Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Mulţi samariteni exercită credinţă

ÎNTORCÎNDU-SE din oraş cu alimente, discipolii îl găsesc pe Isus lîngă fîntînă, acolo unde îl lăsaseră. Dar acum Isus vorbeşte cu o femeie samariteancă. La sosirea discipolilor ea pleacă, lăsîndu-şi acolo vasul cu apă, şi se îndreaptă spre oraş.

Profund interesată de lucrurile despre care i-a vorbit Isus, ea le spune locuitorilor din oraş: „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut.“ Apoi, pentru a le trezi curiozitatea, ea pune întrebarea: „N-o fi cumva Cristosul?“ Întrebarea îşi atinge scopul: ei merg să vadă despre cine este vorba.

În acest timp, discipolii îi oferă lui Isus să mănînce din alimentele pe care le-au adus din oraş. Dar el le răspunde: „Eu am ca mîncare o hrană pe care voi nu o cunoaşteţi.“

„Nu cumva i-a adus cineva să mănînce?“ se întreabă discipolii între ei. Isus le explică: „Hrana mea este să împlinesc voinţa celui ce m-a trimis şi să înfăptuiesc lucrarea sa. Nu ziceţi voi că mai sînt patru luni pînă la seceriş?“ El le vorbeşte despre secerişul spiritual şi adaugă: „Deja secerătorul primeşte un salariu şi adună roade pentru viaţă veşnică.“

Probabil Isus se gîndea la rezultatele excelente pe care avea să le aibă mărturia femeii samaritence, deoarece mulţi au exercitat credinţă în el datorită lucrurilor mărturisite de ea. Cînd bărbaţii din Sihar vin să-l vadă pe Isus lîngă fîntînă, ei îl roagă să rămînă în oraşul lor, pentru a le vorbi mai mult. Isus acceptă invitaţia şi rămîne acolo timp de două zile.

Samaritenii îl ascultă pe Isus şi un număr încă şi mai mare dintre ei exercită credinţă în el. „Noi credem acum nu datorită celor spuse de tine, căci l-am auzit noi înşine şi ştim că omul acesta este cu adevărat salvatorul lumii.“ Această femeie samariteancă ne oferă, cu certitudine, un exemplu excelent despre modul cum se poate depune mărturie despre Cristos, şi anume trezind curiozitatea eventualilor noştri interlocutori, aşa încît aceştia să dorească să afle mai mult.

Să ne amintim că aceste lucruri se petrec cu patru luni înainte de seceriş — în mod evident este vorba despre secerişul orzului — care are loc în Palestina primăvara. Deci aceste evenimente se desfăşoară probabil în noiembrie sau în decembrie. Aceasta înseamnă că după Paştele din anul 30 e.n., Isus şi discipolii săi au rămas în Iudeea timp de opt luni, pentru a-i instrui şi boteza pe cei ce îi urmau. Acum ei pleacă spre Galileea, regiunea în care locuiesc. Dar ce se va întîmpla cu ei acolo? Ioan 4:27–42.

◆ Ce mărturie oferă femeia samariteancă şi cu ce rezultate?

◆ Despre ce hrană vorbeşte Isus, referindu-se la seceriş?

◆ Cum putem determina durata serviciului lui Isus în Iudeea după Paştele anului 30 e.n.?

[Ilustraţie pe toată pagina 9]