Ce obiectiv urmăreşti tu în viaţă?

ZI DE zi Kenichi nu avea decît un singur gînd: „Să găsesc aurul care trebuie să fie undeva pe aici, în aceste dealuri.“ Timp de 35 de ani el a cercetat neobosit dealurile dinafara oraşului său natal din Japonia. „N-am timp nici să-mi caut o soţie, nici pentru prieteni“, obişnuia el să spună. Deveni un singuratic, mînat de căutarea aurului fantomatic.

Apoi, la vîrsta de 65 de ani, Kenichi a găsit ceea ce căutase, În sfîrşit, aurul cel preţios era al său! Dar care a fost reacţia sa după ce şi-a atins ţelul de o viaţă? Iată analiza făcută de el: „La început voiam pur şi simplu să devin bogat. Dar acum acest aur nu înseamnă ceva deosebit pentru mine.“

Poate că înţelegi de ce Kenichi a simţit astfel. Este adevărat, el era bogat. Dar el îşi irosise 35 din cei mai buni ani ai vieţii sale în căutarea aurului; cu acei ani el nu se va mai întîlni niciodată. Acest om fără prieteni a văzut că atingerea scopului vieţii sale nu valora prea mult. Nu ai avut obiective în viaţă pentru care ai muncit din răsputeri să ţi le realizezi, ca la urmă să-ţi dai seama că nu-ţi aduc nici o satisfacţie? După ce a studiat viaţa unor persoane „care şi-au văzut visurile împlinite,“ psihologul Daniel Levinson a relatat că aceştia încep să se întrebe: „Asta-i tot? A meritat oare să renunţ la toate celelalte lucruri în timpul acesta?“

Pe de altă parte, poate că faci parte dintre aceia care au văzut inutilitatea în urmărirea unor obiective materialiste şi, în consecinţă, nu s-au hotărît ce ţeluri să-şi aleagă. Lipsa unui scop clar în viaţa cuiva poate fi la fel de dăunătoare ca şi urmărirea unui ţel inutil. Bennett Leventhal, medic psihiatru de copii, este de părere că problemele de comportament ale multor tineri înstăriţi se datoresc faptului că părinţii lor nu le pot oferi „alte obiective în afară de succesul material.“ Suburbiile oraşului Chicago, unde Dr. Leventhal îşi practică profesia, deţin un trist record în ce priveşte numărul de sinucideri din Statele Unite — îndeosebi în rîndul tinerilor. Potrivit unui articol de fond apărut în apreciatul ziar german Frankfurter Allgemeine (12 septembrie 1981), creşterea vertiginoasă a folosirii nefaste a drogurilor, creşterea delincvenţei, a stărilor depresive şi a infracţiunilor lipsite de raţiune în rîndul tinerilor sînt o dovadă a unui „tot mai accentuat sentiment al inutilităţii.“ Da, ei nu au nici un scop îndreptăţit al vieţii.

UN SCOP CARE MERITĂ URMĂRIT

Sensul vieţii multor oameni se limitează la cîştigarea pîinii de toate zilele. Un studiu recent efectuat asupra unui număr de 1 000 de adolescenţi americani aparţinînd unor rase diferite şi cu un standard de viaţă diferit a constatat că obiectivul lor fundamental era „obţinerea unui post care să le convină.“ Dar aşa cum probabil îţi dai seama, un asemenea obiectiv poate aduce dezamăgire şi insatisfacţii. Şi totuşi, singurul rost real al vieţii multor oameni este o preocupare exagerată faţă de obţinerea hranei, a îmbrăcămintei şi a locuinţei.

Cel mai mare Învăţător care a existat vreodată pe pămînt a indicat un alt fel de scop. El a spus: „Lucraţi nu pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămîne pentru viaţă veşnică.“ El i-a îndemnat pe oameni să-şi ridice privirile şi să tindă către acele măsuri sau îngrijiri care pot asigura viaţa veşnică. Cine se va bucura de o asemenea răsplată? Potrivit cu cele spuse de Isus, cei asupra cărora Dumnezeu „şi-a pus sigiliul de aprobare“ (Ioan 6:27). Deci scopul pe care l-a pus Isus în faţă discipolilor săi a fost acela de a face totul pentru a obţine aprobarea lui Dumnezeu şi de a primi, în consecinţă, viaţă veşnică în condiţii fericite. — II Petru 3:13.

UN OBIECTIV TOTAL DIFERIT

Continuatorii lui Isus au efectuat schimbări vizibile în modul lor de viaţă, deoarece ei şi-au fixat inimile asupra acestui obiectiv suprem. Unul dintre aceştia, apostolul Pavel, se născuse din părinţi bogaţi, într-un vestit oraş din Orientul Mijlociu. El primise o instruire superioară de la un renumit dascăl şi judecător evreu şi progresa într-o carieră strălucită mai rapid decît mulţi de aceeaşi vîrstă cu el. Dar pentru că el urmărea neabătut scopul (de a ajunge la) premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, el a considerat aceste lucruri drept „gunoi“ şi şi-a dedicat viaţa sa acelor lucruri care aveau aprobarea lui Dumnezeu. Ca şi în cazul altor creştini, devoţiunea şi unicul scop pe care îl urmărea Pavel ieşeau în evidenţă în faţa celor cu care el vorbea. — Faptele 22:1–3; Galateni 1:14; Filipeni 3:5–8, 14.

Un zel asemănător şi un scop unic pot fi constatate şi astăzi la adevăraţii creştini. După ce a participat la un congres al Martorilor lui Iehova, un ziarist canadian a scris că motivul principal al creşterii numărului lor rezidă „în incredibilul simţ de angajare şi dedicare de care dau dovadă Martorii.“ Mulţi dintre ei au găsit adevărata fericire în căutarea sensului vieţii, în locul altor preocupări.

De exemplu Mark, un tînăr de 19 ani, şi-a atins obiectivul de a fi unul dintre cei mai buni la concursurile de motociclete din statul California (S.U.A.). „Ajunsesem cîştigătorul multor concursuri. Aveam faimă, bani oricîţi doream, precum şi dragostea oricărei fete din oraş,“ spunea Mark. „Dar după cîştigarea unei importante competiţii m-am întrebat: ‘Asta-i tot? Iată-mă ajuns în culmea succesului, dar unde e acea grozavă senzaţie că ai realizat ceva?’“ Alţii îi urmăreau pas cu pas strălucita carieră de motociclist şi îşi fixau drept obiectiv al vieţii lor imitarea stilului său de viaţă.

„Oamenii aceştia încercau să obţină ceea ce aveam eu, dar totul era ridicol. Eu nu aveam nimic şi ei tocmai asta voiau!“ Cu timpul, Mark a studiat Biblia temeinic cu Martorii lui Iehova şi a înţeles valoarea căutării unui obiectiv care merită urmărit. După ce a devenit Martor el şi-a dedicat viaţă străduinţei de a căuta aprobarea lui Iehova şi de-a-i ajuta pe alţi oameni în privinţă spirituală. Reflectînd la viaţa pe care a trăit-o de atunci încolo, Mark, acum în vîrstă de 27 de ani, a spus: „Acum am găsit adevăraţi prieteni precum şi plăcerea de a-i ajuta cu adevărat pe alţii din punct de vedere spiritual. În sfîrşit, am simţit că viaţa mea înfăptuia un lucru de valoare durabilă pentru oameni.“

Dar pînă la ce limită este afectată viaţa unui creştin de căutarea unui sens? De ce eforturi este nevoie pentru ca un creştin să atingă scopul vieţii? Şi în ce privinţe aduce mulţumire căutarea unui obiectiv corespunzător? Care sînt obiectivele preliminare pentru care trebuie să muncească cineva în timp ce se străduieşte să atingă obiectivul final, adică viaţa veşnică? Aceste întrebări vor fi analizate în articolul următor.