Creşteţi-vă copilul în aşa fel încît să cultive devoţiunea sfîntă

„Creşte-ţi băiatul conform căii potrivite pentru el; nici chiar atunci cînd va îmbătrîni nu se va abate de la ea.“ — PROVERBE 22:6.

1. La ce anume trebuie să ajungi pentru a creşte cu succes un copil, şi de ce?

O ARTISTĂ de circ, care dorea ca fiul ei să devină acrobat la trapez, a observat că micuţul se ridica cu greutate deasupra barelor. „Dacă ai vrea cel puţin să-ţi arunci inima deasupra barelor“, i-a sugerat ea, „corpul tău o va urma imediat“. În mod asemănător, părinţii care îşi „cresc“ copilul în aşa fel încît să cultive devoţiune sfîntă trebuie să-i stimuleze inima. Acest lucru este deosebit de greu în perioada adolescenţei. — Proverbe 4:23.

2. De ce este adolescenţa o perioadă dificilă, şi cum pot părinţii să-şi ajute copiii aflaţi la vîrsta adolescenţei?

² „Ani de-a rîndul mi-a fost uşor să descopăr ceea ce se petrecea în gîndurile cele mai adînci ale copiilor mei“, a spus un tată creştin din Germania. „De îndată ce au ajuns la vîrsta pubertăţii, lucrurile s-au schimbat cu rapiditatea unui fulger.“ În perioada de tranziţie, care precedă vîrsta adultă, inima unui adolescent este influenţată de numeroase dorinţe noi şi excitante, provocate de anumite schimbări fizice şi hormonale. De mult prea multe ori, aceşti ani sînt umbriţi de greşeli dureroase. Pînă şi fidelul Iov deplîngea „consecinţele greşelilor tinereţii [sale]“ (Iov 13:26). Tensiunile de natură emotivă pot crea ‘teama în inima’ celui tînăr. Proverbe 12:25 spune că aceasta „va îndoi inima, dar un cuvînt bun este acela care o va înveseli“. Cum îţi poţi ajuta copilul printr-un schimb sănătos de idei în timpul acestor ani critici?

O comunicare din inimă

3, 4. (a) Prin ce se deosebeau sfaturile date de Elihu de sfaturile celorlalţi trei „prieteni ai lui Iov“? (b) Ce factor poate împiedica un sincer schimb de idei?

³ Să observăm în ce consta diferenţa între sfatul lui Elihu şi sfatul celorlalţi trei „prieteni“ ai lui Iov. Cazul lor ne va ajuta să înţelegem ceea ce poate favoriza sau mina schimbul de idei. Spre deosebire de ceilalţi trei sfătuitori care au vorbit cu răceală, nerecunoscîndu-şi niciodată slăbiciunile personale, Elihu a ştiut să asculte. El a spus: „Iată că eu sînt pentru adevăratul Dumnezeu ca şi tine; din argilă am fost modelat şi eu.“ El l-a încurajat pe Iov să ‘răspundă’ şi să-şi descarce inima fără rezerve (Iov 33:5–7). Pe de altă parte, deşi cei trei „prieteni“ ai lui Iov lăsau impresia că îl înţelegeau şi că îl mîngîiau pe Iov, ei îl ascultau avînd deja în minte idei preconcepute. Din acest motiv, Iov i-a implorat: „Ascultaţi-mi, vă rog, contraargumentele, şi acordaţi atenţie pledoariei buzelor mele“ (Iov 13:6). Prin modul în care au abordat problema, ei au ridicat o barieră între ei şi Iov.

⁴ Dacă nu sînt atenţi, părinţii riscă să ridice şi ei astfel de bariere, fără să-şi dea măcar seama. Ascultă-ţi deci copilul atunci cînd vorbeşte (Proverbe 18:13). Gîndeşte-te cu atenţie la modul în care va fi primit răspunsul tău. „Există cel care vorbeşte în mod nechibzuit, ca şi cu lovitura unei spade, dar limba celor înţelepţi este vindecare“ (Proverbe 12:18). Este adevărat că atitudinea sau cuvintele unui tînăr te pot irita uneori. Nu uita însă că în spatele unei ‘vorbiri nesocotite’ se poate ascunde o inimă adînc tulburată. Folosiţi-vă cu discernămînt limba, în scopul de a vindeca. — Iov 6:2, 3.

5. (a) Ce va ajuta unui părinte să pătrundă adînc în inima copilului său, pentru a-i cunoaşte intenţiile? (b) Ce ajutor pot oferi în acest sens publicaţiile Societăţii?

⁵ Ascultîndu-ţi cu atenţie copilul şi punîndu-i întrebări pline de tact, îl vei ajuta să-şi descarce inima. În felul acesta, îi va fi mult mai uşor să vorbească despre ceea ce îl frămîntă (Proverbe 20:5). Iată ce relatează mama unui băiat de 18 ani: „Se întîmpla deseori ca fiul meu să înceapă să-mi povestească un incident petrecut la şcoală, într-un moment în aparenţă nepotrivit. Apoi, după numai cîteva cuvinte, se oprea. În acele clipe trebuia să pătrund cu blîndeţe în inima lui, punîndu-i întrebări de genul: ‘Ce s-a întîmplat după aceea?’, ‘Ce ai simţit?’ sau ‘Ce ai făcut sau ce ai spus în acest caz?’ Copilul aştepta să-i pun aceste întrebări, după care îmi spunea ce-l nemulţumise. Aceasta cerea însă mult timp! Acordă şi tu timp copilului tău. Străduieşte-te să afli ce gîndeşte, alegîndu-ţi momentul de a sta de vorbă cu el în timpul unei plimbări mai lungi sau în alte momente de destindere. Mulţi părinţi au constatat că învăţăturile oferite în ultimii ani de publicaţiile Societăţii Watch Tower i-au ajutat să-şi înţeleagă mai bine copiii şi să întreţină cu ei discuţii pline de succes. Ca urmare a acestui fapt, membrii acestor familii au acordat mult mai mult timp conversaţiilor pornite din inimă. Şi totuşi, pentru a cultiva devoţiunea sfîntă se cere mai mult decît numai un schimb cordial de idei.

O hrană spirituală corespunzătoare

6, 7. Ce a făcut mama lui Timotei? Cum ar putea părinţii să-i imite exemplul?

⁶ Mama lui Timotei nu a neglijat problemele spirituale vitale pentru fiul ei. Iată ce putem citi despre acest lucru: „Din fragedă copilărie cunoşti scrierile sfinte care pot să te facă înţelept pentru salvare“ (2 Timotei 3:15). Şi astăzi, părinţii ai căror copii cultivă devoţiunea sfîntă se îngrijesc mult de hrana spirituală pe care o consumă copiii lor. Ei îi învaţă încă din copilărie să studieze Biblia.

⁷ Te îngrijeşti tu oare ca fiul (fiica) ta să aibă propriile sale manuale biblice şi să se pregătească pentru întrunirile adunării? Îl (o) încurajezi cu fermitate să-şi rezerve timp de a aprofunda comorile pe care le conţine Cuvîntul lui Dumnezeu? (Proverbe 2:1–5; 1 Ioan 2:14). Stai oare lîngă el la întruniri, menţinîndu-l atent, ca să nu-i vagabondeze mintea şi inima? Îl (o) îndemni tu oare să participe la întruniri? (Evrei 10:23–25). Studiezi cu regularitate Biblia împreună cu familia ta, alegîndu-ţi subiectul de studiu în funcţie de necesităţile proprii copilului tău? Reflectează cu seriozitate la aceste întrebări. — Proverbe 24:5.

„Prezintă-l pe Iehova drept o persoană reală“

8. Unde arată Deuteronom 11:18, 19 că trebuie să înceapă devoţiunea sfîntă, şi cum pot părinţii să urmeze acest principiu în educarea copilului lor?

⁸ Şi totuşi, am putea foarte bine să umplem capul unui copil cu o mulţime de informaţii, fără să-i atingem însă inima şi conştiinţa. Pentru a dezvolta o conştiinţă corectă, copilul tău trebuie să înţeleagă că Iehova se interesează activ şi profund de el şi de faptele lui. Pentru aceasta trebuie mai întîi ca propria ta inimă să abunde de iubire faţă de Iehova şi să te determine să vorbeşti cu regularitate despre grija sa iubitoare şi despre măreţia sa. Trebuie să iubiţi adevărul şi să-l trăiţi. Întrebată fiind cum şi-a ajutat cei doi copii, astăzi evanghelizatori cu timp integral, să cultive o iubire atît de puternică faţă de Iehova, o mamă englezoaică a explicat: „Vorbindu-le despre existenţa atît de reală a lui Iehova. El însuşi m-a ajutat atît de mult încît nu li l-aş fi putut prezenta copiilor altfel decît ca pe o persoană reală. În jurul lui gravitează toate lucrurile.“ Ajută-ţi şi tu copilul să-i vorbească lui Iehova „cu orice formă de rugăciune şi implorare (...) [continuînd] să vă rugaţi cu orice ocazie, în spirit“ (Efeseni 6:18). Permite copilului tău să-ţi asculte rugăciunile sincere şi discută împreună cu el conţinutul rugăciunilor sale. — Deuteronom 11:1, 2, 18, 19; Proverbe 20:7.

9. Cum se pot folosi părinţii de exemplele furnizate de alţii, pentru a forma conştiinţa copilului lor?

⁹ Conştiinţa tinerilor poate fi puternic influenţată de exemplul celor din jur. (Vezi 1 Corinteni 8:10.) S-ar putea să auziţi că unii au avut de suportat necazuri datorită faptului că au călcat legile lui Dumnezeu. Discutaţi despre aceste cazuri cu copilul vostru, evitînd tonul acuzator şi ajutîndu-l să aprecieze valoarea următoarelor cuvinte ale lui Pavel: „«Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6:7, Biblia Cornilescu). Oferiţi-i, de asemenea, exemple pozitive, vorbind cu el despre unele pasaje înviorătoare relativ la viaţa lui Isus, pe care ni le oferă evangheliile. În felul acesta, îl veţi ajuta copilul să dobîndească „gîndul lui Cristos“ (1 Corinteni 2:16). Trebuie însă să dai viaţă acestor relatări. Încurajează-ţi copilul să-şi facă o imagine clară despre aceste scene dramatice şi să reflecteze la măiestria cu care Isus a ştiut să acţioneze. Alege anumite articole din publicaţiile biblice care furnizează detalii despre viaţa şi calităţile lui Isus şi foloseşte-le din cînd în cînd, pentru a diversifica studiul biblic familial.a

10. Cum îţi poţi ajuta copilul să cunoască „iubirea lui Cristos“?

¹⁰ De asemenea, copilul vostru trebuie să depună eforturi pentru a urma exemplul lui Cristos. Numai prin ceea ce va constata personal va ajunge „să cunoască iubirea lui Cristos care depăşeşte cunoştinţa“ (Efeseni 3:19). Încurajează-l, aşadar, să imite şi mai mult ura pe care o avea Isus faţă de nelegiuire, iubirea sa pentru oameni, zelul pentru închinarea adusă Tatălui său, îndurarea şi generozitatea sa, cît şi hotărîrea lui de a suporta ironiile (Evrei 1:9; Marcu 6:34; Ioan 4:34; Luca 23:34; 1 Petru 2:23). Felicită-ţi cu căldură copilul cînd adoptă o atitudine corectă. El trebuie să înţeleagă faptul că, în ciuda imperfecţiunii noastre, pe măsură ce vom urma mai îndeaproape modelul lăsat de Învăţătorul nostru, vom deveni mai fericiţi, iar conştiinţa noastră se va conforma cu şi mai multă fidelitate criteriilor divine. Deoarece Isus reflectă personalitatea Tatălui său, noi vom putea, în felul acesta, să întreţinem relaţii mult mai strînse cu Dumnezeu (Ioan 14:6–10). Aminteşte-i mereu copilului tău valoarea inestimabilă a acestei relaţii. Iată ce mărturiseşte, în acest sens, o creştină ce şi-a educat cu succes cei patru copii: „Soţul meu nu lăsa niciodată să treacă vreo zi fără să-l ia pe fiecare dintre ei pe după umeri, spunîndu-le cît de mult îi iubeşte şi că este sigur că Iehova trebuie să fie mîndru de conduita lor. «Iehova vă iubeşte» — le spune el — «să nu-l dezamăgiţi».“ — Proverbe 27:11.

Necesitatea unei disciplinări iubitoare

11. De ce au nevoie toţi copiii de disciplină?

¹¹ Deşi fusese instruit de Dumnezeu ‘încă din tinereţea [sa]’, David a continuat să-l implore pe Iehova Dumnezeu: „O, nu-ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea şi de revoltele mele!“ (Psalm 71:5, 17; 25:7). Da, „nebunia este legată de inima“ fiecărui copil. Dar „nuiaua disciplinei, iată ce o va îndepărta de la el“ (Proverbe 22:15). Această „nuia“, adică autoritatea părinţilor, constă deseori într-o corectare verbală sau într-o restricţie fermă. Aşadar, cînd inima trădătoare a copilului vostru îl îndeamnă să facă lucruri rele, trebuie să spuneţi cu fermitate: nu! — Ieremia 17:9; Proverbe 29:17, 19, 21.

12, 13. Cum îţi poţi disciplina cu eficacitate copilul?

¹² Cînd îţi disciplinezi copilul, şi mai ales cînd îl pedepseşti, să urmezi exemplul lui Iehova care „corectează conform cu ceea ce este drept“. Isaia 28:26–29 arată că el acţionează asemenea unui agricultor care îşi alege cu discernămînt instrumentul cu care să treiere cu rezultat diferitele sortimente de cereale. De asemenea, el hotăreşte durata treieratului astfel încît ‘să nu-l zdrobească fără încetare’. Aşadar, întreabă-te: Ţinînd cont de vîrsta copilului meu şi de progresele sale spre maturitate, ce restricţie este rezonabil să-i aplic? Este pedeapsa pe care i-o dau proporţională cu gravitatea greşelii? Acţionez ţinînd cont de logică, sau numai dintr-un acces de mînie? Înţelege într-adevăr copilul meu motivul pentru care l-am pedepsit? — Iov 6:24.

¹³ Restricţiile neîntemeiate sau o disciplinare schimbătoare vor irita sau vor exaspera copilulb (Efeseni 6:4; Coloseni 3:21). Dimpotrivă, dînd dovadă de o fermitate iubitoare, îţi vei ocroti copilul de împrejurările care ar putea distruge toată învăţătura sănătoasă pe care ai depozitat-o în inima sa. Acest lucru este important mai cu seamă în privinţa prietenilor pe care şi-i alege (Proverbe 13:20; 28:7). Ce poţi face însă cînd, în ciuda eforturilor tale, copilul tău cauzează serioase probleme?

Cînd se ivesc probleme

14. De ce nu trebuie să renunţe cu uşurinţă părinţii atunci cînd copiii lor comit greşeli grave?

¹⁴ Îndureraţi şi dezamăgiţi din cauza păcatelor comise de copiii lor, unii părinţi au renunţat imediat de a-i mai educa. Deşi Iehova a pedepsit şi a mustrat în mod corespunzător anticul popor Israel, pe care-l privise odinioară ca pe un „fiu“, el nu a renunţat în mod pripit la acest popor (Osea 11:1; 2 Cronici 36:15, 16; Psalm 78:37, 38; Neemia 9:16, 17). Aşa cum în antichitate antrenorul unui atlet era capabil să panseze rănile şi să îndrepte fracturile, în mod asemănător părinţii trebuie să se străduiască ‘a redresa mîinile care cad, (...) pentru ca ceea ce este şchiop să nu fie dislocat, ci mai degrabă să fie vindecat’. — Evrei 12:12, 13.

15. Cum pot părinţii să aplice sfatul de la Galateni 6:1 pentru a redresa un copil care a păcătuit?

¹⁵ Pentru a redresa un copil „şchiop“ din punct de vedere spiritual şi pentru a evita ca starea lui să se agraveze, părintele trebuie să-i corecteze modul de a gîndi. „Chiar dacă un om [sau un copil] face un pas greşit, înainte de a fi conştient de lucrul acesta“, — sfătuieşte apostolul Pavel — „voi, care aveţi calităţi spirituale necesare, încercaţi să restabiliţi pe un asemenea om, în spiritul blîndeţii“ (Galateni 6:1). Verbul grec tradus prin a „restabili“ era un termen medical folosit pe vremea lui Pavel cu sensul de a „pune la loc un membru luxat“. Evident, această aplicaţie dureroasă pretindea multă măiestrie pentru ca acela care avea un os rupt să nu rămînă cu un defect permanent. Acelaşi verb a mai fost tradus prin „a repara“ (mreje) şi prin a „completa ceea ce lipseşte“ (Marcu 1:19; 1 Tesaloniceni 3:10). Pentru a „repara“ inima unui tînăr trebuie să te străduieşti să ajungi la ea, fiind ‘capabil de a-i învăţa pe alţii’. În loc de a vă certa, aplicaţi următorul sfat vital pe care îl oferă Biblia: ‘fiţi blînzi, (...) stăpînindu-vă în împrejurări rele, instruindu-i cu blîndeţe pe cei care nu manifestă o atitudine favorabilă; întrucît se poate ca Dumnezeu să le dea căinţă’. — 2 Timotei 2:24–26; 3:16; 4:2.

16. (a) Ce schimbări va trebui poate să faci pentru a redresa un copil care a păcătuit? (b) Ce trebuie să-l faci pe copil să înţeleagă cu claritate?

¹⁶ Pentru a corecta gîndurile eronate ale copilului, părintele trebuie să-şi intensifice eforturile de a-l instrui. El va trebui probabil să-şi schimbe modul de viaţă, pentru a acorda astfel copilului atenţia de care are nevoie. În parabola care subliniază necesitatea de a depune eforturi corespunzătoare pentru a cîştiga „un singur păcătos“ Isus vorbeşte despre o femeie care a renunţat aproape la orice altceva pentru a-şi regăsi drahma pe care o pierduse (Luca 15:7–10). Un copil crescut într-o familie care cultivă devoţiunea sfîntă poate fi cuprins de un sentiment de josnicie şi de vinovăţie atunci cînd i se descoperă păcatul. În acele momente este necesar ca părinţii să-i arate iubire. Ajută-ţi copilul să înţeleagă faptul că tu nu-l deteşti pe el, ci conduita sa. Această conduită poate fi însă corectată. — Iuda 23.

17, 18. (a) Cum şi-a corectat un tată fiul? (b) Ce factor garantează de obicei succesul?

¹⁷ Un tată al cărui fiu fusese disciplinat de adunare în urma conduitei sale imorale, şi-a luat obiceiul de a face plimbări lungi împreună cu fiul său de mai multe ori pe săptămînă, pentru a putea conversa relaxaţi. De asemenea, el alesese cîteva publicaţii biblice care corespundeau necesităţilor băiatului. El le-a studiat împreună cu fiul său, în afara studiului biblic organizat în familie, şi la care participa şi băiatul. În plus, acest părinte a făcut cîteva schimbări în ceea ce priveşte sarcinile pe care le avea ca bătrîn de adunare, cu scopul de a putea acorda fiului său toată atenţia necesară, atît pe plan afectiv cît şi mintal.

¹⁸ Se întîmplă totuşi, uneori, ca fiul sau fiica să devină atît de rebeli încît să „dispreţuiască ascultarea“c (Proverbe 30:17). Din fericire, asemenea situaţii extreme se întîlnesc rar în cadrul poporului lui Dumnezeu. Este încurajator să ştim că, în marea majoritate a cazurilor, părinţii care — fără a scuza conduita incorectă a copilului lor — nu au renunţat imediat la reabilitarea copilului, ci s-au străduit cu răbdare să-i atingă inima, au obţinut rezultate îmbucurătoare.

O muncă grea ce merită osteneala

19. Cum v-aţi putea îngriji de familie imitînd exemplul Mariei?

¹⁹ Creşterea copiilor, mai ales în aceste ‘zile din urmă’, este o sarcină foarte grea. Părinţii care privesc cu seriozitate această responsabilitate merită felicitări. Continuaţi să stabiliţi în permanenţă ordinea priorităţilor. Să nu fiţi niciodată prea preocupaţi de dorinţa de a procura „multe lucruri“ materiale pentru cei dragi, în aşa fel încît să nu puteţi participa împreună cu ei la anumite ocazii ziditoare din punct de vedere spiritual. Amintiţi-vă că Isus i-a spus Martei că „puţine lucruri sînt necesare, sau chiar numai unul“. Da, o mîncare uşoară este suficientă. Imită exemplul Mariei, care s-a bucurat petrecînd momente plăcute de natură spirituală în compania lui Isus. Alege pentru familia ta „partea cea bună“, participînd împreună cu ea la activităţile cu caracter spiritual. — Luca 10:38–42.

20. Ce recompensă primesc părinţii creştini care îşi cresc cu succes copiii?

²⁰ La cîţiva ani după ce-şi ajutase cu succes cei şase copii să-l iubească pe Iehova, o mamă a primit de la unul dintre ei o carte poştală în care a putut citi următoarele rînduri: „Mămico, te iubesc nespus, mult ma mult decît ţi-ai putea tu imagina vreodată. Îţi mulţumesc pentru îndrumarea şi pentru sfaturile pe care mi le-ai dat (...) Tu mi-ai dăruit cea mai minunată speranţă din lume, şi această speranţă este adevărul. Îţi mulţumesc pentru că mi-ai salvat viaţa.“ Cît de fericită a trebuit să fie această mamă! Aşa cum spune Proverbe 23:24, 25: „Poţi fi mîndru de un fiu [sau de o fiică] înţelept. Fă ca tatăl tău şi mama ta să fie mîndri de tine; acordă mamei tale această fericire“ (Today’s English Version). Fie ca, ajutaţi de Iehova, să simţiţi şi voi această fericire!

[Note de subsol]

Ce vei răspunde?

◼ Cum pot părinţii să realizeze un schimb de idei mai deschis cu copiii lor?

◼ Ce va ajuta unui copil să dezvolte o conştiinţă bună?

◼ Ce condiţie garantează eficacitatea disciplinei?

◼ Cum poate fi corectat un copil care a păcătuit?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Putem favoriza un schimb sincer de idei dacă vom şti să ascultăm chiar şi atunci cînd momentul nu este oportun

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

Pentru un părinte este o adevărată solicitare ca atunci cînd fiul său a comis o greşeală gravă să ajungă la inima lui şi să-l asigure că îl iubeşte