Să fim uniţi prin limba pură

„Căci atunci le voi da popoarelor schimbarea la o limbă pură, pentru ca ele toate să invoce numele lui Iehova, spre a–i sluji umăr la umăr.“ — ŢEFANIA 3:9, N.W.T.

1. L–au auzit oamenii vreodată pe Iehova Dumnezeu vorbind?

LIMBA vorbită de Iehova Dumnezeu este pură. Dar l–au auzit oare vreodată oamenii vorbind? Ei bine, da! Aceasta s–a întîmplat cu 19 secole în urmă, atunci cînd Fiul său, Isus Cristos, era pe pămînt. De pildă, atunci cînd a fost botezat Isus, Dumnezeu a fost auzit spunînd: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care mi–am găsit desfătarea [pe care l–am aprobat, N.W.T.].“ (Matei 3:13-17) Aceasta a fost o declarare a adevărului pur, auzită de către Isus şi Ioan Botezătorul în limbaj omenesc.

2. Ce se indică prin referirea apostolului Pavel la „limbi . . . ale îngerilor“?

² Cu cîţiva ani mai tîrziu, apostolul creştin Pavel vorbea despre „limbi ale oamenilor şi ale îngerilor.“ (1 Corinteni 13:1) Ce indică faptul acesta? Ei bine, el arată că nu numai oamenii, ci şi persoanele spirituale comunică prin limbaj şi vorbire! Desigur, Dumnezeu şi îngerii nu comunică unii cu alţii folosindu–se de sunete articulate şi de un limbaj audibil şi inteligibil pentru noi. De ce nu? Deoarece, pentru ca să se propage vibraţiile sunetelor articulate pe care oamenii le pot auzi şi înţelege, este necesară o atmosferă ca aceea care se află în jurul pămîntului.

3. De unde provine vorbirea omenească?

³ De unde provine vorbirea omenească? Unii susţin că strămoşii noştri s–au chinuit să comunice între ei recurgînd la gemete şi grohăituri. Cartea Evolution (Life Nature Library) (Evoluţie [Biblioteca Ştiinţelor Naturii]) spune: „Este posibil ca un om maimuţă, cu circa un milion de ani în urmă, (. . .) să fi deprins cîteva sunete ale vorbirii.“ Dar renumitul lexicograf Ludwig Koehler a spus: „Vorbirea umană este un secret; ea este un dar divin, un miracol.“ Da, vorbirea umană este un dar divin, deoarece Dumnezeu i–a dat primului om, Adam, o limbă. Este evident că acea limbă era aceea care a primit în final denumirea de limba ebraică. Acea limbă a fost vorbită de israeliţii care descindeau din „Avraam evreul“, un patriarh fidel al cărui strămoş, Sem, a fost fiu al lui Noe, cel care a construit arca (Geneza 11:10-26; 14:13; 17:3-6). Avînd în vedere binecuvîntarea profetică pe care Dumnezeu i–a acordat–o lui Sem, este raţional să conchidem că limba sa nu a fost afectată de ceea ce a făcut Iehova în mod miraculos acum 43 de secole. — Geneza 9:26.

4. Cine a fost Nimrod, şi cum a fost el utilizat de către Satan Diavolul?

⁴ În timpul acela „tot pămîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.“ (Geneza 11:1) Pe timpul acela trăia şi Nimrod, „un puternic vînător în opoziţie cu Iehova“ (Geneza 10:8, 9, N.W.T.). Nimrod a fost utilizat în mod special de către străvechiul duşman invizibil al omenirii, Satan Diavolul, pentru a întemeia partea vizibilă a organizaţiei sale. Nimrod voia să–şi facă un renume, iar această atitudine arogantă s–a răspîndit printre aderenţii săi, care s–au angajat la realizarea proiectului unei construcţii speciale în ţara Şinear. Potrivit capitolului 11 din Geneza, versetul 4, ei au spus: „Hai să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe faţa întregului pămînt.“ Această acţiune, contrară poruncii lui Dumnezeu de «a umple pămîntul», a luat sfîrşit atunci cînd Iehova le–a încurcat rebelilor limba. „Şi DOMNUL [Iehova, S.S., 1874]“, spune Biblia, „i–a împrăştiat de acolo pe toată faţa pămîntului; aşa că au încetat să zidească cetatea.“ (Geneza 9:1; 11:2-9) Acea cetate a fost numită Babel sau Babilon (însemnînd „Confuzie“), „deoarece acolo a amestecat Iehova vorbirea întregului pămînt.“ — Byington.

5. (a) Ce s–a prevenit prin faptul că Dumnezeu a încurcat limba omenirii? (b) Ce concluzie putem să tragem cu privire la limba lui Noe şi Sem?

⁵ Acel miracol — încurcarea limbii unice a omenirii — a dus la umplerea pămîntului, conform poruncii pe care i–o dăduse Dumnezeu lui Noe, şi a blocat orice proiect al lui Satan de a întemeia o închinare unificată impură pe care să i–o aducă lui însuşi oamenii care se răzvrătiseră împotriva Domnului Suveran al cerului şi al pămîntului. Într–adevăr, prin practicarea indiferent a cărei forme de religie falsă oamenii au devenit victime ale Diavolului şi au slujit demonilor atunci cînd şi–au făcut zei şi zeiţe, le–au dat nume în diferitele lor limbi şi li s–au închinat (1 Corinteni 10:20). Dar acţiunea întreprinsă atunci de către singurul Dumnezeu adevărat, la Babel, a împiedicat formarea unei singure religii false unite prin care să i se aducă Diavolului închinarea la care, evident, rîvnea atît de mult! Fireşte că Noe şi fiul său Sem nu s–au amestecat niciodată în acea acţiune sortită eşecului, întreprinsă în ţara Şinear. În consecinţă, este raţional să conchidem că limba lor a rămas aceea pe care o vorbea mai tîrziu fidelul Abram (sau Abraham, în româneşte Avraam) — limba în care Dumnezeu i–a vorbit în grădina Eden omului Adam.

6. Cum a arătat Iehova la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n. că el putea acorda capacitatea de a vorbi în limbi?

⁶ Iehova, care a încurcat limba originară a omenirii, poate da şi capacitatea de a vorbi în diverse limbi. Exact lucrul acesta l–a făcut el la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 al erei noastre! Potrivit cu Fapte 2:1–11, vreo 120 de continuatori ai lui Isus erau adunaţi într–o cameră de sus, în Ierusalim (Fapte 1:13, 15). Deodată s–a produs un zgomot din cer, „ca vîjîitul unui vînt puternic.“ „Nişte limbi ca de foc“ au devenit vizibile şi s–au împărţit printre ei. Atunci discipolii „au fost umpluţi cu Duh Sfînt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.“ În acele limbi care li s–au acordat prin puterea divină, ei vorbeau „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.“ Şi ce miracol a fost acela cînd iudei şi prozeliţi de diferite limbi, din locuri îndepărtate cum sînt Mesopotamia, Egipt, Libia şi Roma, au înţeles mesajul dătător de viaţă!

O limbă dată astăzi de Dumnezeu!

7. Ce perspective ar exista dacă ar fi vorbită şi înţeleasă o singură limbă pe întregul pămînt?

⁷ Dat fiind faptul că Dumnezeu poate să acorde în mod miraculos diferite limbi, nu ar fi oare minunat dacă el ar face posibil ca o singură limbă să fie vorbită şi înţeleasă pe întregul pămînt? Lucrul acesta ar promova o mai mare înţelegere între membrii familiei umane. Aşa cum spune The World Book Encyclopedia: „Dacă toţi oamenii ar vorbi aceeaşi limbă, relaţiile culturale şi economice ar fi mult mai strînse şi aceasta ar duce la creşterea bunăvoinţei între ţările comunităţii internaţionale.“ În decursul anilor au fost propuse peste 600 de limbi universale. Dintre acestea, limba esperanto a avut cel mai mare impact din cauza celor circa zece milioane de oameni care au învăţat–o de la crearea ei în anul 1887. Şi totuşi, eforturile omeneşti de a uni umanitatea prin intermediul unei limbi universale nu au avut niciodată succes. În realitate, din ce în ce mai multe probleme provoacă divizarea în această lume, în timp ce «oamenii răi merg din rău în mai rău.» — 2 Timotei 3:13.

8. Chiar dacă în lumea modernă s–ar adopta o limbă universală, ce ar continua, totuşi, să existe, şi de ce?

⁸ În privinţă religioasă există o mare confuzie. Dar nu este oare de aşteptat să fie aşa, de vreme ce cartea biblică Apocalipsa îi dă imperiului mondial al religiei false denumirea de „Babilonul cel Mare“? (Apocalipsa 18:2) Ba da, căci „Babilon“ înseamnă „Confuzie“. Chiar dacă ar fi adoptată ca limbă universală o limbă artificială sau una naturală, ca engleza, franceza, germana sau rusa, lipsa de unitate tot ar exista în privinţă religioasă, ca şi în alte privinţe. De ce? Deoarece „întreaga lume zace în Cel Rău“, Satan Diavolul (1 Ioan 5:19). El este însăşi întruchiparea egoismului şi rîvneşte cu lăcomie ca întreaga omenire să–i aducă închinare, exact la fel ca în zilele lui Nimrod şi ale Turnului Babel. Ei bine, o limbă universală vorbită de oamenii păcătoşi i–ar putea chiar oferi lui Satan şansa de a institui închinarea unită adusă lui însuşi! Dar Iehova nu va permite niciodată lucrul acesta; el va pune însă în curînd capăt oricărei religii false, inspirate de Diavol.

9. Cum sînt aduşi în unitate în prezent oameni din toate naţiunile şi rasele?

⁹ Totuşi, un fapt extraordinar este că oameni binevoitori din toate naţiunile şi rasele sînt aduşi în unitate deja în prezent. Aceasta are loc în legătură cu Dumnezeu şi din consideraţie faţă de închinarea adusă lui. Astăzi Dumnezeu le înlesneşte oamenilor învăţarea şi vorbirea singurei limbi pure de pe pămînt. Iar aceasta este cu adevărat o limbă universală. Într–adevăr, Iehova Dumnezeu este acela care îi învaţă astăzi această limbă pură pe mulţi oameni din toate naţiunile pămîntului. Lucrul acesta are loc ca împlinire a promisiunii profetice a lui Dumnezeu, făcute prin intermediul profetului şi martorului său Ţefania: „Atunci le voi da popoarelor schimbarea la o limbă pură [literal: „o buză curată“], pentru ca ele toate să invoce numele lui Iehova, spre a–i sluji umăr la umăr.“ (Ţefania 3:9, N.W.T.) Ce este această limbă pură?

Definiţia limbii pure

10. Ce este limba pură?

¹⁰ Limba pură este adevărul lui Dumnezeu, aşa cum se găseşte el în propriul său Cuvînt, în Sfintele Scripturi. Ea este mai ales adevărul privitor la Regatul său, care îi va aduce omenirii pace şi alte binecuvîntări. Limba pură pune capăt erorii religioase şi închinării false. Ea îi uneşte pe toţi aceia care o vorbesc într–o închinare pură, curată şi sănătoasă adusă singurului Dumnezeu adevărat, Iehova. Astăzi circa 3 000 de limbi acţionează ca o barieră în calea înţelegerii dintre oameni şi sute de religii false seamănă cofuzie în mijlocul omenirii. Astfel, cît de bucuroşi sîntem noi pentru că Dumnezeu le dă popoarelor schimbarea la această minunată limbă pură!

11. Ce a făcut limba pură pentru oameni din toate naţiunile şi rasele?

¹¹ Da, limba pură este însuşită de oameni din toate naţiunile şi rasele. În calitatea ei de unică limbă spirituală pură de pe pămînt, ea serveşte ca o mare forţă unificatoare. Ea îi ajută pe toţi cei care o vorbesc „să invoce . . . numele lui Iehova, spre a–i sluji umăr la umăr“, sau, literal, „cu un singur umăr“. Ei îi slujesc astfel lui Iehova „în unanimitate“ sau „cu un consimţămînt unanim şi cu un umăr unit“ (The New English Bible; The Amplified Bible). Traducerea lui Steven T. Byington sună astfel: „Atunci eu [Iehova Dumnezeu] voi face ca buzele tuturor popoarelor să devină curate, pentru ca ele toate să poată chema numele lui Iehova şi să coopereze în serviciul său.“ O asemenea cooperare mondială multilingvă în serviciul lui Dumnezeu nu există decît printre Martorii lui Iehova. Astăzi, în 212 ţări, peste patru milioane de asemenea proclamatori ai Regatului predică vestea bună în numeroase limbi. Şi totuşi Martorii lui Iehova «vorbesc în acord» şi sînt pe „deplin uniţi într–un gînd şi o simţire“ (1 Corinteni 1:10). Aceasta, datorită faptului că, indiferent unde se află pe pămînt, Martorii lui Iehova vorbesc unica limbă pură, spre lauda şi gloria Tatălui lor ceresc.

Învăţaţi acum limba pură!

12, 13. (a) De ce ar trebui să fim preocupaţi de vorbirea limbii pure? (b) De ce sînt atît de semnificative astăzi cuvintele din Ţefania 3:8, 9?

¹² Dar de ce ar trebui să fim preocupaţi de vorbirea limbii pure? În primul rînd, fiindcă viaţa noastră depinde de învăţarea şi vorbirea ei. Chiar înainte de a fi promis că «le va da popoarelor schimbarea la o limbă pură», Dumnezeu a avertizat: „«Staţi în aşteptarea mea», este declaraţia lui Iehova, «pînă în ziua cînd mă voi scula la pradă, căci hotărîrea mea judecătorească este să strîng naţiunile, să adun pentru mine la un loc regatele, pentru ca să torn asupra lor denunţarea mea, toată mînia mea aprinsă; căci prin focul zelului meu toate naţiunile pămîntului vor fi devorate.»“ — Ţefania 3:8, N.W.T.

¹³ Aceste cuvinte ale Domnului Suveran Iehova au fost pronunţate cu 26 de secole în urmă în Iuda, ţară a cărei capitală era Ierusalimul. Dar declaraţia aceasta avea în vedere în mod special zilele noastre, deoarece Ierusalimul era o prefigurare a Creştinătăţii. Şi fiindcă Regatul ceresc al lui Dumnezeu a fost instaurat în 1914, timpul nostru este ziua lui Iehova a strîngerii naţiunilor şi a adunării regatelor. El le–a adunat pe toate la un loc, sub atenţia sa, prin intermediul unei mari lucrări de mărturie. Faptul acesta, la rîndul său, a generat opoziţia lor faţă de scopul său. Iehova Dumnezeu le oferă însă, plin de îndurare, oamenilor tuturor acestor naţiuni posibilitatea de a se uni prin vorbirea limbii pure. Cu ajutorul acesteia, toţi aceia care caută viaţa în lumea sa nouă pe care a promis–o îi pot sluji în unitate, înainte ca toate naţiunile să fie mistuite de înfocata expresie a mîniei divine la „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“, război numit în general Armaghedon (Apocalips 16:14, 16; 2 Petru 3:13). Din fericire, aceia care vorbesc limba pură şi cheamă numele lui Iehova cu credinţă, ca adevăraţi închinători uniţi, se vor bucura de ocrotirea divină în timpul pîrjolului acelui dezastru mondial. Dumnezeu îi va duce în siguranţă într–o lume nouă în care, în final, pe buzele întregii omeniri nu va fi decît limba pură.

14. În ce fel a arătat Dumnezeu, prin intermediul lui Ţefania, că supravieţuirea sfîrşitului acestui sistem de lucruri pretinde o trecere imediată la acţiune?

¹⁴ Prin intermediul profetului său Ţefania, Iehova face să se înţeleagă cu claritate că aceia care speră să supravieţuiască sfîrşitului sistemului rău de lucruri din prezent trebuie să treacă imediat la acţiune. Potrivit cu Ţefania 2:1–3 (N.W.T.), Dumnezeu spune: „Adunaţi–vă la un loc, da, faceţi adunarea, o, naţiune care nu păleşti de ruşine. Înainte ca statutul să dea naştere la ceva, înainte ca ziua să fi trecut întocmai ca pleava, înainte de a veni peste voi mînia aprinsă a lui Iehova, înainte de a veni peste voi ziua mîniei lui Iehova, căutaţi–l pe Iehova, voi, toţi cei blînzi de pe pămînt, care aţi practicat propria Lui hotărîre judecătoarească. Căutaţi dreptatea, căutaţi blîndeţea. Probabil că veţi fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova.“

15. (a) Care a fost împlinirea iniţială a cuvintelor din Ţefania 2:1–3? (b) Cine a supravieţuit executării sentinţei lui Dumnezeu asupra lui Iuda, şi care va fi în zilele noastre paralela acestei supravieţuiri?

¹⁵ Aceste cuvinte au avut o împlinire iniţială asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului din antichitate. Poporul păcătos din Iuda nu a reacţionat favorabil la apelul divin, fapt ce rezultă din aceea că Dumnezeu şi–a executat sentinţa asupra iudeilor prin intermediul babilonienilor în anul 607 î.e.n. Aşa cum Iuda era o «naţiune ce nu pălea de ruşine» în faţa lui Dumnezeu, tot la fel şi creştinătatea este o „naţiune“ fără ruşine în faţa lui Iehova. Însă datorită faptului că au dat atenţie cuvîntului lui Dumnezeu, unii iudei, precum şi alte persoane, au supravieţuit, şi printre aceştia a fost şi Ieremia, fidelul profet al lui Iehova. Alţi supravieţuitori au fost un etiopian cu numele de Ebed–Melec şi descendenţii lui Ionadab (Ieremia 35:18, 19; 39:11, 12, 16-18). În mod asemănător, astăzi, „o mare mulţime“ de „alte oi“ ale lui Isus, adunate din toate naţiunile, vor supravieţui Armaghedonului şi vor intra în lumea nouă a lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:9; Ioan 10:14-16). Numai aceia care învaţă şi vorbesc limba pură vor avea fericirea de a supravieţui.

16. Ce trebuie să facă cineva pentru a putea fi ascuns „în ziua mîniei lui Iehova“?

¹⁶ Aşa cum statutul lui Iehova a fost ca Iuda şi Ierusalimul să fie şterse din existenţă, tot la fel trebuie să piară şi creştinătatea. Într–adevăr, distrugerea tuturor religiilor false este aproape, iar aceia care doresc să supravieţuiască trebuie să acţioneze numaidecît. Ei trebuie să facă lucrul acesta „înainte ca ziua să fi trecut întocmai ca pleava“, suflată brusc de vînt cînd boabele de grîu sînt vînturate în aria de treierat. Pentru a scăpa de mînia lui Dumnezeu, noi trebuie să vorbim limba pură şi să reacţionăm la avertismentul divin înainte ca să vină peste noi ziua mîniei aprinse a lui Iehova. La fel ca în zilele lui Ţefania, şi astăzi cei blînzi îl caută pe Iehova Dumnezeu, precum şi dreptatea şi blîndeţea. A–l căuta pe Iehova înseamnă a–l iubi din toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată puterea noastră (Marcu 12:29, 30). «Probabil că [cei care vor face astfel] vor fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova.» Dar de ce spune profeţia „probabil“? Deoarece salvarea depinde de fidelitate şi perseverenţă (Matei 24:13). Aceia care se conformează normelor drepte ale lui Dumnezeu şi continuă să vorbească limba pură vor fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova.

17. Ce întrebări rămîne să examinăm?

¹⁷ Întrucît ziua mîniei lui Iehova este aproape şi salvarea depinde de învăţarea şi utilizarea limbii pure, acum este timpul să fim profund implicaţi în studierea şi vorbirea ei. Dar cum poate învăţa cineva limba pură? Şi cum putem trage folos din vorbirea ei?

Cum aţi răspunde?

◻ De unde provine vorbirea omenească?

◻ Ce este limba pură?

◻ De ce sînt atît de semnificative astăzi cuvintele din Ţefania 3:8, 9?

◻ Ce trebuie să facem pentru ca să fim ascunşi „în ziua mîniei lui Iehova“?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

La Babel, Dumnezeu i–a împrăştiat pe oameni, încurcîndu–le limba