O lume plină de necazuri şi suferinţe

NICIODATĂ nu s-au abătut asupra omenirii atîtea nenorociri şi suferinţe şi niciodată nu a fost ea atît de oprimată cum este astăzi. Necazurile au devenit un fapt obişnuit. Descriind perioada care s-a scurs de la 1914 încoace, un ziar făcea următorul comentariu: „Aceasta este o perioadă caracterizată prin tulburări şi acte de violenţă fără precedent, atît între naţiuni, cît şi în interiorul fiecărei ţări.“

Foarte dăunătoare este tendinţa spre brutalitate necontrolată care se manifestă astăzi în luptele armate. De exemplu, într-o mică ţară africană a avut loc un război civil care a durat şapte ani şi în care au murit peste 20 000 de oameni. În acest război s-au efectuat răpiri, violări şi alte acţiuni similare. Bătrîni şi copii au căzut victime ale minelor cu care a fost minat teritoriul, atacurilor cu rachete sau brutalităţii criminale.

Dacă analizăm o nenorocire sau un necaz din punctul de vedere al persoanei asupra căreia s-a abătut, suferinţa pricinuită este şi mai accentuată. De exemplu, încercaţi să vă puneţi în situaţia unei femei care, în prezenţa copiilor ei, a fost forţată, sub ameninţarea mitralierei, să cînte şi să bată din palme, în timp ce o bandă de oameni îl măcelăreau lent pe soţul ei, pînă cînd acesta a murit. Cum aţi fi reacţionat dacă v-aţi fi aflat într-o asemenea situaţie? Într-adevăr există astăzi o „nelinişte a naţiunilor“, iar din punct de vedere individual‚ omul este lovit de nenorocire. — Luca 21:25.

Creştinii evită deseori nenorocirile datorită faptului că îşi păstrează strict neutralitatea şi se ţin departe de locurile în care există indicii sigure că violenţa va izbucni (Ioan 17:16). Totuşi, ei nu pot evita toate nenorocirile sau necazurile, astfel că, uneori, suferă şi ei la fel ca aceia care fac parte din lume. Prin acte de violenţă şi prin înşelătorie, Satan Diavolul poate cauza decese premature. Întrucît din mesajul pe care îl anunţă pe tot globul Martorii lui Iehova face parte şi demascarea lucrărilor Diavolului, nu ar fi oare normal să ne aşteptăm ca Satan, în efortul lui de a-i înlătura pe aceşti purtători ai mesajului, să-şi folosească „mijlocul de a cauza moartea“? De fapt, Scripturile ne aduc la cunoştinţă acest lucru. — Evrei 2:14, 15; Apocalips 2:10; 12:12, 17.

Creştinii trebuie să suporte şi mai multe suferinţe

Pe lîngă necazurile cu care se confruntă oamenii în general, continuatorii fideli ai lui Isus Cristos trebuie să îndure persecuţia la care sînt supuşi datorită poziţiei ferme pe care au luat-o de partea lui Iehova Dumnezeu, Suveranul Universului şi a Regatului său. După ce a descris evenimentele cutremurătoare care vor prevesti încheierea sistemului în care stăpînesc oamenii dirijaţi de Satan, Isus a zis: „Atunci voi [discipolii lui Isus], veţi fi daţi necazului şi veţi fi ucişi şi veţi fi obiectul urii tuturor naţiunilor din cauza numelui meu.“ Iar Marcu citează şi aceste cuvinte ale lui Isus: „Şi veţi fi bătuţi.“ — Matei 24:3, 7–9; Marcu 13:9.

Într-adevăr, datorită hotărîrii lor de a predica „această veste bună a regatului“ pe tot globul, indiferent de natura condiţiilor existente, membrii poporului lui Iehova au trebuit să suporte, pe lîngă celelalte necazuri, şi flagelul persecuţiei — din care fac parte bătăile, interdicţiile, detenţiile în închisori şi alte forme de oprimare (Matei 24:14). În unele situaţii persecutorii chiar i-au ucis pe unii creştini a căror unică „vină“ era aceea că îi învăţau pe oameni că singura speranţă pentru rezolvarea necazurilor omenirii este Regatul lui Dumnezeu!

Isus însă a zis: „Cel care va suporta pînă la sfîrşit, acela va fi salvat“ (Marcu 13:13). Dar cum putem să suportăm fără să cedăm? Putem găsi vreo sursă de mîngîiere, chiar şi atunci cînd se abat nenorociri crunte asupra noastră? Avem oare exemple de creştini care au suportat asemenea condiţii?