„Comori din Ţara Sfîntă“
MANHATTAN–UL, plin de forfotă, este un cadru neobişnuit pentru o colecţie de opere de artă care confirmă istoria biblică. Totuşi, în Central Park din New York City se află The Metropolitan Museum of Art, care a găzduit recent expoziţia: „Comori din Ţara Sfîntă — opere de artă antice de la Muzeul Israelului.“ Această expoziţie a însemnat circa 200 de obiecte împrumutate de la Muzeul Israelului din Ierusalim.
Locuitorii antici ai ţării Bibliei ne deapănă istoria lor prin intermediul acestor opere de artă. Să privim deci, să ascultăm şi să învăţăm. Mai întîi însă trebuie să urcaţi cele 28 de trepte care duc la intrarea încadrată de coloane a muzeului Metropolitan. Odată intrat acolo, eşti gata să–ţi începi plimbarea de–a lungul cîtorva mii de ani de istorie biblică. Iată acum cîteva dintre exponatele pe care le vei întîlni acolo:
Comentariul la cartea lui Habacuc — un sul de pergament lung de aproximativ 1,5 m., în care numele divin apare de mai multe ori. Acest sul este unul dintre primele suluri descoperite şi dintre cele mai bine păstrate dintre manuscrisele de la Marea Moartă, care au fost denumite „cea mai mare descoperire arheologică a secolului“. (Aceste suluri conţin fragmente din fiecare carte a Scripturilor ebraice, cu excepţia cărţii Estera, şi datează din secolul al doilea î.e.n. Astfel, exceptînd fragmente de manuscris, ele sînt mai vechi cu o mie de ani decît cele mai vechi exemplare biblice cunoscute la ora actuală.) Comentariul la cartea Habacuc conţine aproape două treimi din cartea Habacuc (1:4—2:20) şi a fost copiat în aramaică, la sfîrşitul secolului întîi î.e.n., fiind relatat într–o scriere cu caractere drepte, şi avînd intercalate comentarii. „Dar tetragrama — cele patru litere care alcătuiesc numele Iehova — este scrisă peste tot cu litere ebraice vechi“, se menţionează în pliantul cu informaţii despre această expoziţie. Da, ai putea vedea cu propriii tăi ochi tetragrama.
Ostraconul „Casa lui Dumnezeu“ — un fragment de ceramică pe care numele divin apare de două ori sub forma tetragramei. Acest fragment de vas găsit în sudul Israelului era o scrisoare adresată unui bărbat pe nume Eliaşib şi datează din a doua jumătate a secolului al VII–lea î.e.n. Scrisoarea începe astfel: „Către domnul meu Eliaşib. Fie ca jhwh să se intereseze de pacea ta.“ Iar în încheiere se spune: „El locuieşte în casa lui jhwh.“ (Vezi pagina 12 din broşura Numele divin care va dăinui pentru totdeauna, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.)
Inscripţia referitoare la Pontius Pilat — un document istoric unic din secolul întîi e.n. descoperit în Cezareea. Pînă în 1961, singura menţiune cu privire la Pontius Pilat se afla în paginile Bibliei şi în scrierile istoricilor romani şi evrei din secolul întîi e.n. Acum însă puteţi vedea pe o piatră de calcar, scrise cu frînturi de latină, cuvintele „Pontius Pilat, prefectul Iudeii“. Aceasta întăreşte dovezile despre existenţa omului care a autorizat execuţia lui Isus Cristos.
Inscripţia „Locul unde se sună din trompetă“ — odinioară, un loc de pe parapetul sud–vestic al zidului care înconjura templul din Ierusalim. Cînd templul a fost distrus în anul 70 e.n., această bucată de piatră a căzut jos pe stradă. Pe această piatră de formă dreptunghiulară, lungă de 1 m., se află înscrise în ebraică cuvintele „spre locul unde se sună din trompetă“, şi se referă la locul unde stătea, după cîte se pare, un trompetist care suna din trompetă atunci cînd anunţa începutul şi sfîrşitul sabatului. Din construcţiile care se aflau pe terenurile aparţinînd templului, această inscripţie constituie singura dovadă grăitoare care a rezistat timpului, confirmînd astfel împlinirea profeţiei lui Isus, consemnată în Matei 24:1, 2.
Inscripţia funerară a lui Ozia, regele lui Iuda — o tăbliţă din piatră cu dimensiunea de 0,3 m.p. pe care se află următoarea inscripţie în aramaică: „Aici au fost aduse oasele lui Ozia, regele lui Iuda. Nu deschideţi!“ Se pare că acest avertisment este o aluzie la lepra de care suferise Ozia, sau poate că se referă la o interdicţie generală cu privire la deschiderea mormintelor (2 Cronici 26:16–23). Această tăbliţă, datînd aproximativ din secolul întîi î.e.n., a fost găsită lîngă Ierusalim şi ea marca reîngroparea oaselor regelui Ozia după multe secole de la moartea lui, întrucît iniţial, el nu a fost înmormîntat în cimitirul regal din capitală.
Suport de cult cu muzicanţi — un suport neobişnuit din ceramică, avînd înălţimea de circa 30 cm. ilustrînd sugestiv ceremoniile de cult filistene. Acest piedestal este ornat cu cinci muzicanţi, fiecare cîntînd la un instrument: unul la cimbal, doi la fluier, unul la un instrument cu coarde, şi unul la tamburină. Suportul a fost găsit în Aşdod şi datează din perioada cuprinsă între ultima parte a secolului al XI–lea şi prima parte a secolului al X–lea î.e.n.
Suport de cult canaanit — un suport pătrat şi gol pe dinăuntru făcut din argilă şi ornat cu figuri de oameni şi animale. El înfăţişează cele mai importante zeităţi canaanite: Aşera, înfăţişată în chip de copac sau stîlp sacru, şi Baal, reprezentat sub formă de viţel călărit de un disc solar înaripat (Exod 34:12–14; 2 Regi 23:4, 5). Suportul avînd o înălţime de aproape 60 de cm. şi fiind destinat probabil pentru ofrande sau libaţii, a fost găsit lîngă Meghido şi datează din perioada tîrzie a secolului al X–lea î.e.n. — Compară 2 Cronici 34:4.
Obiecte de fildeş din Samaria — sculpturi din Samaria datînd din perioada cuprinsă între secolele al IX–lea şi al VIII–lea î.e.n. Ele ne amintesc de „casa de fildeş“ pe care Ahab a construit–o în Samaria, sau de dantelăriile cu care erau ornate „canapelele de fildeş“ specifice stilului de viaţă decăzut împotriva căruia a vorbit profetul Amos (1 Regi 22:39; Amos 3:15; 6:4). Întrucît artizanii fenicieni se specializaseră în lucrări de fildeş, unele dintre aceste opere de artă miniaturizate ne amintesc de cultul păgîn al lui Baal, care se pare că a fost introdus în Israel de Izabela, soţia feniciană a lui Ahab.
Multe dintre obiectele expuse sînt frumoase în ceea ce priveşte forma şi culoarea. Dar unele dintre ele, cum ar fi statuile unor zeiţe ale fertilităţii, ilustrează practicile religioase josnice ale ţării. Altele, scot în evidenţă modul în care influenţele străine au contribuit la formarea caracterului ei specific. Expoziţia „Comori din Ţara Sfîntă“ şi altele asemenea ei ne sporesc înţelegerea cu privire la oamenii, politica, religia şi arta din ţara Bibliei.
[Legenda fotografiilor de la paginile 28, 29]
Comentariul la cartea Habacuc
[Provenienţa fotografiei]
Sanctuarul cărţii, Israel Museum, Ierusalim
Ostraconul „Casa lui Dumnezeu“
[Provenienţa fotografiei]
Israel Museum, Ierusalim
Inscripţia referitoare la Pontius Pilat
[Provenienţa fotografiei]
Israel Museum, Ierusalim
Inscripţia „Locul unde se sună din trompetă“
[Provenienţa fotografiei]
Israel Museum, Ierusalim
Inscripţia funerară a lui Ozia
[Provenienţa fotografiei]
Israel Museum, Ierusalim
Suport de cult cu muzicanţi
[Provenienţa fotografiei]
Israel Museum, Ierusalim