Ce a făcut Dumnezeu pentru tine?

‘NIMIC!’ ar putea răspunde unii. ‘Trebuie să muncesc din greu pentru ca să îmi port eu însumi de grijă.’ Dacă asta este şi părerea ta, stai şi reflectează puţin la această întrebare: Cum ai venit în existenţă?

Cu nouă luni înainte de a te naşte, două celule minuscule s-au întîlnit în uterul mamei tale. Ele au format împreună o nouă şi unică celulă.

Cea mai mare dintre cele două celule amintite era un ovul — sau ou — care a fost produs de mama ta. Cealaltă celulă mai mică era un spermatozoid provenit de la tatăl tău. Dimensiunile lui sînt atît de mici, încît, potrivit opiniei exprimate de Sheila Kitzinger în cartea sa The Experience of Childbirth (Fenomenul naşterii unui copil), dacă toţi spermatozoizii din care au apărut toţi oamenii de pe pămînt ar fi puşi unul lîngă altul, „ei ar constitui un şir lung de circa 2,5 cm“. Îndată ce spermatozoidul tatălui tău a pătruns în ovulul mamei tale, tu ai fost conceput şi codul tău genetic a fost fixat!

După aceea au intrat în acţiune diferite procese de dezvoltare de o înaltă complexitate. Ele sînt „atît de complicate încît, după mai bine de un secol de cercetări, savanţii sînt încă departe de a le descifra“, scria Andrea Dorfman în Science Digest.

Dînd ca exemplu un proces de creştere care tot mai produce nedumerire în rîndul oamenilor de ştiinţă, acelaşi autor menţionează următoarele: „Dirijarea creşterii este o problemă la fel de complexă. De exemplu, braţul stîng şi braţul drept se dezvoltă într-un mod absolut independent din muguri de ţesut avînd lungimea de cîţiva milimetri şi totuşi ele sfîrşesc prin a dobîndi aceeaşi lungime. De unde ştiu celulele cînd să înceteze multiplicarea? (. . .) Se pare că fiecare organ are un mijloc intern prin care îşi dirijează creşterea.“ Şi nu sîntem fericiţi că se întîmplă aşa?

Dar ce anume dirijează creşterea în toate organismele vii? O forţă oarbă care se numeşte natura? Un proces nefondat numit evoluţie? Nu este evident oare că formele de viaţă uluitor de complexe, de o varietate infinită şi de o frumuseţe desăvîrşită, care se găsesc pe această planetă încîntătoare, nu pot fi decît opera unui Creator atotputernic? Şi dacă este aşa, nu trebuie oare să manifestăm o profundă recunoştinţă pentru ceea ce el a făcut pentru noi?

Dovezi infinite ale minunilor creaţiei

În fiecare zi, ba chiar în fiecare ceas beneficiem de minunile creaţiei. De exemplu, ce se întîmplă cînd dormim? Activitatea musculară şi cea psihică încetinesc în mod automat. Aceasta se întîmplă independent de voinţa noastră, deoarece deseori adormim fără să ne dăm seama. Şi cît de reconfortant este un somn bun! Unii pot răbda săptămîni întregi fără să mănînce, dar cei care stau mai mult de trei zile fără să doarmă întîmpină mari dificultăţi în ceea ce priveşte gîndirea, văzul şi auzul.

După ce te trezeşti dimineaţa, poate că cineva te serveşte cu o cafea pe care a îndulcit-o cu zahăr. Zahărul, care era altădată rar şi scump, se găseşte acum în cantităţi atît de mari, încît abia dacă îi dăm atenţie. Dar cum se produce el? El se formează în plante prin procesul de fotosinteză — o reacţie la care iau parte lumina solară, apa şi bioxidul de carbon. Concomitent se degajă oxigenul, care este un element vital pentru toate creaturile care trăiesc pe pămînt. Fotosinteza este un proces foarte complex pe care oamenii de ştiinţă nu îl înţeleg nici acum în totalitate. „Cum (. . .) se realizează fotosinteza?“, întreabă cartea The Plants (Plantele) (din colecţia Life Nature Library — engl.). „Asta este totuna cu întrebarea: cum a apărut viaţa?, — adică: nu ştim.“

Poate că în timp ce îţi bei cafeaua îţi aduci aminte de programul pe care l-ai văzut la televizor în seara precedentă. Revezi în minte scenele care ţi-au captivat interesul. Dar cum au fost ele transmise creierului tău, depozitate acolo ca şi cum le-ai fi înregistrat pe o rolă de film şi apoi reproiectate astfel încît să le poţi descrie altora? Este un lucru uimitor, nu-i aşa? De unde a căpătat omul inteligenţa ca să facă lucrurile minunate pe care le realizează? Bineînţeles, nu de la animale. Nu este oare impresionant creierul omenesc?

Iar ziua de-abia a început. Şi totuşi, pentru cît de multe lucruri trebuie să-i mulţumim Creatorului! Dar pentru cîte mai avem încă să-i mulţumim!