţă, justiţie şi glorie“, spune un proverb (Proverbe 21:21, NW). O persoană evlavioasă urmăreşte cu sîrguinţă dreptatea lui Dumnezeu, lăsîndu–se întotdeauna îndrumată de normele divine (Matei 6:33). Ea manifestă întotdeauna iubire loială, sau bunătate iubitoare, faţă de alţii în sens material şi, îndeosebi, spiritual. Astfel, ea găseşte justiţia, deoarece spiritul lui Iehova o ajută să trăiască într–un mod drept. De fapt, ea este «îmbrăcată cu justiţia» aşa cum era şi evlaviosul Iov (Iov 29:14, NW). O asemenea persoană nu–şi caută propria glorie (Proverbe 25:27). Dimpotrivă, ea capătă acea glorie pe care Iehova i–o permite să o primească, poate sub forma respectului din partea semenilor ei, îndemnaţi de Dumnezeu să se comporte bine cu ea datorită propriei bunătăţi iubitoare manifestată de ea faţă de aceştia. De altfel, cei care înfăptuiesc cu loialitate voinţa lui Dumnezeu vor găsi viaţă—nu doar pentru cîţiva ani trecători, ci pentru veşnicie.

18. De ce trebuie să urmărim bunătatea iubitoare?

¹⁸ Aşadar, toţi cei care îl iubesc pe Iehova Dumnezeu să continue să urmărească bunătatea iubitoare. Această însuşire ne face dragi lui Dumnezeu şi altora. Ea promovează ospitalitatea şi ne face să manifestăm consideraţie. Bunăvoinţa întăreşte legăturile în cadrul familiei şi al congregaţiei creştine. Femeile care arată bunătate iubitoare sînt apreciate şi foarte stimate. Iar toţi cei ce practică această splendidă însuşire îi aduc glorie lui Iehova, Dumnezeul bunătăţii nemeritate.

Ce veţi răspunde?

◻ Cum a fost Avraam exemplar în ce priveşte manifestarea bunăvoinţei?

◻ Ce învăţăm din cazul lui Rahav despre răsplătirea care se datoreşte bunăvoinţei?

◻ Cum a manifestat bunăvoinţă congregaţia din Filipi?

◻ Cum abundă în fapte bune astăzi creştinele cu inimă bună?

◻ De ce trebuie să urmărim bunătatea iubitoare?