„Aerul“ acestei lumi aduce moarte

„Voi sînteţi aceia pe care Dumnezeu v-a făcut vii, cu toate că eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, în care aţi umblat altădată (. . .) conform stăpînitorului autorităţii aerului.“ — EFESENI 2:1, 2.

1. De ce poluarea atmosferei are un efect ucigător asupra oamenilor?

CÎT de reconfortantă este o gură de aer proaspăt după ce ai stat într-o camera cu aer viciat! Dar chiar şi în mijlocul naturii, poluarea constituie o problemă majoră a zilelor noastre. În multe ţări, concentraţia otrăvurilor răspîndite în atmosferă a atins cote alarmante. Fumurile toxice, praful radioactiv, microbi cauzatori de boli şi anumiţi viruşi se răspîndesc toţi pe calea aerului. Aerul indispensabil vieţii, pe care Creatorul nostru plin de iubire ni l-a furnizat cu atîta generozitate, devine din ce mai periculos din cauza neglijenţei şi lăcomiei omului.

2. Care „aer“ contaminat este mai periculos decît aerul poluat pe care îl respirăm?

² Oricît ar fi de periculoasă poluarea aerului, există însă un fel de „aer“ poluat care este şi mai ucigător. Nu este vorba aici despre aerul contaminat de accidentul nuclear de la Cernobîl, din Uniunea Sovietică, nici de cel plin de smog din Los Angeles, California. Nu, noi ne aflăm în pericol de a respira un „aer“ mult mai dezgustător. Apostolul Pavel ne-a vorbit despre el cînd le-a spus confraţilor săi creştini: „Dumnezeu v-a făcut vii cu toate că eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre în care aţi umblat altădată conform sistemului de lucruri al acestei lumi, conform stăpînitorului autorităţii aerului, spiritul care acţionează acum în fiii neascultării.“ — Efeseni 2:1, 2.

3, 4. (a) Cine este „stăpînitorul autorităţii aerului“? (b) De ce „aerul“ despre care este vorba în Efeseni 2:1, 2, nu este sălaşul demonilor?

³ Dar ce este acest „aer“? Pavel arată că acesta exercită „autoritate“, sau putere, şi că este dirijat de un „stăpînitor“. Nu există nici o îndoială cu privire la identitatea acestui stăpînitor. El este Satan Diavolul, pe care Isus Cristos l-a numit „stăpînitorul acestei lumi“ (Ioan 12:31). Înţelegînd acest lucru, unii biblişti consideră că Pavel a împrumutat aici idei din surse iudaice sau păgîne, şi că vorbea despre aer ca fiind sălaşul demonilor, peste care stăpîneşte Diavolul. Multe traduceri ale Bibliei reflectă această concepţie. Însă acest „aer“ nu trebuie să fie confundat cu „locurile cereşti“, unde locuiesc „forţele spirituale rele“. — Efeseni 6:11, 12.

⁴ Cînd Pavel le-a scris creştinilor din Efes, Satan şi demonii, deşi nu se mai bucurau de favoarea lui Dumnezeu, se aflau încă în ceruri. Ei nu fuseseră încă aruncaţi în vecinătatea pămîntului (Apocalips 12:7–10). Pe de altă parte, aerul îi preocupă mai mult pe oameni decît pe creaturile spirituale. Prin urmare, cînd ultima cupă a mîniei lui Dumnezeu a fost vărsată peste „aer“, societatea umană a fost aceea care i-a simţit efectele. — Apocalips 16:17–21.

5. Ce este „aerul“ despre care se vorbeşte aici, şi ce efect are el asupra oamenilor?

⁵ Se pare deci că Pavel se referă la aerul concret, sau la atmosferă, pentru a ilustra spiritul sau atitudinea predominantă pe care o reflectă oamenii îndepărtaţi de Dumnezeu şi care se caracterizează prin egoism şi neascultare. Acest „aer“ este acelaşi lucru cu „spiritul care acţionează acum în fiii neascultării“ şi cu „spiritul lumii“ (Efeseni 2:2; 1 Corinteni 2:12). Aşa cum aerul propriu-zis se află peste tot şi este uşor de respirat, tot aşa şi „spiritul lumii“ este întotdeauna prezent. El îmbibă, influenţează şi modelează gîndurile şi acţiunile oamenilor încă din fragedă copilărie şi pînă la moarte, în timp ce ei caută să-şi satisfacă dorinţele, speranţele şi ambiţiile.

6. (a) Ce anume accentuează efectele ucigătoare ale „aerului“ lumii şi cum îşi exercită el „autoritatea“? (b) Cum poate cel care respiră acest „aer“ să fie îndemnat să imite atitudinea rebelă a Diavolului?

⁶ Acest spirit, caracterizat prin păcat şi răzvrătire, predomină în societatea umană imperfectă. Nu numai că oamenii respiră acest „aer“, dar efectele sale ucigătoare sînt accentuate de influenţa puternică a semenilor lor şi de căutarea tot mai frenetică a plăcerilor senzuale. El exercită astfel o „autoritate“ foarte puternică asupra oamenilor. (Vezi Romani 6:12–14.) Bineînţeles că Diavolul este acela care se află la rădăcina a tot ce este rău (Ioan 8:44). Deci el îi îndeamnă pe oameni să-i imite atitudinea rebelă şi, astfel, el inspiră, modelează şi domină spiritul sau „aerul“ pe care îl respiră marea masă a oamnilor. În calitate de „stăpînitor“ peste această putere sau „autoritate“ sinistră, Satan se foloseşte de ea pentru a direcţiona modul de gîndire al oamenilor. Scopul urmărit constă în a-i ţine pe oameni preocupaţi de satisfacerea propriilor dorinţe carnale şi de urmărirea unor obiective caracteristice acestei lumi, pentru ca ei să nu aibă nici timpul, nici dorinţa de a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi de a se supune acţiunii spiritului său sfînt, adică a ‘spiritului care dă viaţă’ (Ioan 6:63). Din punct de vedere spiritual ei sînt morţi.

7. (a) În ce sens erau creştinii odinioară „fii ai mîniei“? (b) O dată deveniţi creştini, ce transformare a avut loc în noi?

⁷ Şi creştinii, înainte de a învăţa adevărul din Cuvîntul lui Dumnezeu şi de-a începe să se conformeze normelor divine drepte, au fost sub „autoritatea“ sau puterea acestui „aer“ poluat. „Da, printre ei, noi toţi ne comportam odinioară conform dorinţelor cărnii noastre, făcînd lucrurile pe care le dorea carnea şi gîndurile şi eram în mod firesc fii ai mîniei ca şi ceilalţi.“ Dar o dată deveniţi creştini, noi am încetat să respirăm „aerul“ ucigător al acestei lumi. Noi ‘am dezbrăcat vechea personalitate, care se conforma liniei noastre de conduită de odinioară, şi am îmbrăcat noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate’. — Efeseni 2:3; 4:22–24.

8. Prin ce anume este situaţia noastră de azi asemănătoare cu aceea a naţiunii Israel în deşert?

⁸ Noi am fugit deci de atmosfera poluată a lumii, dar ne paşte un pericol: am putea fi ademeniţi să ne întoarcem în ea. Azi, „timpul sfîrşitului“ este foarte înaintat şi sîntem chiar în pragul lumii noi (Daniel 12:4). Cu siguranţă că nu am vrea să pierdem totul, căzînd în aceleaşi capcane ca israeliţii. După ce fuseseră eliberaţi în mod miraculos din Egipt şi ajunseseră la hotarele Ţării Promise, mii dintre ei „au căzut în deşert“. De ce? Deoarece unii dintre ei deveniseră idolatri, alţii comiseseră fornicaţie, iar alţii îl puseseră pe Iehova la încercare prin faptul că au murmurat şi s-au plîns. Pavel subliniază cu tărie acest lucru, spunînd: „Dar aceste lucruri li s-au întîmplat ca exemple şi ele au fost scrise ca avertizare pentru noi, asupra cărora au sosit sfîrşiturile sistemelor de lucruri.“ — 1 Corinteni 10:1–11.

9. (a) Cum putem fi în lume, fără a face totuşi parte din ea? (b) Ce trebuie să facem ca să nu fim din nou aspiraţi de atmosfera ucigătoare a lumii?

⁹ Isus s-a rugat cu privire la discipolii săi astfel: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume. Îţi cer nu să-i scoţi din lume, ci să veghezi asupra lor, din cauza celui rău“ (Ioan 17:14, 15). Iehova ne va ocroti, dar el nu va înălţa „o îngrăditură“ împrejurul nostru, nici nu ne va feri în mod miraculos de „aerul“ lumii (Iov 1:9, 10). Aşadar, marea dificultate constă pentru noi în a fi în lumea lui Satan, fără a face parte din ea, a fi înconjuraţi de „aerul“ poluat al acestei lumi, fără ca totuşi să-l respirăm. Cînd citim publicaţiile laice, cînd privim programele de televizor, sau cînd mergem la un spectacol, ne expunem probabil „aerului“ acestei lumi. Cu toate că nu putem evita să venim în contact cu anumite persoane ale acestei lumi — la locul de muncă, la şcoală sau în altă parte — trebuie să fim vigilenţi totuşi ca să nu fim din nou aspiraţi de atmosfera ucigătoare a lumii. — 1 Corinteni 15:33, 34.

10, 11. (a) De ce prezenţa noastră în paradisul spiritual al lui Iehova se poate asemăna cu ocuparea unui loc într-un separeu rezervat nefumătorilor? (b) Ce trebuie să facem dacă observăm că emanaţiile aerului acestei lumi ajung pînă la noi?

¹⁰ Am putea asemăna situaţia noastră cu aceea a unui om care se află într-un restaurant ce dispune de separeuri pentru „fumători“ şi pentru „nefumători“. În calitate de creştini aflaţi în paradisul spiritual al lui Iehova, noi ne situăm, ca să zicem aşa, în separeul pentru „nefumători“, departe de spiritul acestei lumi. Cu siguranţă că nu ne-am aşeza în separeul pentru „fumători“; aşa ceva ar fi absurd. Dar ce se întîmplă deseori cînd ne aflăm în separeul pentru „nefumători“? Ei bine, aerul viciat, saturat de fum, se răspîndeşte şi emanaţiile lui ajung pînă la noi! Cînd se întîmplă acest lucru, găsim oare că este atrăgător aerul poluat, sau mai curînd ne îndepărtăm de el cît putem de repede?

¹¹ Dar ce faci tu cînd emanaţiile „aerului“ acestei lumi ajung la tine? Acţionezi imediat pentru a te îndepărta de această influenţă nocivă? Dacă rămîi pe loc şi îl respiri, poţi fi sigur că el îţi va influenţa modul de a gîndi. Cu cît respiri mai mult acest „aer“, cu atît mai mult te vei obişnui cu el. În plus, cu timpul, mirosul lui nu-ţi va mai părea respingător, ci atrăgător, ameţitor şi de dorit pentru carne. El ar putea chiar retrezi vreo dorinţă secretă pe care te-ai străduit mult să o stăpîneşti.

12. Ce este necesar să facem pentru a nu cădea victimă acelor elemente ale „aerului“ acestei lumi care nu sînt uşor sesizabile?

¹² Aşa cum unii poluanţi atmosferici, ca oxidul de carbon, sînt fără miros şi fără gust, tot aşa anumiţi poluanţi ucigători ai „aerului“ acestei lumi nu sînt uşor sesizabili. Astfel, riscăm să nu detectăm ‘emanaţiile’ ucigătoare decît după ce am devenit victimele lor. De aceea, trebuie să fim vigilenţi, evitînd ca spiritul de toleranţă al acestei lumi şi de neascultare faţă de normele drepte ale lui Dumnezeu să ne facă să cădem într-o capcană nimicitoare. Pavel i-a încurajat pe fraţii săi creştini să ‘continue a se îndemna unii pe alţii în fiecare zi (. . .) ca nu cumva vreunul dintre ei să se împietrească prin puterea înşelătoare a păcatului’. — Evrei 3:13; Romani 12:2.

Componentele „aerului“ acestei lumi

13. (a) Care este un aspect al „aerului“ acestei lumi de care trebuie să ne ferim? (b) Ce anume arată că „aerul“ acesta i-a influenţat şi pe unii dintre slujitorii lui Iehova?

¹³ Care sînt cîteva atitudini obişnuite pe care, datorită influenţei puternice exercitate de „aerul“ acestei lumi, am putea începe să le adoptăm chiar înainte de a ne da seama de acest lucru? Una dintre ele este înclinaţia spre jocul cu imoralitatea. Ideile acestei lumi cu privire la sex şi imoralitate se află pretutindeni în jurul nostru. Mulţi oameni spun: ‘Nu este nimic rău în a comite fornicaţie, în a avea copii nelegitimi şi a practica homosexualitatea. Acestea sînt lucruri normale, fireşti.’ Are vreo influenţă acest „aer“ sau spirit lumesc asupra poporului lui Iehova? Din nefericire, da. Pe parcursul anului de serviciu 1986 au trebuit să fie excluse din congregaţia creştină 37 426 persoane, majoritatea dintre ele pentru faptul că au practicat imoralitatea sexuală. Şi aceasta, fără a pune la socoteală numărul şi mai mare al acelora care au fost mustraţi pentru imoralitate, dar nu au fost excluşi deoarece s-au căit în mod sincer. — Proverbe 28:13.

14. De ce anumiţi creştini eşuează pe plan moral, şi ce sfat biblic resping ei?

¹⁴ Ce se întîmplă cu aceia care cedează la imoralitate sexuală? Cînd faptele devin cunoscute, se observă deseori că aceşti creştini au reînceput să respire „aerul“ ucigător al acestei lumi. Ei au permis ca atitudinile lumeşti pe care le-au adoptat, să coboare nivelul normelor lor morale. De exemplu, ei au început poate să vizioneze filme pe care le-ar fi respins cu cîţiva ani înainte. Şi mai rău este că, la ei acasă, şi cu material video propriu, ei pot viziona filme care sînt în mod clar inadecvate pentru un creştin. A te juca astfel cu imoralitatea înseamnă a face ceea ce este contrar poruncii scripturale care spune: „Fornicaţia, necurăţenia de orice fel şi lăcomia să nu fie nici măcar menţionate printre voi, aşa cum se cuvine unor oameni sfinţi; nici conduita ruşinoasă, nici vorbirea prostească, nici glumele obscene.“ — Efeseni 5:3, 4.

15. Arătaţi cum tentaţia jocului cu imoralitatea sexuală poate uneori să înceapă într-un mod nevinovat.

¹⁵ Poate că respingi imediat o invitaţie directă de a comite fornicaţie. Dar cum reacţionezi cînd, la locul de muncă sau la şcoală, cineva caută să flirteze cu tine, sau să facă faţă de tine gesturi de o familiaritate exagerată sau să-ţi propună o întîlnire? Acestea sînt emanaţiile „aerului“ lumii, care ajung pînă la tine. Îţi permiţi oare să ajungi pînă acolo încît să îţi placă să ţi se acorde atenţie şi să încurajezi chiar acest lucru? Potrivit relatărilor primite de la bătrîni, conduita incorectă începe de multe ori într-un mod banal. Un bărbat din lume i-ar putea spune unei creştine: „Ce drăguţă eşti astăzi!“ Poate că este plăcut pentru o femeie să audă un asemenea compliment, mai ales atunci cînd se simte singură. Dar mai grav este faptul că unele creştine nu au reacţionat cu înţelepciune cînd bărbaţii le-au făcut gesturi necuviincioase. Ele au lăsat impresia că se împotrivesc, dar într-un mod atît de puţin convingător, încît bărbaţii respectivi s-au simţit încurajaţi să continue. Ce ar trebui deci să facă o creştină cînd un bărbat persistă în a-i face propuneri imorale, care sînt ca nişte răbufniri puternice de aer poluat ce ajung pînă la ea? Ea ar trebuie să spună clar şi răspicat că nu vrea şi nu va accepta ca respectivul să-i facă curte. Dacă ea va continua să respire acest „aer“, rezistenţa ei va fi probabil înfrîntă, şi ea ar putea fi determinată să comită imoralitate, sau să încheie o căsătorie neînţeleaptă. — Compară Proverbe 5:3–14; 1 Corinteni 7:39.

16. Ce e necesar să facem pentru a fi o „mireasmă plăcută a lui Cristos“?

¹⁶ Respinge deci cu promptitudine aerul ucigător şi imoral al acestei lumi. În loc să cedezi la mirosul lui ademenitor şi să aduci oprobriu asupra numelui şi organizaţiei lui Iehova, caută să devii o mireasmă plăcută lui Dumnezeu, gîndind şi acţionînd într-un mod sfînt. Iată ce a spus Pavel în acest sens: „Fiindcă pentru Dumnezeu noi sîntem o mireasmă plăcută a lui Cristos printre aceia care sînt pe cale de-a fi salvaţi şi printre aceia care pier; pentru aceştia din urmă o mireasmă care emană de la moarte spre moarte, pentru cei dintîi o mireasmă care emană de la viaţă spre viaţă“ (2 Corinteni 2:15, 16). Ce importanţă are dacă mulţi strîmbă din nas la comportamentul creştinilor? (1 Petru 4:1–5). Lasă lumea să meargă pe drumul ei şi să culeagă roade rele sub formă de familii dezbinate, copii nelegitimi, boli transmise pe cale sexuală, ca SIDA, şi nenumărate alte probleme de natură afectivă şi fizică. Nu numai că vei fi scutit de multe dureri, dar vei avea şi favoarea lui Dumnezeu. În plus, cel puţin unii vor rămîne impresionaţi de frumoasa ta conduită şi de mesajul despre Regat pe care îl predici şi vor fi astfel atraşi de „mireasma care emană de la viaţă spre viaţă“.

„Aerul“ lumii se reflectă în moda ei

17. Cum pot îmbrăcămintea şi pieptănătura unui creştin să dezvăluie că el se lasă influenţat de spiritul lumii?

¹⁷ Un alt aspect al „aerului“ lumii se referă la moda vestimentară şi la pieptănătură. În lume, mulţi se îmbracă într-un mod care să stîrnească simţurile. Chiar şi băieţii şi fetele care nu au ajuns încă la adolescenţă vor să pară mai maturi şi să-şi scoată în evidenţă trăsăturile sexului lor. Te-ai molipsit şi tu de acest „aer“ sau atitudine atît de răspîndită? Te îmbraci în aşa fel încît să trezeşti, să aţîţi sau să captezi în mod necuviincios interesul celor de sex opus? Dacă faci astfel, înseamnă că te joci cu focul. Respirînd acest „aer“ îţi vei înăbuşi spiritul de modestie, dorinţa de a-ţi păstra castitatea (Mica 6:8). Îi vei atrage astfel pe cei care au spirit lumesc. Acţiunile tale vor lăsa să se înţeleagă că eşti dispus să comiţi imoralitate cu ei. Dar de ce să o apuci pe drumul acesta, lăsîndu-te ademenit de acest „aer“ ca să faci ceea ce este rău în ochii lui Dumnezeu?

18. Cum vom fi ajutaţi în alegerea îmbrăcăminţii şi a pieptănăturii de faptul că ne vom aminti mereu că îl reprezentăm pe Iehova?

¹⁸ Pentru a fi modeşti, nu este necesar să ne îmbrăcăm sau să ne pieptănăm într-un mod neglijent sau neatrăgător. Observă cum se piaptănă şi se îmbracă marea majoritate a Martorilor lui Iehova. Ei resping modele extremiste ale lumii, dar au totuşi un aspect atrăgător, deoarece ei nu uită că sînt slujitori care îl reprezintă pe Iehova, Suveranul universului. Chiar dacă lumea critică ţinuta lor modestă, ei nu se vor supune influenţei lumii şi nu vor coborî nivelul normelor lor. Apostolul Pavel a scris următoarele: „Iată deci ce spun şi mărturisesc în Domnul: nu mai continuaţi să umblaţi cum umblă şi naţiunile în inutilitatea minţii lor (. . .). Pierzîndu-şi orice simţ moral, ele s-au dedat unei conduite libertine, ca să practice cu aviditate orice fel de necurăţenie“ (Efeseni 4:17–19). Creştinii maturi vor da dovadă de modestie în vestimentaţie şi nu vor umbla cum umblă naţiunile. — 1 Timotei 2:9, 10.

19. După ce am examinat două dintre principalele aspecte ale „aerului“ acestei lumi, ce anume este deja evident referitor la pericolul de a-l respira?

¹⁹ Pînă acum am analizat doar două aspecte ale „aerului“ lumii. Dar, am constatat deja că el este foarte dăunător sănătăţii spirituale. În articolul următor vom examina alte aspecte ale acestui „aer“ ucigător, pe care Diavolul şi sistemul său nu încetează să-l sufle spre creştini, în speranţa că ei vor fi subjugaţi de el. Cît de important este să evităm acest „aer“, deoarece absorbirea spiritului acestei lumi este asemănătoare cu respirarea unor emanaţii ucigătoare!

Cum aţi răspunde?

◼ Ce este „aerul“ lumii şi cine îl dirijează?

◼ Ce „autoritate“ exercită asupra oamenilor „aerul“ lumii?

◼ De ce se poate spune că, creştinii se găsesc într-un separeu rezervat „nefumătorilor“?

◼ Cum poate „aerul“ lumii să-i determine pe creştini să se joace cu imoralitatea?

◼ Cum ne poate ajuta modestia să evităm a fi influenţaţi de „aerul“ lumii în ceea ce priveşte îmbrăcămintea şi pieptănătura?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 16]

Refuzi tu să respiri „aerul“ ucigător al acestei lumi?

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Ce faci atunci cînd emanaţiile „aerului“ acestei lumi se îndreaptă spre tine?