„Naţiunea“ care hrăneşte milioane de oameni înfometaţi

1, 2. (a) Ce nevoie ar trebui să resimtă locuitorii pămîntului? (b) Spre cine trebuie să se îndrepte oamenii pentru a-şi satisface această nevoie?

MILIARDELE de locuitori ai planetei noastre ar trebui să fie flămînzi de „hrana“ indispensabilă pentru a trăi etern pe pămînt cînd acesta va fi transformat într-un paradis universal. Dar unde şi spre cine să se îndrepte ei pentru a o căpăta? Republica Israel nu urmăreşte să împlinească profeţia biblică din Isaia 27:6, unde este vorba despre umplerea pămîntului cu „produse“ care să asigure fericirea eternă a omenirii.

² În primul secol al erei noastre, naţiunii Israel i s-a retras misiunea care îi fusese încredinţată spre binele tuturor oamenilor. De aceea, numai unei foarte mici rămăşiţe de iudei conform cărnii i-a adresat Mesia aceste cuvinte: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt (...) Şi iată, eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:18–20). Dar care este situaţia acum, după 19 secole? Cine se interesează astăzi de împlinirea lui Isaia 27:6? Şi în ce măsură vă preocupă acest lucru pe voi şi pe cei pe care îi iubiţi?

3. Cine a suferit, în timpul nostru, „furia“ lui Dumnezeu despre care se vorbeşte în Isaia 27:4?

³ Ar fi bine să examinăm pe scurt anumite evenimente care au avut loc pe parcursul primului război mondial, chiar dacă au trecut zeci de ani de atunci. În timpul acela, Iehova Dumnezeu avea motive întemeiate de a simţi „furie“ împotriva naţiunilor creştinătăţii, deoarece ele se angajaseră în acest conflict sîngeros. (Vezi Isaia 27:4.) Ele au preferat să acţioneze astfel, în loc să renunţe la suveranitatea lor naţională şi să se supună Dumnezeului Preaînalt, cînd el şi-a instaurat Regatul în ceruri, în 1914, şi l-a încredinţat lui Isus Cristos, Fiul său glorificat. Ele i-au mărit furia prin faptul că au persecutat rămăşiţa Israelului spiritual, împiedicîndu-i în mod deliberat pe Studenţii Bibliei să proclame public Regatul lui Cristos, care fusese deja stabilit. Un mare număr de israeliţi spirituali au cedat la presiunile lumii şi nu s-au achitat de responsabilităţile pe care le aveau în calitate de popor ales, scos din sistemul de lucruri mondial. Ei nu au înţeles chestiunea neutralităţii absolute faţă de conflictele lumii. De asemenea, ei s-au făcut vinovaţi, mai mult sau mai puţin, de vina de sînge, astfel încît, pentru un timp, au meritat şi ei să suporte într-o anumită măsură „furia“ lui Dumnezeu.

4. Cum i-a afectat pe creştini „furia“ lui Dumnezeu şi ce învăţăminte au putut ei trage din aceasta?

⁴ Dacă aţi fi trăit în timpul acela, cum aţi fi reacţionat, după părerea voastră, la presiunile exercitate de război? Ar trebui să reflectaţi la această problemă, întrucît ea vă va permite, poate, să vă întăriţi hotărîrea cu privire la atitudinea pe care o veţi adopta în cazul unor dificultăţi viitoare. În urmă cu 70 de ani, se părea că venise timpul să se abandoneze predicarea Regatului şi să se aştepte în mod pasiv, în umbră. Mulţi aveau tendinţa de a acţiona astfel, crezînd că ei trebuiau, pur şi simplu, să aştepte glorificarea lor iminentă, pentru a se alătura lui Isus Cristos cel întronat (Luca 22:28–30). Totuşi, pentru adevăraţii creştini din epoca aceea, „furia“ lui Iehova, pe care ei au simţit-o într-o anumită măsură, a fost o formă de disciplinare, care a dat roade. Această disciplinare i-a întărit în vederea lucrării pe care urmau s-o împlinească peste puţin timp, şi care consta în proclamarea zilei de răzbunare a Dumnezeului nostru împotriva celui pe care profetul Isaia îl numeşte, în Isaia 27:1, „Leviatan“. Iată ce conţine versetul:

5. Cum şi-a îndreptat Iehova atenţia, în epoca noastră, spre Leviatan, după cum se menţionează în Isaia 27:1?

⁵ „În ziua aceea Iehova, cu spada sa dură şi mare şi puternică, îşi va îndrepta atenţia spre Leviatan, şarpele care se strecoară, da, spre Leviatan, şarpele perfid, şi, cu certitudine, el îl va ucide pe monstrul marin care este în mare.“

În antichitate, Iehova îşi îndreptase atenţia spre aceia care ţinuseră în captivitate poporul său. Aşa cum am explicat deja, era vorba de Imperiul babilonian, precum şi de Egipt şi Asiria (Isaia 27:12, 13). Înţelegeţi cum se pot aplica la epoca noastră aceste cuvinte simbolice consemnate în Isaia 27:1? În perioada primului război mondial poporul lui Dumnezeu nu a fost prizonier în nici o naţiune sau imperiu anume. În schimb, Iehova şi-a îndreptat atenţia spre un Leviatan simbolic, respectiv Satan Diavolul. Acesta se strecoară într-un mod viclean în mare, care reprezintă omenirea, şi foloseşte toate mijloacele terestre disponibile ca să se opună slujitorilor lui Dumnezeu şi să le pună în pericol activitatea. — Vezi Apocalips 17:15.

6, 7. (a) Cine anume a devenit astăzi asemenea unor „tufe de mărăcini şi buruieni“? (b) Care va fi soarta acestora?

⁶ Cînd, în 1919, rămăşiţa israeliţilor spirituali a reînceput să predice Regatul în mod entuziast, sosise momentul ca Iehova să zică:

„Nu simt furie. Cine îmi va da tufe de mărăcini şi iarbă-rea în luptă? Voi călca peste ele. Le voi da foc în acelaşi timp.“ — Isaia 27:4.

⁷ După primul război mondial oamenii au instituit Societatea Naţiunilor, ceea ce însemna respingerea Regatului lui Dumnezeu şi al lui Cristos. Putem să asemănăm această Societate sau Ligă cu „tufe de mărăcini şi buruieni“ care au fost plasate în calea lui Iehova ca să-l împiedice să treacă. Astăzi, Organizaţia Naţiunilor Unite a luat locul Societăţii Naţiunilor. Prin această organizaţie, naţiunile membre îşi dezvăluie hotărîrea de a se opune proclamării Regatului lui Cristos, precum şi voinţa de a-şi păstra suveranitatea în lume. În timpul ‘războiului zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic’, la Har-Maghedon, Iehova va călca în mod simbolic peste toate acele „tufe de mărăcini şi buruieni“. El le va strivi şi în final le va da foc, adică le va preface în cenuşă. El va demonstra astfel cine este adevăratul Suveran al universului. Înţelegeţi deci că, chiar dacă nu aţi fost printre creştinii unşi care au trăit în timpul primului război mondial, puteţi totuşi să fiţi afectaţi, — în bine sau în rău — de consecinţele finale ale evenimentelor care corespund cu Isaia 27:1. — Apocalips 16:14–16; 17:1—18:4.

‘Să ne prindem cu putere de fortăreaţa lui Iehova’

8. Pe ce anume se bizuie astăzi multe naţiuni?

⁸ Membrii Organizaţiei Naţiunilor Unite se bizuie pe forţa proprie, pe fortăreaţa lor clădită de mîna omului. Totuşi, încrederea lor în ea nu este destul de puternică pentru a-i împiedica să inventeze arme ucigătoare şi chiar arma decisivă — bomba atomică. Nu Organizaţia Naţiunilor Unite îi reţine pe aceşti membri, ci mai degrabă teama de represaliile pe care le-ar provoca folosirea armelor nucleare.

9, 10. De ce este înţelept să ne bizuim pe o altă „fortăreaţă“?

⁹ Totuşi, aşa cum am amintit deja, „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ este adevărata ameninţare pentru viitorul naţiunilor. Ce ar putea ele spera să facă în faţa Dumnezeului Atotputernic, a Aceluia care a închis în interiorul fiecărui atom din materie o putere extraordinară? Să aveţi ferma convingere că Dumnezeu, Creatorul, este incomparabil mai puternic decît toate naţiunile şi armele lor. Cei care înţeleg acest lucru — şi acesta este cazul Martorilor lui Iehova — nu au decît o singură posibilitate la care să recurgă. Aceasta este explicată de următoarele cuvinte ale lui Iehova:

„Altfel, să se prindă cu putere de fortăreaţa mea, să facă pace cu mine; să facă pace cu mine“ (Isaia 27:5).

Nici o organizaţie omenească nu constituie acea fortăreţă în care putem găsi siguranţă şi care ne poate apăra de războaie sau în care familiile pămîntului pot să se refugieze pentru a fi salvate.

¹⁰ Fără îndoială, nu puteţi ignora faptul că foarte mulţi oameni participă astăzi la mişcări de masă şi dezbateri înfierbîntate pe tema armelor nucleare şi dezarmării. Din nefericire, aceste lucruri nu fac decît să le distragă atenţia de la realitate, şi anume, că adevărata ameninţare de distrugere a tuturor naţiunilor este războiul Dumnezeului Atotputernic, la Har-Maghedon — distrugere care este inevitabilă. Dacă recunoaşteţi această realitate, atunci glasul înţelepciunii vă îndeamnă să vă întoarceţi la Iehova. Fortăreaţa sa, adică propria sa forţă inepuizabilă, este aceea de care trebuie să se prindă toţi cei care caută salvarea. Întreaga organizaţie a lui Satan Diavolul va fi incapabilă de a-l învinge pe un creştin care se va fi apucat de această „fortăreaţă“.

11. Cum putem să punem în practică acele cuvinte ale lui Isus menţionate în Luca 14:31–33, pentru a ne putea apuca de „fortăreaţa“ lui Dumnezeu?

¹¹ Iehova şi armatele sale conduse de Isus Cristos, Comandantul lor, sînt, ca să spunem aşa, în marş. În timp ce ele se află încă la o anumită depărtare şi avînd în vedere superioritatea lor zdrobitoare, calea bunului simţ, a înţelepciunii veritabile, dictează oricărei persoane să trimită, figurat vorbind, o ambasadă, pentru a cere pace. De altfel, acesta este sfatul pe care l-a dat Comandantul da neînfrînt al armatelor lui Iehova în timp ce se afla pe pămînt (Luca 14:31–33). Dacă examinăm cu atenţie cuvintele lui Isus, observăm că el asociază atitudinea noastră cu ‘ceea ce ne aparţine’, respectiv bunurile noastre. Fie că trăim într-o ţară dezvoltată şi prosperă, fie că trăim într-o ţară din lumea a treia, unde trebuie efectiv să ne luptăm pentru a ne asigura venitul necesar existenţei, este absolut necesar să ne examinăm punctul de vedere. Să ne punem această întrebare: Mă bizui eu efectiv pe puterea lui Iehova, făcînd din aceasta „fortăreaţa“ mea? Sau acord mai degrabă un loc foarte important bunurilor mele? În această privinţă, vă rugăm să citiţi Luca 12:15–21.

12. Ce anume arată astăzi că mulţi se agaţă de puterea lui Iehova?

¹² Pe întregul pămînt, mii şi mii de Martori ai lui Iehova s-au întors deja, fără rezerve, la Creatorul lor, căutînd să facă pace cu el. O bună parte dintre ei îşi organizează în aşa fel viaţa încît să dedice în fiecare lună multe ore activităţii care constă în formarea de discipoli. Oricine depune eforturi deosebite pentru a-l sluji pe Iehova se află în situaţia de a gusta promisa ‘pace a lui Dumnezeu’, care întrece orice gînd şi orice capacitate omenească (Filipeni 4:7). Cît mai este timp, aceşti Martori continuă să-i ajute pe semenii lor să stabilească relaţii de pace cu Iehova al armatelor. Ce loc ocupă în viaţa ta această lucrare vitală?

Cum a fost umplut cu „produse“ ‘pămîntul productiv’

13. Conform cu Isaia 27:6, la ce ne putem aştepta astăzi?

¹³ Care avea să fie rolul Israelului spiritual în lume, o dată ce el fusese restabilit în favoarea divină după primul război mondial? Următoarele cuvinte de îmbărbătare, consemnate în Isaia 27:6, ne dau răspunsul:

„În zilele care vor veni, Iacob va prinde rădăcină, Israel va înflori şi va începe într-adevăr să încolţească; şi vor umple de produse suprafaţa pămîntului productiv.“

Cercetaţi ca să vedeţi cum aceste cuvinte au devenit astăzi o realitate. Făcînd astfel, veţi avea şi mai multe motive să vă ataşaţi poporului lui Dumnezeu sau, dacă faceţi deja parte din el, să fiţi şi mai hotărîţi să rămîneţi printre închinătorii adevăraţi ai lui Iehova, indiferent de natura încercărilor sau dificultăţilor cu care veţi fi, poate, confruntaţi.

14. Cum s-a împlinit Isaia 27:6 asupra poporului lui Dumnezeu?

¹⁴ Începînd din anul 1919, cînd închinătorii lui Iehova au organizat la Cedar Point, Ohio (în Statele Unite), prima lor adunare generală, se observă din ce în ce mai mult în mijlocul lor condiţiile descrise în mod profetic în Isaia 27:6. De exemplu, la puţin timp după aceea, Societatea Watch Tower a început să tipărească o nouă revistă, The Golden Age (Epoca de Aur), care actualmente se intitulează Awake! (Treziţi-vă!). A fost ca şi cum Iuda spiritual a prins atunci rădăcină.

15. Ce perspectivă însufleţitoare le-a fost prezentată adevăraţilor închinători, începînd din anul 1918?

¹⁵ Astfel, în cîţiva ani care au urmat după eliberarea şi întoarcerea lor în favoarea lui Iehova, adevăraţii creştini au început să înflorească în calitate de ‘plantaţie a lui Iehova’ (Isaia 61:3). În 1918, ultimul an al primului război mondial, J. F. Rutherford a ţinut un discurs public surprinzător, al cărui titlu era „Milioane care trăiesc în prezent nu vor muri niciodată“. Întrucît pe timpul acela nu era pe pămînt decît o mică rămăşiţă de discipoli unşi ai lui Isus Cristos, Regele în funcţiune, se cuvine să ne punem întrebarea: Pentru îndeplinirea lucrării pe care le-o încredinţase Dumnezeu, nu era aceasta o afirmaţie exagerată?

16. (a) Cum a reacţionat rămăşiţa? (b) Care „produse“ i-au făcut să se bucure pe membrii ei şi care a fost rezultatul acestui fapt?

¹⁶ Cum avea să-i folosească Iehova pe aceşti creştini unşi, pentru a umple, „de produse suprafaţa pămîntului productiv“? Rămăşiţa Israelului spiritual începuse lucrarea, dar care era situaţia ‘produselor’ cu care urma să fie umplut pămîntul productiv? Ei bine, rămăşiţa a găsit că atît de delicioase şi de hrănitoare erau „produsele“, dintre care făcea parte şi vestea bună despre Regatul stabilit de Iehova şi condus de Isus Cristos, încît ea a vrut să le dea şi însoţitorilor ei să guste din ele. Iehova anunţase că cel mic va deveni o mie şi cel care este neînsemnat o naţiune puternică. Deci el avea să demonstreze că nu se înşelase (Isaia 60:22). De fapt, nu a trecut mult pînă cînd la rămăşiţa israeliţilor spirituali s-a alăturat „o mare mulţime“ de „alte oi“ ale lui Isus Cristos, Păstorul excelent. — Apocalips 7:9–17; Ioan 10:16.

17, 18. Ce anume puteţi să mărturisiţi despre ‘umplerea cu produse a suprafeţei pămîntului productiv’?

¹⁷ Probabil că voi cunoaşteţi bine situaţia adevăratului creştinism de astăzi. Societatea Watch Tower are 94 de filiale în toată lumea. Există circa 48 000 adunări ale Martorilor lui Iehova, în 205 ţări. Lui Iehova îi revine onoarea pentru înfăptuirea acestor realizări remarcabile. Ele justifică astfel Cuvîntul său infailibil, întrucît au loc înainte de venirea ‘sfîrşitului’ anunţat în Matei 24:14.

¹⁸ Există în lume trei milioane de creştini care activează în colaborare cu Societatea Watch Tower. Este vorba îndeosebi de „alte oi“ ale lui Cristos, care de mult timp efectuează cea mai mare parte a lucrării de mărturie mondială şi pentru care ‘bucuria lui Iehova este fortăreaţă’ (Neemia 8:10). Fiecare dintre noi are deci azi posibilitatea de a fi bine hrănit din punct de vedere spiritual şi dea contribui la ‘umplerea cu produse a suprafeţei pămîntului productiv’.

19. Ce bucurii aţi putea avea cu privire la ‘pămîntul productiv’ şi cum consideraţi acest lucru?

¹⁹ Putem fi siguri că Iehova nu va permite niciodată ca „produsele“ actuale ale „pămîntului productiv“ — cîmpul de activitate al Martorilor săi — să fie distruse. Lucrarea martorilor şi predicatorilor săi nu va fi niciodată o lucrare deşartă. „Produsele sau roadele spirituale pe care le cultivă adevăraţii creştini servesc la hrănirea tuturor acelora care doresc să se folosească de ele. La aceste persoane se vor adăuga miliardele de morţi care vor fi înviaţi sub Domnia milenară a lui Isus Cristos. Imaginaţi-vă ce va însemna aceasta pentru voi în viitor! Un mare număr de israeliţi conform cărnii vor fi, de asemenea, înviaţi. Unii dintre ei poate că au făcut parte din împlinirea iniţială a profeţiei din Isaia, capitolul 27. Nu va fi minunat să trăiţi în această epocă viitoare şi să puteţi arăta cum aţi luat parte la împlinirea mai largă a profeţiei despre ‘umplerea cu produse a suprafeţei pămîntului productiv’? — Vezi Apocalips 22:2, 3.

Cursa ‘Leviatanului’ va lua sfîrşit

20. Care va fi soarta „Leviatanului“ şi ce rezultate va avea aceasta pentru suveranitatea lui Dumnezeu?

²⁰ Egiptul simbolic, adică prezentul sistem nelegiuit care îl are ca dumnezeu pe Satan Diavolul, nu va mai exista. Iehova îşi va îndrepta atenţia spre Leviatanul simbolic, şarpele care se strecoară şi este perfid şi care se află în mijlocul mării — omenirea. Atît el cît şi naţiunile şi grupările de naţiuni vor dispărea. El nu va mai acţiona în libertate şi nu-i va mai putea corupe pe oameni, pentru care a murit Isus Cristos (Isaia 27:1). De fapt, Satan Diavolul va fi aruncat în abis, unde va rămîne pe tot parcursul Domniei milenare a lui Isus Cristos, fiul lui David şi moştenitorul legitim al Regatului. Cei 144 000 de israeliţi spirituali vor domni împreună cu el, cu Leul simbolic al tribului lui Iuda (Romani 8:16, 17; Apocalips 5:5, 9, 10; 7:1–4). Iehova Dumnezeu, Cel Preaînalt, va fi, astfel, pentru totdeauna justificat în calitate de Domnul Suveran al universului. Organizaţia sa universală din cer şi de pe pămînt se va bucura atunci de pace şi armonie eternă. Pe timp indefinit, chiar pe veşnicie, Iehova îşi va găsi bucurie în organizaţia sa universală unită.

Vă amintiţi?

◼ De ce adevăraţii creştini au resimţit „furia“ lui Iehova la începutul acestui secol?

◼ Spre deosebire de naţiuni, cum putem să ne ‘prindem cu putere de Iehova ca fortăreaţă a noastră’? (Isaia 27:5)

◼ Cum a fost umplut cu „produse“ „pămîntul productiv“ în epoca noastră? (Isaia 27:6)

◼ În ce împlinire a lui Isaia 27:1 putem să sperăm cu toată încrederea?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 11]

Unele persoane speră că oamenii vor elimina pericolul nuclear, dar cei înţelepţi din toate naţiunile ‘se prind cu putere de fortăreaţa’ lui Iehova

[Legenda fotografiilor de la pagina 12]

Creşterea numerică a creştinilor bine hrăniţi spiritual se reflectă în extinderea filialelor Societăţii Watch Tower

Spania

Brazilia

Canada