Întrebări de la cititori

◼ Cu cîtă fermitate trebuie să se împotrivească un creştin transfuziei de sînge care a fost impusă sau autorizată de un tribunal?

Fiecare situaţie este unică, deci nu există o regulă universal valabilă în acest sens. Creştinii sînt cunoscuţi pentru că, plini de respect, «dau Cezarului ce este al Cezarului», ascultînd astfel de legile guvernului laic. Totuşi, ei îşi dau seama că obligaţia lor primordială este de a da lui «Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu», fără să violeze legea sa. — Marcu 12:17.

Romani 13:1-7 analizează relaţia creştinilor cu „autorităţile superioare“ guvernamentale (NW). Aceste guverne au autoritatea de a promulga legi sau de a emite directive care promovează, de obicei, bunăstarea generală a populaţiei. Iar guvernele «poartă sabia» ca să aplice legile şi «ca să răzbune mînia asupra celui care face răul». Fiind supuşi autorităţilor superioare, creştinii doresc să asculte de legi şi de hotărîrile tribunalelor, dar această supunere trebuie să fie relativă. Dacă unui creştin i se cere să se supună unui lucru care ar fi o violare a legii superioare a lui Dumnezeu, legea divină este pe primul plan; ea are întîietate.

Unele legi moderne care sînt în esenţă bune pot fi aplicate greşit pentru a autoriza cu forţa o transfuzie de sînge asupra unui creştin. În cazul acesta, creştinii trebuie să ia aceeaşi poziţie pe care a luat–o apostolul Petru: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni.“ — Fapte 5:29.

Iehova le–a poruncit israeliţilor: „Vezi să nu cumva să mănînci sîngele, căci sîngele este viaţa (sufletul); şi să nu mănînci viaţa împreună cu carnea“ (Deuteronom 12:23). O Biblie ebraică tradusă în engleză în 1917 redă acest verset astfel: „Numai să fiţi statornici pentru a nu mînca sîngele.“ Iar Isaac Leeser a redat versetul astfel: „Numai să fiţi fermi ca să nu mîncaţi sîngele.“ Vrea să spună aceasta că slujitorii lui Dumnezeu urmează să fie nepăsători sau pasivi în ce priveşte susţinerea legii sale?

Avînd motive întemeiate, creştinii sînt absolut hotărîţi să asculte de Dumnezeu chiar dacă un guvern le–ar porunci contrariul. Profesorul Robert L. Wilken scrie: „Creştinii nu numai că au refuzat serviciul militar [roman], dar ei nu au vrut nici să accepte o funcţie publică sau să–şi asume vreo responsabilitate în guvernarea oraşelor.“ (The Christians as the Romans Saw Them) Refuzul putea atrage fie stigmatizarea violatorilor legii fie condamnarea la fiarele sălbatice din arenele romane.

Creştinii de astăzi trebuie să fie şi ei statornici, ferm hotărîţi de a nu viola legea divină chiar dacă guvernele laice le periclitează oarecum situaţia din această cauză. Legea supremă din univers — legea lui Dumnezeu — cere ca creştinii să se abţină de la sînge, tot aşa cum lor li se porunceşte să evite fornicaţia (imoralitatea sexuală). Biblia numeşte aceste interdicţii „lucruri necesare“ (Fapte 15:19-21, 28, 29). O asemenea lege divină nu trebuie să fie privită cu uşurinţă, drept ceva de care trebuie să asculţi numai dacă îţi convine sau nu îţi cauzează probleme. Legea lui Dumnezeu trebuie respectată!

Putem înţelege, aşadar, de ce creştina adolescentă menţionată la pagina 17 a spus instanţei că „ea considera transfuzia drept o invadare a corpului ei şi o asemăna cu un viol“. S–ar supune în mod pasiv unui viol vreo femeie creştină, fie tînără fie bătrînă, chiar dacă ar exista o aprobare legală potrivit căreia fornicaţia poate fi înfăptuită printr–un act de violenţă sexuală?

În mod asemănător, fetiţa de 12 ani citată în aceeaşi pagină nu a lăsat nici un pic de îndoială că «va lupta, cu toată puterea de care este capabilă, împotriva oricărei transfuzii autorizate de tribunal, că va ţipa şi se va zbate şi va trage afară din braţ aparatul de injectare şi se va strădui să distrugă punga cu sînge de deasupra patului ei». Ea era ferm hotărîtă să asculte de legea divină.

Cînd o mulţime a vrut să–l facă rege, Isus s–a retras din locul acela. În mod asemănător, dacă ar exista posibilitatea efectuării unei transfuzii autorizate de tribunal, un creştin poate prefera să evite să fie disponibil pentru această încălcare a legii lui Dumnezeu (Matei 10:16; Ioan 6:15). În acelaşi timp, creştinul ar trebui să caute cu înţelepciune un tratament medical alternativ depunînd astfel eforturi sincere pentru a–şi păstra viaţa şi a–şi recăpăta integral sănătatea.

Dacă un creştin s–ar strădui din răsputeri să evite violarea legii lui Dumnezeu asupra sîngelui, s–ar putea ca autorităţile să–l considere drept infractor sau să–l facă pasibil de condamnare. Dacă, drept urmare, rezultă o sentinţă, creştinul ar putea–o considera drept suferinţă de dragul dreptăţii. (Compară 1 Petru 2:18-20.) Dar în majoritatea cazurilor creştinii au evitat transfuziile şi, primind o îngrijire medicală competentă, s–au refăcut, astfel că nu s–au produs probleme judiciare de durată. Şi, lucrul cel mai important, ei şi–au păstrat integritatea faţă de Divinul Furnizor al Vieţii şi Judecător.